1,827 matches
-
prins cu o agrafă într-o parte, ca în vremurile de demult. Îi venea foarte bine, de parcă ar fi purtat pieptănătura aceea dintotdeauna. Arăta ca o fată frumoasă dintr-o gravur\ medieval\. — Reiko și-a dat toată silința să mă tundă. Chiar crezi că-mi vine bine așa? — Bineînțeles. — Mama zice că-mi stă groaznic. A scos agrafa și a lăsat părul să cadă, l-a netezit cu degetele și și-a prins agrafa din nou. Agrafa avea formă de fluture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândesc decât la cuvinte pline de emfază cu care să le impresioneze pe fetele proaspăt aterizate în facultate dar, de fapt, nu-i preocupă decât cum să își bage mâinile sub fustele lor. Și când ajung în anul IV, se tund scurt și își caută de lucru la firme ca Mitsubishi, TBS, IBM sau Banca Fuji. Apoi își găsesc soții bune, care nu l-au citit niciodată pe Marx și care le toarnă copii frumoși, cărora le dau nume fanteziste. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
birtului, despre mâncărurile pe care mi le preparam singur. N-am primit nici un răspuns. Când mă săturam de citit sau de ascultat muzică, lucram prin grădină. Am împrumutat de la proprietar o greblă, o mătură, foarfece de grădină și pliveam sau tundeam tufișurile. Nu mi-a luat prea mult timp ca să fac grădina să arate bine. O dată, m-a invitat proprietarul să bem un ceai la el, pe verandă, și am stat multișor de vorbă, ronțăind osenbe. Mi-a povestit că după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu mă dau în vânt după excursii, aș prefera să lucrez. Grădina ajunsese în paragină, mi-a explicat el apoi, pentru că nu a găsit un grădinar ca lumea, iar el făcuse o alergie urâtă care-l împiedica pân\ s\ [i tundă iarba. După ce am terminat de băut ceaiul, m-a dus într-o magazie și mi-a arătat o mulțime de obiecte vechi, pe care nu le mai folosea nimeni, și m-a îndemnat să iau de acolo orice aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o să mai fie vreo femeie între două vârste, cu chitara în mână. Normal că am recunoscut-o imediat pe Reiko, în gară. Purta o haină bărbătească din stofă de lână englezească, țesută de mână, pantaloni albi și teniși roșii. Era tunsă scurt și, pe alocuri, șuvițele stăteau ridicate în sus ca niște țepi. În mâna dreaptă ținea o valiză maro, din piele, iar în stânga, cutia neagră în care se afla chitara. Când m-a zărit, mi-a aruncat un zâmbet șiret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cum se privește În oglinda de pe șifonier. Mai Întâi și-a trecut degetele de-a lungul genelor de pe pleoape, apoi și-a țocăit Încet buzele rujate și și-a ascuns, de altfel, fără nici un rost, câteva șuvițe din părul proaspăt tuns după urechi. (Poate nu avea acele trăsături pe care Filmwoche le considera „clasice“, dar, În mod ciudat, conformația ei osoasă părea atractivă, cel puțin În ochii mei, iar părul Îi era mereu aranjat. ) Și abia când mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a fost curmată brusc. Timpul trecea - până Într-o zi când, fără nici un avertisment, Dora a apărut În foaier. Abia săptămâna trecută, ca să fiu mai precis. La Început nici n-am recunoscut-o. Își schimbase Înfățișarea din nou. Acum era tunsă scurt ca un bărbat și era machiată foarte discret. Unghii nevopsite, pantofi cu talpa joasă. Doar rochia mlădioasă ca o briză de vară trăda preocuparea pentru un aspect Îngrijit. Cu un braț atârnând Într-o parte și cu cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
hotărârile, apoi eu. E foarte stimulant. Într-o altă seară, sau mai degrabă noapte, mi-a mărturisit că se Întreba cine sunt de mai demult. — Când ai venit În vizită la Hotelul Kreuzer puțin după Anul Nou - tocmai te-ai tuns, mai știi? - mă gândeam că ar fi frumos să te am ca frate și eram pe punctul de a propune să trecem peste Întâlnire și să mergem la cafeneaua de peste drum. Dar tu păreai atât de serios Încât n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
