KorAP: Find »[drukola/base=tuși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...80 >

1,978 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267

muncit din greu ca să iasă totul perfect, iar eu am fost cea care a dat-o în bară. Plus că îi mai datoram bani pentru că nu plătisem totul în caz că apăreau probleme. Oricum, am rezolvat problema și cu ea, conchise Nieve tușind semnificativ. Tata... tata i-a dat restul de bani. A spus că făcea economii pentru nunta mea încă din ziua când m-am născut. I-a surâs ideea să-mi poată oferi bani. Sper să-mi pot vinde diadema aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
de a fi singură. —Trebuie să merg la toaletă. Ne vedem la poarta de îmbarcare. Pe drum își cumpără un ziar, astfel încât, când apăru și Neil, era deja cufundată în articolele despre finanțe. Acesta văzu titlul „Decker cumpără Ennco“ și tuși semnificativ. Ea îl privi nedumerită. —Da? — Mă întrebam cum le mai merge. Mai ai vreo veste de la ei? Am primit un e-mail de la Nieve, îi spuse ea. Crede că nu există acuzații împotriva ei, dar nu e sigură. Se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585

drum din gura care semăna cu a lui Boris Karloff, cu dinții ușor ieșiți În afară: — Cred că de vreun an. Se ridică din nou În picioare și Își scoase haina, dând la iveală un halat decolorat cu model floral. Tuși apoi de câteva ori, bătându-se ușor cu palma peste piept În timp ce tușea. În tot acest răstimp, am stat proțăpit În mijlocul camerei, cu pălăria dată pe cap și cu mâinile În buzunare. Am Întrebat-o ce fel de cuplu fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
ieșiți În afară: — Cred că de vreun an. Se ridică din nou În picioare și Își scoase haina, dând la iveală un halat decolorat cu model floral. Tuși apoi de câteva ori, bătându-se ușor cu palma peste piept În timp ce tușea. În tot acest răstimp, am stat proțăpit În mijlocul camerei, cu pălăria dată pe cap și cu mâinile În buzunare. Am Întrebat-o ce fel de cuplu fuseseră familia Pfarr. — Vreau să zic, erau fericiți? Certăreți? Ea dădu din cap la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
măsuță de scris și se Întoarse Într-o parte ca să stea cu fața la mine. — Ei, ce pot face pentru tine? I-am arătat fotografia care Înfățișa colierul lui Six. Scoase un șuierat scurt când se uită la ea și apoi, În timp ce tușea, articulă: — Dacă e veritabil - zâmbi și dădu din cap dintr-o parte În alta - e veritabil? Sigur e veritabil, căci altfel de ce mi-ai arăta o poză așa de frumoasă? Ei, atunci pare să fie Într-adevăr o bijuterie deosebită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-și vândă bijuteriile de familie. Cel puțin, ăia care sunt Îndeajuns de norocoși Încât să aibă ce vinde. Și, așa cum poți bănui, obțin prețuri foarte mici. Un arian și-ar permite să aștepte până când piața Își revine. Un evreu, nu. Tușind În reprize scurte, explozive, se mai uită o dată, lung, la fotografie și pieptul i se zgudui un pic când adăugă: — Ce pot să-ți spun e că o bijuterie ca asta nu e de nasul meu, e mult peste nivelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
brânza și carnea se umpluseră de ouă și larve de muște. O insectă umflată Îmi zumzăi pe lângă ureche. Când am făcut un pas Înăuntru, duhoarea fu atât de puternică, Încât era de nesuportat. În spatele meu, am auzit-o pe Inge tușind de parcă era cât pe ce să vomite. M-am dus repede la fereastră și am deschis-o. Am stat o sclipă În fața ei, bucurându-ne de aerul curat. Apoi, privind pe jos, am văzut niște hârtii În fața sobei de gătit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
pe care le vezi În filme, când muribundul e atât de mișcat Încât Își descarcă sufletul În fața celui aplecat deasupra patului său de moarte. Când m-am trezit, era noapte și, peste zgomotele făcute de ceilalți deținuți din spital, care tușeau sau sforăiau, am auzit un sunet inconfundabil, venind din patul de sub mine, făcut de Mutschmann care se chinuia să vomite. M-am aplecat și l-am văzut În lumina lunii, sprijinit Într-un cot, ținându-se cu mâinile de stomac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
clănțănind ca un buton de telegraf, Mutschmann sorbi apa cu zgomot. Când termină de băut, oftă și se Întinse pe spate. — Mersi, amice, zise el. — N-ai pentru ce. Și tu ai face la fel pentru mine. L-am auzit tușind În mijlocul a ceea ce se voia un chicotit: — Ba nu. Să fiu al dracu’ dacă-aș face-o, scrâșni el. Mi-ar fi teamă să nu mă molipsesc de ceva, indiferent de ce boală aș avea eu. Nu cred că știi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

