1,575 matches
-
ei. Mai mult decât răceala, l-a impresionat acea moliciune de nedescris, ușor scârțâitoare, care se topea între degetele sale, care nu era nici ca nisipul, nici ca piatra, diferită de tot ceea ce pipăise până atunci, și s-a simțit tulburat, iar surpriza a fost atât de mare, încât i-a trebuit un timp ca să-și dea seama că îi înghețau picioarele, aproape goale în sandalele ușoare. Se întoarse foarte încet, gânditor, aproape îngrozit de descoperirea sa, cumpără de la o negustoreasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o ușă ce dădea spre niște mici încăperi adăpostite, dintre care două mai aveau, aproape intacte, majoritatea geamurilor la ferestre. Era un loc solitar și liniștit, exact ceea ce îi trebuia lui Gacel după cele mai agitate zile din existența lui, tulburat cum se simțea după ce străbătuse orașul buimăcit de mulțime, circulație și scandalul de nesuportat al unei lumi a cărei principală grijă părea să fie acea de a încerca să spargă timpanele celor ce, asemenea targuí-ului, erau obișnuiți dintotdeauna cu pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putu pe șubredul refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în apă. Pe malul îndepărtat, lângă colibă, Piá stătea în continuare nemișcată cu tunica ei albă și părul ud. Încercă să-și pună ideile în ordine. Se simțea tulburat, atât de descumpănit cum nu mai fusese de când a sosit în selvă cu doi ani în urmă, pentru că se confrunta, pentru prima dată, cu ceva ce nu prevăzuse. Sex, dragoste, dorință... Indiferent ce-ar fi fost, oricum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
moale și dulce, neastîmpărații nervi, creierul cu miracolele lui se face o humă cleioasă și nu se mai distinge ochiul de inimă, limba de ureche, venele de mațe și pămîntul și-i Însușește bucată cu bucată. Pietrele mute le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor se separă substanțele lor de extaz și durere. Și iată-i dimineața umezind frunzele și suind apoi În particule fine de aer, pătrunzînd fără formă, fără gust, fără miros, În nările calde ale vietăților mici care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care urmară, caracterul greșit îmbolnăvi mintea lui Isamu, făcându-l să devină confuz și uituc, și să se comporte într-un fel care-l transformă într-un străin chiar și pentru membrii casei sale. În cele din urmă, Isamu cel tulburat intră pe de-a-ntregul într-o stare de inconștiență. Atunci, un mesager fu trimis în valea lui Tekisui pentru a-i informa pe fiii lui Isamu de cele întâmplate și pentru a cere ajutor de la Tekisui și Shotai-Mu. În zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dentistul cu bărbia vînătă și cu mutra lui de om trecut prin multe... Sala era Împodobită cu serpentine colorate - albastre, verzi și roșii - mica orchestră locală cînta cu foc, și totul Împrăștia o senzație de viață Îndestulată, liniștită și trainică, tulburată doar de ghimpii unui dulce neastîmpăr, ai unei nerăbdătoare pasiuni tinerești, datorită căreia, Însă, amintirea acestei seri avea să rămînă și mai prețioasă. Dar dintr-odată, fără nici un avertisment, visul se prefăcu Într-un coșmar: În Întuneric, cineva scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi fost Închis. Iar ziarele, se-nțelege, au Încetat imediat să mai scrie despre incidentul cu pricina. — Ar fi ciudat, nu-i așa, ca lucrurile să se repete Întocmai. Nimeni n-ar mai afla nimic de data asta, răspunse Johns, tulburat. Iar cei care-ar ști n-ar sufla o vorbă. — Poate că prima oară n-au reușit. Poate că fotografiile n-au ieșit clare, din pricina vreunei defecțiuni tehnice. Și, firește, neputînd să-l folosească a doua oară pe același individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi pună otravă În mîncare! — Otravă? — Trădare! Ascultă Barnes... — Nu sînt Barnes. Din nou se auzi un oftat. — Desigur, scuză-mă. Am Început să bat cîmpii. SÎnt foarte tulburat... Poate că au dreptate... — Dar cine-i Barnes? — Era un om de treabă. I-au făcut de petrecanie pe mal... Nu mă simt deloc bine, Digby. Înnebunesc. Mi-e din zi În zi mai rău... De undeva, de foarte departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aceleași trăsături, același nas și aceeași gură ca și omul din realitate - și totuși, protestăm cînd ne vedem: „Nu sînt eu acesta.