țigara la repezeală, ca și cum eram pe punctul de a divulga un secret, am adăugat că fusese prima oară când ne Întâlneam după mai multe luni. Abia o recunoscusem pe Dora. Poate de asta uitasem să-i spun lui Wickert. Era tunsă neobișnuit de scurt și arăta puțin altfel, dacă pe doamna inspector o interesau impresii de genul ăsta. Mai puțin... Cum să formulez? Mai puțin extravagant, poate. Vreți să spuneți că nu era machiată? Deloc impresionată, Manetti continuă să frunzărească caietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ești extrem de inventiv,“ și Își continua exercițiile, dedicată, cu rigurozitate. Știam că cu cât deveneam mai inventiv, cu atât era mai monosilabică. Știam că... Mai știam că În lunile În care nu ne-am mai Întâlnit, a decis să de tundă scurt, lăsându-și părul să revină la culorea sa originală, ștearsă. Știam că se machiază foarte rar, ceea ce Îi dădea un aer bărbătesc - accentuat și mai mult de părul scurt. Știam că vinerea trecută a vizitat Apollo sub pretextul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-și paltonul, Dora se apropie cu mișcări atât de reci, Încât păreau Înghețate când a ajuns la mine. Purta costumul ei de Amayoană - sacoul de lână și fusta asimetrică - ceea ce-i conferea un aspect grațios, aproape aristocratic. Încă nu se tunsese scurt, avea părul strâns Într-o coadă, ceea ce o făcea să pară că s-a retras Într-o stare rigidă. Într-o mână ținea portofelul și portțigaretul, În cealaltă, un ziar Împăturit. O să-mi fie greu, mi-am spus, recapitulând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi materializat pur și simplu, ca și când ar fi picat din cer. Avea o piele albă, un trup subțire și bine proporționat, ochi căprui și un nas ascuțit care Îl făcea să pară atent și studios. Părul Închis la culoare era tuns scurt. Rose bănuia că-l mai văzuse Înainte, Însă nu-și putea aminti unde și când. Sunt bune, nu-i așa? Întrebă Rose. Din păcate, nu toată lumea are destulă minte ca să le aprecieze... Smuls din meditație, tânărul tresări și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Mesrop Mashtots s-ar răsuci În mormânt! Dând ușor din cap, Barsam a rămas În continuare tăcut. Pentru a ușura chinul nepotului său, unchiul Dikran s-a apucat să spună o poveste. — Un arab se duce la frizer să se tundă. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul zice - „Nici gând, nu pot să-ți primesc banii. E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, arabul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia, frizerul găsește la ușă un bilet de mulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bilet de mulțumire și un coș plin de curmale. Una din gemenele care dormeau pe canapea a Început să se agite și să scâncească, Însă s-a oprit imediat. — Chiar În ziua imediat următoare, un turc se duce să se tundă la același frizer. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul zice din nou - „Nici gând, nu pot să-ți primesc banii. E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, turcul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia, frizerul găsește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sale, celălaltă geamănă s-a pus pe plâns. Mătușa Varsenig s-a dus repede la ea și a reușit s-o facă să tacă doar mângâind-o ușor cu degetele. — În ziua următoare, un armean intră În fizerie să se tundă. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul se Împotrivește - „Îmi pare rău, nu pot să-ți primesc banii. E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, armeanul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia... ia ghiciți ce găsește frizerul? — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-n ea însăși ca-ntr-o oglindă retrovizoare vrăbiile grase îți săgetează suflarea se răsfață Cuvîntul adoarme pe limba umflată metalică a tranzistorului tăcerea cum betonul armat susține în ceruri canicula Poezia se dezbracă se duce la ștrand. FENOMENE Șopîrlele tund iarba moralei în cerneala ochiului se-ascund oceane visele ghidează stîncile motorizate în căldura laptelui proaspăt așteaptă răspunsurile călătoria ți se-așează în palmă cum o gîză stiloul umplut în zori cu sînge navigabil zidurile au devenit străvezii pur și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