noastră, să dau drumul pe un canal barierei aceleia interpuse între viață și noi înșine. Aș fi vrut să păstrez doar creierul 130 primitiv, să mă topesc de dragoste și să mă învinețesc de ură, să salivez, să gâfâi, să tușesc, să strănut, să sughit, să-mi bată inima și să-mi filtrez sângele prin rinichi și să-mi omor microbii în limfă, totul împreună cu toți, cu grupul, cu gașca sau cu familia sau cu neamul sau cu specia sau cu

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

lângă patul lui sărutându-î mâna, Ești mare acum și înțelegi, fiul meu, ai grijă de tine și, și nu uita ce te-am învățat, mâinile lui slabe, vineții s-au așezat deasupra mâinilor mele împreunate pe patul lui de moarte, tușește acum, se îneacă, și obrajii mei nu vor să-i dea prinosul de lacrimi cuvenit, se scutură de tuse, cum ar trebui să mă port, Doamne?! Vreau să mă călugăresc! vorbesc și eu așteptându-i binecuvântarea, palma lui eliberată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
canoane, recunoști scenele biblice, e-adevărat, nici nu s-ar fi putut altfel, dar modul în care a pus culorile, desenul, compoziția, în comisie, sigur, vor fi specialiști care, Părintele Ioan nu se mai ridică din pat de câteva zile, tușește întruna și pieptul lui nu mai poate răbda tusea ascuțită ce-i chinuie plămânii, nu mai poate respira, respiră sânge, Comisia va fi formată, Daniel, din doi preoți, doi specialiști în arta religioasă și un restaurator de frescă, mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

L.A. de trei zile-ncoace, iar tu știai foarte bine că vrem să stăm de vorbă cu tine. Dar te-ai ascuns. Cum crezi că sună chestia asta? Robert „Roșcatul“ Manley își aprinse o țigară, trase fumul în piept și tuși. Nu voiam ca nevastă-mea să afle că i-am tras-o. — Dar nu i-ai tras-o. Betty n-a vrut. Te-a scos din minți, apoi te-a dus cu zăhărelul. Ăsta nu-i un motiv să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
calorifer, a clipit de câteva ori. — Scopolamina își menține efectul încă vreo câteva ore. Nici o șansă să ne mintă, spuse Russ. Am udat un prosop în chiuvetă și i l-am trântit lui Johnny pe față. El a început să tușească și am îndepărtat prosopul. Johnny a chicotit. — Elizabeth Short, i-am spus și i-am făcut semn spre fotografiile lucioase de pe perete. — Ce-i cu ea? bolborosi Johnny, cu o față parcă din cauciuc. I-am administrat o nouă doză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
pe pat. Emmett se eliberă primul, o mângâie pe Madeleine, apoi își frecă pleoapele și-și miji privirea. I-am înfipt țeava pistolului în ceafă. — Tu, Georgie, Betty. Convinge-mă sau îți fac praf toată nenorocita asta de casă! Emmett tuși și mângâie șuvițele răvășite ale lui Madeleine. — Tu și propria ta fiică... am zis eu. Fosta mea gagică de bani gata ridică privirea. Fața îi era un dezastru: lacrimi uscate, praf, ruj. — Tati nu-i tatăl meu adevărat și n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

