7,094 matches
-
cineva îi strigă nervos ceva, dar el nu vru să asculte acele cuvinte urâte, scabroase, care îi fuseseră adresate. Nu voia că ceva sau cineva să-l smulgă din brațele gândurilor obosite și să-l readucă la realitate. Urcă pe trotuar în ultima clipă și i se păru deodată că în fața lui sclipea ceva. Ridică ochii și se uită stupefiat la vitrina imaculată dincolo de care, pe un panou mare de circa trei metri, se înfățișa o fotografie veche, alb-negru, cu două
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
acolo. - Bine, mergem. La ce oră? - Ce dracu, doar nu la matineu. După amiază, pe la șase. - Bine, vorbim la telefon. Uite, ți-a sosit tramvaiul. - Pa! Emanuela urca pe scara tramvaiului și-i făcu cu mâna colegei sale rămasă pe trotuar s-o urmărească cu privirea ca și data trecută, numai că acum se simțea mai puternică decât atunci. Nu exista niciun pericol să se prăbușească din nou pe trotuar. Era doar îngândurată și tristă. Chiar îi venea să plângă de
BĂNUIELILE BRIGITTÉI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363641_a_364970]
-
scara tramvaiului și-i făcu cu mâna colegei sale rămasă pe trotuar s-o urmărească cu privirea ca și data trecută, numai că acum se simțea mai puternică decât atunci. Nu exista niciun pericol să se prăbușească din nou pe trotuar. Era doar îngândurată și tristă. Chiar îi venea să plângă de supărare. Nimic nu-i ieșea așa cum își dorea. Nu se simțea ca fiind o fată norocoasă. Nici de bucuria unei călduri sufletești din partea familiei nu avea parte. Cei trei
BĂNUIELILE BRIGITTÉI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363641_a_364970]
-
o gentuță cu acte, medicamente și o trusă de toaletă. Mai dau o privire prin casă, mă uit în fugă la știrile australiene de la televizor, apoi un breakfast (mic dejun) și la ora zece fix chemăm taxiul. Scoatem valizele pe trotuar deoarece aici taxiul vine prompt, la câteva minute de la chemarea telefonică. Așa a fost și de data asta... Apare de după colțul străzii un taximetru nou-nouț (așa pare...) curat-curat. Din el sare un driver chinez, nu mai înalt de un metru
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
noi studenții de la filologie! Emoționat, mi-am bâiguit aproape numele și i-am sărutat mâna. Ne-a însoțit apoi prin sala de expoziție, dându-ne chiar unele explicații despre exponate, după care am ieșit împreună toți trei, oprindu-ne pe trotuarul din fața sălii de expoziție, unde a mai sporovăit o bucată bună de timp cu prietena ei Viorica, bineînțeles asistate de mine. Se cunoșteau de multă vreme, mai ales că tatăl doamnei Cișmigiu, fusese și dânsul (parcă!) un important om de
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cireșoaia Povestire de MARIANA CRISTESCU Cireșoaia ... O străduță a Bucureștilor copilăriei, la care cu greu ajungeau străinii de cartier, rătăcindu-se pe drumeagurile labirintice narcotizate de teii, trandafirii, Regina nopții, crinii și chiparoasele grădinilor, până la trotuarele înguste, însfârșit pietruite, din câte spuneau gurile rele, cu banii milionarului armean. Mirării mele de copil împiedicat, cu ochii tot pe sus, după cireșele promise de tăblița indicatoare, i-a pus capăt tata, de la bun început, cu un soi de
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]
-
abătuseră pe cărarea vieții lui, încât pe acel chip numai deslușam nici o licărire cât de mică de omenie ? Dar poate cine știe în străfundurile ființei lui ceva din el încă mai simțea omenește. Văzându-l cum stă așa descumpănit în mijlocul trotuarului în apropiere de mine l-am întrebat: „Nu ai primit nimic?” Ma cercetat foarte pătrunzător și a venit spre mine, și din nou privindu-l de aproape am observat în ochii săi negri, acea răutate și șmecherie, prea mult dezvoltate
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
acel moment am ezitat dacă să îi întind mâna sau nu, mă situam cumva pe o treaptă mai înaltă decât el, din punct de vedere moral, așa gândeam eu și de aici ezitarea mea, și apoi rușinea de oamenii de pe trotuar. Însă în acele momente mi-au venit în minte acele minunate cuvinte ale Înțelepciunii Divine: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
împresionat de abisul spiritual pe care îl reflecta întreaga sa fizionomie, toată ființa sa îi era învăluită în întuneric. Ba mai mult de atât aveam impresia că noi doi aparțineam unor lumi diferite, și în ciuda faptului că stăteam acolo pe trotuar față în față în realitate din punct de vedere spiritual eram la mari distanțe unul de altul. Cândva în trecutul îndepărtat mă întâlnisem pe străzile vieții cu unii oameni din lumea acelui tânăr și reușisem pe unii să-i cunosc