însă înafara orașului și se instalează în micile castele din împrejurimi. îi place să aprindă focul în șeminee, să admire colecțiile de arme, să inventarieze sticlele cu vin vechi din pivnițe. se plimbă prin grădini, uneori mai stropește florile, mai tunde cîte o peluză. mirosul de iarbă proaspăt tăiată îl încîntă. răscolește prin vechile biblioteci, prin arhive. a învățat să descopere sertarele secrete. nu știe ce caută, dar simplul fapt că are acces la toate acestea îl face să se simtă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Însuflețea o haină cu țesătură bob de orez, o vestă dublă Huracán, o cravată scoțiană, o sobră cămașă de culoarea cărămizii, un set creion și stilou de dimensiuni colosale și un cronometru de buzunar de referee. Ne-am dus să tundem oile și ne-am Întors tunși. Ageamiii care ciocoiesc prin Pathé-Baby Club ne-au sastisit: din selecția Jannings pe care ne-au arătat-o lipsesc chestiile cele mai pline de miez și finețe. Și ne-au tras chiulul cu adaptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la niște cheftele și ghiftuiala s-a sfârșit cu clătite, fructe pă juma verzi, mă-nțelegi, o brânză ca năsipu și alta băloasă, ș-un cafetoi-espres cu spume, că te Îmboldea mai mult să-ți razi barba decât să-ți tunzi păru. În toiu la cafeaua spumoasă, s-a arătat chiar don Chissoti, În formă de grappa, care ne-a făcut limba ca cărămida, și io m-am Împrofitat ca să le dau știroaia-bombă care și cămila cu cocoașa ei cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de rang, cu stilet la șold, încruntați, mestecă mărunt, încet, își mișcă alene capul pentru a privi în jur, de parcă ar avea gît de lup. Clienți, domnule Mihail, se ridică încetișor și părăsesc grădina aproape în vîrful picioarelor. Toți sînt tunși miliărește, cu ceafa rasă pînă aproape de creștet și poartă pe căldura aia mare bocanci de vînător de munte, se aude de la o poștă cînd se adună "trop, trop" pe pietriș. Nu sînt nebuni, domnule Mihail, poate pe cale să înnebunească, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
căciula, zise soția lui, de aia umblă așa. O să facă într-o zi o meningită. Era alături de el, dar era îngrijorată. Iar eu eram nedumerit: înțelegeam, și-a dat căciula și paltonul acolo în închisoare, dar de ce s-a mai tuns și așa scurt? Aveam deci de așteptat. Am vândut cu un preț bun Istoria literaturii române de Călinescu, singura care îmi mai rămăsese, și după câteva zile i-am făcut din nou o vizită lui Geo Dumitrescu pe Griviței. Era
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de montaj și inevitabil prin alegerile regizorale, Thomas Ciulei rearanjează realitatea în mod asumat. Îi conduce pe eroi ca pe niște actori, dar îi lasă în mediul lor, vorbind cu cuvintele lor și făcând ce fac ei de obicei: se tund unul pe altul, gătesc, mănâncă la o masă din tindă (reverență probabil la Moromeții, de Stere Gulea), seamănă parcela de pământ, scutură covoarele. Dar ei sunt și protagoniștii unor momente regizate sută la sută: Costică Arhir vorbește în fața camerei („talking
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
îl urmă pe alee. Camilla îi aștepta. Fără să vrea, Fran se gândi că mama lui Laurence s-ar fi integrat mai bine în peisajul din Sloane Street decât într-un sătuc din estul Angliei. Părul ei, deși încărunțit, era tuns impecabil, până la nivelul bărbiei, și prins cu o bentiță de catifea albastru-închis, lăsând să se vadă cerceii mari, perfect asortați cu bluza de mătase și fusta, ce realizau un contrast rafinat cu blazerul de cașmir crem-deschis. Fran își dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de tact, dar crezi că ai putea face în așa fel încât s-o cooptezi și pe mama? S-ar putea să fie mai afectată decât pare de necazul cu tata. Sigur, draga mea, Camilla scuturându-și părul alb, îngrijit, tuns cu atâta dichis încât îi crea complexe lui Fran, deși de fiecare dată când o sun pare să fie plecată la o partidă de bridge. Apropo, ce mai face bietul taică-tău? Nota ușoară de dezgust din glasul ei dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care îi tratează ca pe niște slujitori de curte. Pe ceilalți, inclusiv pe mine, îi privește de la distanță, cu vădită superioritate și chiar cu suspiciune. În blana lui abundentă, pare mult mai voinic decât este, dacă, de pildă, l-ai tunde chilug. Ceea ce nu se poate, fiindcă ce s-ar alege din alura lui de nobil încă nescăpătat? Praful. Vorba e că acest domn Bubu e un exemplar mult mai pașnic decât sunt de regulă felinele domestice. Spre deosebire de Manu- che, pisica
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]