1,961 matches
-
zâmbi. Ai un motiv mai bun? Continuă să rânjească la mine. Cei doi dinți din față - munca unui dentist din lagărul DP, eram gata să pariez - străluciră ca două faruri orbitoare într-o mare galbenă. Părul roșu scânteia ca un tufiș în flăcări. Ce naiba căutam aici? Bărbatul venea aici pentru că nu avea un alt loc în care să se ducă. Venea aici pentru că se temea să nu vină. Dar eu trăiam în altă lume. Nu îmi era teamă. Doar în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nevoie de un tată care ia pâinea de la gura fiului său. Au nevoie ca tata să îmi ia pâinea de la gură. —Și? — Și mă înnebunește așa de tare că nu pot să fac nimic să împiedic asta. Dădu din cap. Tufișul în flăcări tremură în aerul închis. — Acum înțelegi ce este cu minyan-ul. Am închiriat o cutie poștală într-un oficiu poștal din orașul vecin. Nu voiam ca aceia care mă cunoșteau să mă vadă luându-mi corespondența departe de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
oricum n-ar fi primit nici un sărut de la revedere sau măcar o privire aruncată peste umăr. S-a uitat după fiul ei care-a intrat în curte ca un soldat care pătrunde pe teritoriu inamic: Danny verifica toate spațiile dintre tufișuri și toate umbrele din spatele stâlpului pe care era arborat steagul. Și-a mușcat buzele și s-a întors acasă. A citit ziarul de la prima la ultima pagină și, într-un final, s-a dus în dormitorul pe care-l transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lucruri frumoase de la fermă erau rândurile de sfeclă de zahăr și de cartofi; pământul dintre și dimprejurul acestor straturi era tare ca piatra și cenușiu. Mirosul de pelin era peste tot; un pas, și gleznele Jinei era înțepate de săgețile tufișurilor prolifice de anizantă. Un pas, și începea să plângă. Zach a scuzat-o în față tatălui său, a zis că e „visătoare” și „excesiv de poetică”, dar Jina își dăduse deja seama că pământul ăla era făcut pentru bărbați puternici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
voce tare. A clătinat din cap și-a strâns pumnii. S-a forțat să se uite la casele proaspăt vopsite în bej unele erau mari cât tot blocul ei - și la grădinile lor surprinzător de urâte, decorate cu copaci și tufișuri tunse în formă de glob. Mary a tras adânc aer în piept și s-a uitat în oglinda retrovizoare. În care a văzut toate acele trăsături aproape frumoase, pe care Alice se chinuise într-atât să le descrie - nasul aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
putut să jure că trupul copilului emitea un zumzet de intensitate ridicată. A răsfoit una dintre reviste, fiind uluită de intensitatea culorilor de pe paginile glossy: nu doar de albastrul apei, ci și de diversele nuanțe de verde ale copacilor și tufișurilor, movul ca de lavandă al florilor de lupin și petele de roșu care-ți săreau în ochi pe lângă caiacul care tăia un val. Era ca și cum sălbăticia era localizată pe o altă planetă. O planetă mai colorată. Totu’ a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o barcă liberă. Câți sunteți în grup ? Jina s-a uitat la spatele țeapăn al lui Mike. Și-a dat seama că în afară de incursiunile când ducea fripturile și shish kebab-ul la grătar, el nu ieșea niciodată afară. Ignora buruienele și tufișurile crescute excesiv, de parcă dacă nu le lua în seamă ele dispăreau de la sine. Trei pentru început, a răspuns Jina. Fiul meu, o prietenă și eu. S-ar putea să mai vină și alții. Avem nevoie de cel puțin patru persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
atenționare care pe un orășean îl băga în sperieți, dar pe Zach l-a înviorat. Cei doi au urcat aproape doi kilometri înspre munte, acolo unde elanii pășteau după ce se întorceau de la râu. Ellis a rămas în picioare în spatele unui tufiș de mălin de Virginia. Friptură de elan la cină, a spus Zach. Ellis s-a întors către el. Azi nu împușcăm nimic. Cum adică ? Am vrut doar să-ți arăt ceva. Ellis a făcut o pauză și s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