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
în portbagaj, agent. E clar? - Ar fi clar..., dacă ați fi reparat și încuietoarea lui, că știam că s-a blocat ieri noapte, răspunse agentul, continuând să observe partea dreaptă a drumului public cu toate clădirile și mișcarea cetățenilor pe trotuar, mai atent fiind să-și ascundă zâmbetul ironic. Șeful echipajului își încleștă maxilarele vizibil pentru a se abține să nu înjure, precum simțise că-i dictează primul impuls. Se calmă, reduse viteza de deplasare și opri pe dreapta, regulamentar, după ce
D ALE POLIŢIEI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349478_a_350807]
-
se așează pe vine, hotărât: - Teo b'ațe ! Nici o șansă să îl urnești. Cătălin ajunge la vilă obosit și transpirat. Monica aduce corecturi: - Mâine închiriem două săniuțe. S-a dovedit că pentru transportul persoanelor săniile nu erau bune de nimic. Trotuarele erau pline de troiene, iar pe drumurile principale trecea destul de des un camion din care un tip, Dorel, arunca nisip cu lopata. Cătălin a ajuns la vilă mai obosit decât în prima zi. Așa încât din a treia zi mi-am
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
niște vizitatori nepoftiți acum? - Lasă asta. Vino, Andrada, să-ți prezint Pelișorul bunicilor.Hai să începem cu grădina, că tot trebuie să mergem după cheie în spate. Și fără să mai aștepte încuviințarea fetei, cu ea de mână, porni pe trotuarul din jurul vilei prin curte. Trandafirii despre care apucase să-i amintească Cris erau mari și frumoși, gladiolele crescute, iar daliile completau spectrul divers al grădiniței bine îngrijite de o mână pricepută. Lămâiul de lângă chioșc era plin de fructe și de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
duc cheia la loc și plecăm, stația de taxi este la cincizeci de metri, mergem să cinăm și apoi facem ce dorești tu. - Vreau să merg la cămin să fac un duș. - Așa vom face. Cei doi tineri mergând pe trotuar ținându-se îmbrățișați s-au urcat în primul taxi și au pornit spre centrul orașului. Când au ajuns la grădina Miorița să servească cina, Andrada disperată îl întreabă pe Cristian: - Cris, dar florile? - Care flori scumpo? - Trandafirii! - Ce-i cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
câștigat această luptă, dar nu și războiul. Să nu ai secție de neurochirurgie sau de reumatologie la SJU Olt, este strigător la cer și la Burebista. Sistemul actual este un sistem involuat, de două parale. Mor oamenii pe targă, pe trotuare, mor peste tot, iar voi, cei ce conduceți spitale, consilii județene sau ministere, cheltuiți banii pacienților prin casele de asigurări de sănătate, prin contracte de achiziții publice inutile sau prin carduri electronice de sănătate și vă plimbați cu limuzina până la
DESPRE VIAȚĂ ȘI LUMEA DE DINCOLO de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350274_a_351603]
-
A zâmbit ușor și a mâzgălit ceva pe o bucată de hârtie. „Poftim”, zise, pe un ton blând. „Mulțumesc”, am răspuns și m-am îndepărtat cu aceiași pași lenți. În același moment, o mașină a frânat brusc, cu violența, lângă trotuar. Au coborât trei indivizi mascați, cu mitraliere. „Mori, cerșetoare împuțita”, a zbierat unul dintre ei, apoi au ciuruit-o, efectiv, cu automatele, lăsând-o inerta într-o baltă de sânge. „Nuuuu!!”, am răcnit, alergând către ea cu disperare, desi știam
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
A zâmbit ușor și a mâzgălit ceva pe o bucată de hârtie. „Poftim”, zise, pe un ton blând. „Mulțumesc”, am răspuns și m-am îndepărtat cu aceiași pași lenți. În același moment, o mașină a frânat brusc, cu violența, lângă trotuar. Polițistul de la Circulație s-a îndreptat fix către ea, apostrofându-l pe șofer: „Nu vezi că n-ai voie să parchezi aici? Hai, dispari, până nu te amendez!”. Șoferul a murmurat ceva, ca pentru sine, si a accelerat, dispărând în
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
afla în construcție) spre capătul străzii „Ștefan cel Mare” (către Biserica Sf. Dumitru), a apărut un local insolit, care-a rămas în amintirile sucevenilor cu numele „La Varicea”. Un local insolit Insolit, pentru că localul cu pricina, care avea, direct de pe trotuar, două intrări spre aceeași încăpere, în care erau amenajate două raioane comerciale distincte, dulciuri și cafea, constituia la vremea aceea o premieră în comerțul socialist al Sucevei. Orașul nu avea atunci o cafenea, un spațiu în care să se consume