trei luni. Patru ani fiindc-a schilodit un agent de vânzări din construcții cu o șurubelniță. — La vârsta lui? Bătrânul Doug Disperatul. Își Înfipse țigara În gură și tocmai era pe punctul de a o aprinde, când agenta de la telefoane tuși cu subînțeles și arătă către semnul cu „FUMATUL INTERZIS“. Steel strânse din umeri și-și vârî țigara ofensatoare În buzunarul de sus. — Și cum mai arată? — Ca un bătrân plin de riduri. — Mda? Păcat. Era frumușel al naibii la vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
când Îl pusese pe agentul Steve să deschidă ușa grea de lemn. Vântul dusese o parte din miros, dar Încă era suficient de nasol Încât să-l facă pe Logan să-și pună mâna la nas când păși peste prag. Tușind, scoase o batistă din buzunar și o ținu peste nas și gură. Jumătate dintre carcase dispăruseră, iar podeaua de beton era alunecoasă din pricina masei vâscoase și a fluidelor corporale. Doctorul Wilson, Îmbrăcat regulamentar În salopeta de hârtie albă, era aplecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
eram tânăr. Da, și nu cu mult mai tânăr, să vezi. Femeile se călcau În picioare să aibă parte de puțină tăvăleală În stilul lui Doug. Femeile, să vezi. Femeile. Nu ca târfele astea. Logan Îl privi pe Doug În timp ce tușea: un zgomot ud, ca un zornăit, se termină cu un glob de flegmă Întunecată scuipat Într-o ploscă. — Am auzit că Geordie stătea cu frate-su vitreg ăla poponar În Rosemount. Așa că m-am dus p-acolo. Să le fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pe sub piele când Îi desfăcu legăturile și o ajută să se ridice În șezut. — Ești bine? o Întrebă, scoțându-i călușul. Acesta Îi lăsase urme furioase, adânci și stacojii În jurul gurii. Scuipă pe jos un cocoloș de cârpe ude și tuși, astfel că fața i se strânse de durere. Își pipăi coastele rupte. — Du-te! Șuieră ea. Prinde-l pe nenorocit... Logan Îi Înveli umerii goi cu haina lui și se repezi afară din cabană În zăpadă. Torțe se mișcau rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

și tatăl, la un Crăciun de acum câteva zeci de ani, scoțând la iveală timizi bicicleta pe care Moș Crăciun o adusese de la Polul Nord. Privește, iubito, Moșul ți-a lăsat chiar și o cască roz să-ți protejeze căpșorul... - Aaaaauuuu... Tușind și înecându-se, fiind imobilizată de lanțuri grele de metal, Cheryl devenise aproape o jucărie; acum, era din nou trasă afară din apa opacă a heleșteului cu ajutorul unei frânghii și a unui scripete fixat undeva deasupra apei. Țeasta îi palpita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Sachs se întoarse o fracțiune de secundă spre civilii care se adunaseră pe margine și întrebă: - Avem cumva un doctor pe aici? Nu primi niciun răspuns. Privi din nou către victimă și o văzu mișcându-se ușor... Începu apoi să tușească și să scuipe apă murdară. Perfect! De data asta, ajunseseră la timp. În câteva minute, va putea să confirme identitatea atacatorului. Atunci zări un teanc de haine bleumarin undeva la dreapta ei. Apoi, pentru o clipă, văzu lucirea unui fermoar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Nu au murit toți, vorbi Magicianul pe un ton răstit. Tu ești cel care mi-a stricat numărul cu călăreața de la râu. - Bine, toți cei pe care i-ai atacat. De ce? - Nu a fost nimic personal, spuse el începând să tușească. - Nimic personal? întrebă Rhyme neîncrezător. - Să spunem doar că a fost o chestiune de apartenență la un grup. Nimic legat de persoana lor. - Tot nu înțeleg. Cum adică „apartenență la un grup”? Explică. Magicianul șopti: - Nu, nu cred că vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pistolul lui Welles și încercă să îl tragă afară din teacă. Încercă să-l împiedice cu ambele mâini, folosindu-și fiecare dram de forță. Încercă să țipe, dar sângele care curgea din nas îi alunecă în gât și începu să tușească. Cu o mână strânsă pe armă, deținutul se aplecă și își eliberă picioarele din cătușe cu mâna stângă în doar câteva secunde. Apoi începu să tragă cu ambele mâini de pistol. - Ajutor! strigă ea, simțind cum sângele îi inundă gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

din luna decembrie, chiar înainte de Crăciun, Leigh i-a strecurat portarului douăzeci de dolari, ca în filmele de spionaj, și a așteptat în hol prefăcându-se că citește un manuscris. După ce a așteptat trei ceasuri recitind aceeași poveste, portarul a tușit tare și a privit-o cu subînțeles pe deasupra ochelarilor. Ridicând privirea, Leigh a simțit imediat un val de ușurare. În fața ei, scoțând un catalog QVC din cutia poștală pe care tocmai o descuiase, se afla o femeie supraponderală îmbrăcată într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
nervoasă. În cele din urmă, Adriana a început să zâmbească, după care le-a observat pe Emmy și Leigh care o priveau din sala de studiu. — Ați văzut și voi? a întrebat Adriana oprindu-se în pragul ușii. Emmy a tușit, iar Leigh s-a îmbujorat și a clătinat din cap. — Era tare supărată, a spus Leigh. Adriana a râs. — Așa cum a avut amabilitatea să spună, nu sunt decât o boboacă proastă. De unde să știu eu cine cu cine e cuplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]