“ Rowe Întorcea mașinal foile dosarului. Nu putea crede că viața lui se desfășurase printre asemenea oameni. Șovăi totuși, tulburat, În fața fotografiei unui bărbat cu părul lins, cu un creion vîrÎt În buzunarul stîng și cu ochii evazivi, puțin mijiți, ce voiau parcă să scape de reflectorul prea puternic al fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă unde? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plecat, mi-a părut rău... mă rugaseși să-ți Încasez un cec. Știi cum e la Înmormîntare! Rowe măsură cu privirea drumul, pînă la poarta parcului. Atîtea lucruri la care trebuie să te gîndești! Și apoi, eram, se vede, prea tulburat. — Cum, te-am deranjat tocmai atunci? — A, trebuie să fi fost ceva foarte urgent. Dar mi-a ieșit pur și simplu din cap, și apoi, Îmi spuneam c-o să te mai văd. Dar nu te-am mai văzut de-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
copitele pe sol; apoi venea un val mai puternic și iarăși cobora câțiva metri. Din când În când, vedea carnea albicioasă a unuia dintre tovarășii săi, aspirat cu violență În jos. Se luptau În Întuneric și În tăcere; liniștea era tulburată doar de scurtele scrâșnete ale copitelor ce se frecau de pereții metalici. Pierzând Înălțime, distingea totuși, venind dinspre fundul tunelului, un zgomot surd de mașini. Își dădea seama treptat că vârtejul Îi sorbea Înspre niște turbine cu elice enorme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a mers; ce anume, nu prea Înțeleg, Însă ceva n-a mers În viața mea. Bruno Își strânsese cortul, Își dusese bagajul În mașină; ultima noapte dormi În rulotă. Dimineața, Încercă s-o penetreze pe Christiane, dar eșuă, se simțea tulburat și nervos. — Ejaculează pe mine, Îi spuse ea. Își Întinse sperma pe față și pe sâni. — Să vii să mă vezi, mai spuse ea În timp ce Bruno ieșea. El Îi promise că va veni. Era sâmbătă, 1 august. 9 Contrar obiceiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cabină, Îl sună pe Michel - care ridică imediat telefonul. Se Întorcea la Paris și ar fi vrut să-l vadă diseară. Mâine nu poate, e cu fiu-său. Diseară Însă, da, i se părea important. Michel nu se arătă prea tulburat. — Mă rog, dacă ții..., zise el după o tăcere prelungită. Ca mulți oameni, deplângea tendința de atomizare socială descrisă de sociologi și analiști. Ca mulți oameni, credea că menținerea unor relații familiale e de dorit, chiar și cu prețul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prea mare grabă. Când ea vrea să se oprească, ajunge de asemenea un simplu gest. Nu se schimbă nici un cuvânt; se aude clar vântul ce suflă printre dune, aplecând tufele de iarbă. Uneori, vântul se oprește; liniștea este atunci totală, tulburată doar de gemetele de plăcere. Nu Încercăm, aici, să descriem stațiunea naturistă de la Cap d’Agde sub aspectul idilic al unui falanster fourierist. La Cap d’Agde ca și oriunde, o femeie cu trup tânăr și armonios, un bărbat seducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
hotărâm de unde să Începem, așa că până la urmă ne lăsăm păgubași. Pe coridor nu se mai simte curentul. Cineva a Închis, undeva, o ușă. — Bună ziua, Joséphine. — Bună ziua, doctore. — Intră, te rog, și ia loc pe canapea. — Mulțumesc. — Totul e bine? Pari tulburată. — Femeia care tocmai a ieșit... cine era? Parc-o cunosc. — Greu de crezut, Joséphine. Nu sunt nici trei luni de când ai făcut o resetare completă a memoriei. Totuși, e posi bil să fi rămas câteva frânturi prin hipocampus. Se-ntâmplă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am descoperit, nu în fața a ce a fost; ci în fața înserării tainice și a miresmelor. Sufletul mi se făcuse un ciur care nu mai putea să țină apa înșelătoare a amintirilor. Tot ce fusese se petrecuse altundeva, într-un amurg tulburat ca o zare de pustiu. Cred că m-am născut ca să cred: numai de pe arcul credinței zboară, către păsările călătoare, săgeți. „Trebuie să citești; ai face mai bine să stai acasă”, zicea mama ori de cîte ori voiam să ies