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
sporovoind ca doi boxeri care au lăsat garda jos, începând să se cunoască mai bine, pregătiți totuși să pareze eventualele lovituri date prin surprindere. Luminile s-au aprins în globurile din vârful stâlpilor electrici plasați în jurul terasei. Era aglomerație pe trotuarele bulevardului Republicii. Lume multă ieșită la plimbare circula în sus spre Miorița sau spre hotel Galați într-un du-te-vino continuu, să profite de o seară plăcută de aprilie. După ce a condus-o pe Andrada la cămin, furându-i un sărut
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
scurtând eu zarea, Plânge, parcă în pustie ... A uitat chiar și culoarea Vr'unui chior prin lăptărie ... vânzătoarea ... Doar în colț, un polițai Pus de soartă la dietă Și-o pipiță-ntr-un Hyundai Ce se scarpină-n poșetă ... de mălai, Pe trotuare, bișnițari?! Florărese veștejite?! Chiar și ei, falimentari, Stau pe plajele-nsorite ... la bulgari ... Și-n canicula barbară, Doar eu cuc, sus pe balcon, Îmi fac singur de ocară Că nu sunt cu lumea-n ton ... pierde vară. Valeriu Cercel Referință
VARĂ TORIDĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349196_a_350525]
-
gând se prefigura la dușul rece pe care aveam de gând să-l fac imediat ce ajungeam acasă. Eram în zona centrală, aproape de poșta veche, când am zărit câțiva oameni care se agitau în jurul unui bărbat căzut pe asfaltul fierbinte de pe trotuar. Am oprit, am parcat motocicleta Yamaha V-Max cât mai aproape de bordură și m-am apropiat de zona în care era întins pe jos individul. Am rămas înmărmurit. Cel căzut nu era altcineva decât colegul de serviciu cu care am
AM FOST ȘI EU, LA RÂNDUL MEU, UITAT DE MOARTE ÎN TURNEU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348539_a_349868]
-
snow! Let it snow! Let it snow! Am ieșit din casă fără prea multa vlaga, acoperită din cap până în picioare de frica atacului zeului Ra și am plecat, cu ceva conștiința - degradabila! - spre centrul orașului. Așteptăm... Sancta nox, placida nox! Trotuarul fierbea sub sandalele mele îngălbenite, orizontul transfigura geometria clasică în curbe sacre în care se putea citi instabilitatea concretului, jocurile de culori formau spirale infinite spre cer. Nu se mișcă nimic în jurul meu, doar eu animam stradă și glasurile privitorilor
CATEODATA LA SYDNEY NINGE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348596_a_349925]
-
cu intensitatea poate asemănătoare cu a trăirilor ce l-au inspirat pe Elgar să scrie compoziția, atunci la sfârșitul primului război, lăsându-l pe el epuizat și dezamăgit, înrobit în durerea morții soției. Cu gândul la Elgar am rămas în mijlocul trotuarului, izbită într-o parte și alta de lumea grăbită de pe stradă. Această piesă de concert - un apel al lui Elgar de a pune capăt tuturor războaielor, e potrivită acestor zile tomnatece, triste și triumfale căci morții noștri n-au murit
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
interpretarea ei. M-am aplecat spre cutie, am încurcat niște cuvinte între mulțumesc și pardon, cu intenția să dispar cât mai repede din acel perimetru. În ziua următoare, când am trecut pe Dizengoff în același loc, am traversat pe celălalt trotuar, prevăzătoare să nu mă recunoască. O văzusem de departe și de astă dată mă furișasem cu discreție după colțul străzii Bar Kochba. Nimerisem la Mendelssohn, sigur, o partitură pentru un trio sau poate un quartet în care violoncelul intervine cu
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
capul spre soare. Nu-l vedea, dar îi simțea privirea luminoasă și mângâierea pe frunte. Nu știa cât era ora, dar era sigur că astrul zilei nu se înălțase mai mult decât potrivit orei nouă. Plecă în mers liniștit pe trotuar, cu pași egali, lăsând bastonul să-i atârne leneș de brațul drept. Nu-l folosea aproape niciodată în zonele bine cunoscute. De acasă pornind, știa cât să meargă până la intersecție și cunoștea fiecare ușoară denivelare de teren. Zâmbea plăcut la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
bastonul și se pregăti să îl pună la lucru pentru a fi sigur că bordura nu este nici mai aproape și nici mai departe de piciorul său. Ascultă cu atenție mărită zgomotele străzii. Era trafic obișnuit pe partea carosabilă. Pe trotuar erau puțini pietoni. Urechea nu-l înșela. Nu coborî de pe bordură decât atunci când se asigură că înaintea lui a mai coborât o persoană. De când a rămas cu acest handicap, învățase o groază de lucruri care-l ajutau să facă față
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]