avea o femeie din Rusia despre un astfel de loc, despre soțul care nu credea în nimic și credea în tot, despre iubitul care diviniza un elan. Animalul a ridicat capul și s-a uitat direct la ascunzătoarea lor din spatele tufișului. Haide, i-a spus Ellis lui Zach. Vrea să ne ducem la el. Ellis a ieșit din spatele mălinului, iar Zach l-a urmat încet, cu pușca ținută strâns în mână. Țeava era îndreptată înspre pământ, dar Zach era gata s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ascultat-o. Femeia a mai strigat o dată - era hotărâtă ca la sunetele naturii să adauge și ceva omenesc. Jina a căzut în genunchi acolo unde credea că-l văzuse pe Zach, și-a înfipt ghearele ca să-și facă loc printre tufișuri, și-a trecut degetele peste o urmă din nisip, care ar fi putut să fie produsă de orice - de un iepure, de-un vultur sau de-un șobolan. A sfâșiat plantele și și-a blestemat impresia de mai devreme. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
deschideau efectiv ușile. În sfârșit, ultima picătură de cafea a căzut în recipient și Mike și-a turnat într-o cană lichidul simplu, fără nici un pic de zahăr. Afară, o pisică vărgată, pe care Mike n-o recunoștea, dădea târcoale tufișurilor. În josul străzii, la colț, era un tomberon rămas pe loc la trei zile după ce gunoierii trecuseră pe-acolo; oare Jina nu-i zisese ceva despre un divorț urât ? Era ora trei dimineața și Mike a realizat că n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i dea târcoale. Durerea i se răspândise dinspre coccisul prost reparat către picioare. În ce hal ajunsese de vreme ce nici nu-și mai dăduse seama că trăia în agonie. Mike a văzut cablul introdus în priza de mic voltaj din spatele unui tufiș de ienupăr albăstrui și a tras ștecherul afară. Apa s-a oprit încet. Ultimele picături s-au scurs în bazinul cel mai de jos, revărsându-se puțin peste buză. A urmat un ultim gâlgâit, plescăitul unui pește agitat, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
La naiba ! a exclamat Charlie. Apoi băiatul s-a întors și-a rupt-o la fugă. Danny n-ar fi putut să se miște nici dac-ar fi vrut. Jinn-ul îl țintuise ca vrăjit, în timp ce scântei roșii săreau dintr-un tufiș către un pin galben înalt de șaizeci de metri. Flăcările urcau pe trunchiul uscat și se împleteau în coroana copacului. Dacă vântul își schimba direcția, așa cum se întâmpla deseori după-amiaza, atunci toată valea avea să fie cuprinsă de vâlvâtăi. Jinn-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
după orice era omenesc. Așa că și-a forțat picioarele să se miște, s-a oprit când vocea s-a oprit și și-a corectat direcția de două ori. Într-un final, a dat peste un luminiș. În mijlocul unui pâlc de tufișuri de zmeură era o fetiță, care culegea fructele fără nici o grijă. Danny a văzut că fetița avea un păr galben-pai, care-i ajungea până-n dreptul umerilor cei mai micuți umeri pe care-i văzuse vreodată. Copila arăta ca mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
până la acoperiș și o femeie cunoscută pentru faptul că nu-i plăceau străinii și că știa să țintească. Dar un vis bun. Cu siguranță, mult mai bun decât jinn-ul, așa că Danny a mers înainte. Și-a rupt puțin hainele prin tufișuri și-a cules zmeură până când coșulețul băiatului s-a umplut. Când amândoi s-au ridicat în picioare, Danny a realizat că greșise și în ceea privea dimensiunile băiatului și vârsta. Andy era mai înalt decât el și mai mare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bărbatului - un alt cadou pentru el. Tu la control. Dar azi ceva se schimbase, ceva din ochii lui Drew. Fiului nu-i mai rămăsese nici un strop de îngăduință. Era ca și când și el s-ar fi săturat. Ellis a tropăit printre tufișuri și-a continuat să urce în căutare de vânat, deși făcea așa de mult zgomot încât ar fi pus pe goană orice animal. Bărbatul își dorea ca-n ziua aia să se fi votat. Ca să-l strângă cu ușa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