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lor. - Dacă ne prinde, ne belește popa. - Care popă? - Popa. Popa nostru. - Ce să aibă popa cu voi? Privindu-mă nevinovat în ochi, un băiețel mă dumeri: - Păi asta e cînepa popii. Am înțeles pe loc că dădusem de bucluc. Tulburat, am curmat veselia și i-am expediat acasă; voiam să mă lămuresc cu directoarea, dar n-am mai apucat s-o fac. Abia sosisem la gazdă cînd, din ogradă, auzii, tunător, un glas: - Unde-i profesorul? De data asta nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
acum încă o dată, cu hotărâre, acest lucru pe care l‑a susținut deja de mai multe ori. Iubirea este fericire, fericirea fără iubire este pur și simplu de neconceput. Adevăratul sentiment de fericire îți face (se pare) să tremure inima tulburată, numai dacă‑ți dai seama, numai dacă știi că un om îți aparține doar ție, că te iubește cu fiecare fibră a ființei sale și din toată inima, că‑ți este fidel orice s‑ar întâmpla - atunci, abia atunci poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem fără adăpost, fără scăpare, fără mîngîiere și veșnic hăituiți, iar mintea noastră e tulburată, inima noastră este pustie și fără grai, și nu putem rosti nici un cuvînt. Gulliver CÎndva, cineva va scrie o carte despre un om care era prea Înalt, care trăia veșnic Într-un spațiu ce nu i se potrivea și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aflu. Ei, ia spune, de ce-ai venit la mine?“ - am zis. „Ce vrei?“ „Știi, Eliza, În noaptea asta trebuie să trec munții“ - a zis - „și n-am pantofi, sînt desculț.“ Abia atunci am văzut, firește, c-am fost prea tulburată ca să bag de seamă, dar așa era, zdrențuit și Însîngerat, cu picioarele goale, că-l priveai și te minunai, zău așa: stătea În fața mea fără pantofi, fără haină, n-avea altceva pe el decît niște pantaloni jerpeliți, care arătau de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ton neutru de mai Înainte. Urmează apoi o lungă tăcere În stația de autobuz. Ea e tulburată numai de chicotelile fetițelor care se joacă cu iepurele alb și de smiorcăitul lui Todirică agățat de poala bătrânei cu care a venit. Tulburată apoi, iarăși, de zgomotul Fiatului care trece, cu popa la volan și alți doi tipi cam de vârsta lui Înăuntru, cu un snop de undițe legate de portbagajul de deasupra. Nu-ți amintești să fi văzut vreun râu sau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unei decepții. Doctorul Luca a tresărit. ― Te gândești la o femeie, nu-i așa? ― Da, a admis Julius, oarecum stânjenit de îndrăzneala lui. Bătrânul n-a reacționat imediat. Se juca, nervos, cu bastonul, în timp ce liniștea din încăpere nu mai era tulburată decât de ticăitul pendulei. ― N-a fost ce-ți închipui tu... deși nu greșești prea mult. I-a explicat că, din pricina mamei sale, nu s-a putut îndrăgosti niciodată cu o pasiune întreagă. Văzuse, în orice femeie, mai ales sexul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sale atât de ciudat. Un flash țâșni ca o poruncă din străfundurile memoriei... nu cumva îl cunosc? Trăsăturile îi păreau vag familiare, pasiunea lui îi suprapuse în paralel figura unui copil cunoscut cu cea actuală divulgând asemănarea dintre ele... era tulburată, nu putea să judece mai departe și chipul se șterse curând rămânându-i numai prezentul urât; gândurile se împrăștiau între simțuri de oroare extremă și plăceri nedeslușite. Când termină, ea se acoperi pudică și așteptă să plece în față; se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
următoarea relatare: Tentativă de jaf la Winshaw Towers Lawrence Winshaw s-a luptat pe viață și pe moarte cu intrusul La Winshaw Towers au avut loc scene dramatice sâmbătă noaptea, când o sărbătoare de familie a fost în mod tragic tulburată. Paisprezece oaspeți se adunaseră pentru a aniversa cei cincizeci de ani de viață ai lui Mortimer Winshaw, fratele mai tânăr al lui Lawrence - care este acum proprietarul castelului vechi de trei veacuri. Dar curând după ce s-au dus la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
incidente grave. Fiona se oferise să conducă, dar nici n-am vrut s-aud. Poate a fost o prostie din partea mea, pentru că se simțea (și arăta) mai bine decât arătase de câteva săptămâni și cred că eu am fost mai tulburat decât ea de încurcătura cu rezultatele analizelor de la spital, când s-a dus la consultație pentru a i se spune că fusese contramandată și că trebuia s-o fi anunțat cineva prin telefon și că specialistul care urma să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]