idealiști să priceapă că uneori nimic din ceea ce faci nu contează. Că, uneori, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci pentru tine e să lași totul așa cum e. Ellis a auzit zgomot de crengi rupte și, printre tufișuri, a văzut o sclipire maronie. A ridicat pușca și-a simțit un val de adrenalină, un moment scurt de fericire. Animalul era cu capul în jos. Păștea. Din vale, Ellis a auzit râsete și corzile chitarei lui Drew. Propriul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de umanitate cât stă nemișcat precum copacii. Un vânător priceput apără sălbăticia și dreptul lui la ea cu ferocitate. Ellis era mai ecologist decât ar fi putut vreodată să fie un hippiot ca Drew. Ellis a traversat luminișul, a acolit tufișurile și-a văzut elanul. Mâna a început să-i tremure, iar pușca a căzut pe pământ. S-a lăsat în genunchi lângă Elvis, care avea încă ochii deschiși și fremăta din nări. Ellis s-a uitat în ochii acelei ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tabără proiecta umbre fantomatice pe pereții din pânză. Alice a stat ascunsă până când toată lumea s-a culcat și peste tabără s-a așternut liniștea, până când și-a auzit numele. Nu fusese decât un murmur slab, acompaniat de un foșnet al tufișurilor din spatele cortului. Cineva s-a oprit chiar în fața cortului, cu un braț ridicat, ca și când ar fi chemat-o. Nu, a spus Alice, dar vocea i-a crescut în intensitate, ca și când cuvântul respectiv era pus la îndoială. Femeia a realizat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
A făcut un pas, apoi încă unul. Tresărea la fiecare pocnet de crengi, dar sărea tot înainte. Chiar și prin fum și cu toate că luna era ascunsă, peste tot se profilau umbre - siluete răuvoitoare se ițeau dintre copaci, întunecimi pândeau din tufișuri. Noaptea, pădurea era un ținut complet diferit. Alice s-a dezechilibrat și s-a sprijinit de-un arbore, dar coaja pinului s-a desfăcut de trunchi la atingerea degetelor ei - era moale și umedă. Alice a auzit un bubuit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
le parvină, Mary avea să fie nevoită să creadă: inelele părului i se transformaseră în ierburi exotice de râu, brațele îi deveniseră catifelate și maro ca ramurile unui copac care-au alunecat pe râu încă de sus, de lângă Stanley. Din tufișuri s-a auzit un foșnet, iar Charlie și Danny au înlemnit. Jina a recunoscut țopăitul veverițelor, dar băieții s-au retras lângă foc, pretinzând că le era frig. Jina s-a întors ca să-și ascundă zâmbetul. Jake a ridicat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Charlie și Danny au înlemnit. Jina a recunoscut țopăitul veverițelor, dar băieții s-au retras lângă foc, pretinzând că le era frig. Jina s-a întors ca să-și ascundă zâmbetul. Jake a ridicat capul și-a privit cu atenție înspre tufișuri. S-ar putea să fie un urs, a zis Drew, așezând buștenii din foc cu vârful sandalei. Sau un elan. Elanii sunt cei mai imprezibili. Azi te ignoră și mâine te atacă. Sau ar putea să fie un linx. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mincinoși și niște hoți. Păziți-vă de ei. 15 SEX, MINCIUNI ȘI UN PISTOL FUMEGÂND Jina mergea de o oră, când a realizat că pierduse cărarea. Se făcuse deja noapte. În lumina lanternei nu se vedeau decât ace de pin, tufișuri și o întindere extrem de deasă de copaci. Nici în spate nu-și mai regăsea urmele pașilor. Nici urmă de tufe cu crengile rupte, nici urmă de bolovani care să-i fie familiari, nici urmă de firimituri de pâine după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care se propulsa peste acri de Întindere albastră. Sammler Își lăsă scaunul pe spate la umbră. Ceea ce la soare fusese o masă compactă de pini se lămuri acum În ace și copaci separați. Apoi, Rolls-ul argintiu dădu colțul, răsărind de după tufișurile Înalte ale gardului viu. Radiatorul geometric, distins, monogramat sclipea printre gratii. Emil coborî, uitându-se În sus. Un avion galben zbură pe deasupra casei. — Ăsta sigur este Wallace. A spus că o să zboare cu un Cessna. — Bănuiesc că este Wallace. — Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
adevăr, ce ar fi putut face? Acum, fermierul îi repetase ceea ce-i spusese și atunci, vorbindu-i de pe treptele bucătăriei, și când se întoarse să intre, ridică felinarul cu o mână deasupra umărului, astfel încât razele de lumină se legănară peste tufișuri: — Nu vreau să aud nimic despre nevasta ta, Jonas. Tu singur trebuie să ai grijă de ea. Și dacă nu ești prea bătrân ca să-ți iei o nevastă tânără, atunci nu ești nici pentru vânătoare. Ai să iei pușca și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]