1,812 matches
-
chiar simpatic. Tot printr-a noua a fost și faza cu Șubi cu care vă amenințam. S-a enervat Șubi că de ce Șăfu poate să stea cu barba aia de călugăr păduchios și pe el îl pune directorul să se tundă. Îl amenință cu exmatricularea și așa mai departe. De ce el se trage de șireturi cu toți profesorii și nimeni nu-i zice nimic de barbă. Tu nu vezi în primul rând ce urât ești cu floacele alea? Dă-o, dracu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în contra fluxului majoritar că, dacă m-aș duce să scriu o cronică a finalei Cupei Mondiale, nu aș pomeni mai nimic despre desfășurarea meciului, nici cât a fost scorul nu aș spune. Aș găsi un personaj absolut marginal, unul care tunde iarba, de exemplu un magazioner. Știu că se spune magaziner, dar mie cuvântul ăsta îmi sună prea strepezit. Un pensionar din tribună aș găsi și aș face un reportaj despre el. Un surd care să lucreze în presă. Unde principala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
l-a invitat Călinescu la „Chestiunea zilei“. Și el evită să răspundă. Are tehnici bine puse la punct să evite. Ne joacă. Așa simțim. Noi vrem să-l tragem de limbă despre Ceaușescu, și el bate câmpii că s-a tuns pe la spate, că l-a luat primăvară și o să-i înghețe inteligența, că îl doare măseaua și trece pe Alcoolcalmin, ca să nu-l apuce melalcoolia. Dacă nu venea aici, se ducea la o cârciumă la el acolo, la Bomboana, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu renume peste hotare, sau filozoful și psihologul C. Rădulescu-Motru, geograful S. Mehedinți și alții, toți oameni prea bine crescuți și prea timizi de felul lor ca să reziste stăruințelor plecate ale mocanului viclean, venit de peste șapte sate și priceput să tundă biata oaie, ca și pe cărtu rarii cei lesne crezători și ușor de dus cu bățul, bâr-bâr! Principiile Caselor Naționale erau formulate, scurt și cuprin zător, În fruntea revistei Răsăritul și constau În „Învățături și Îndemnuri bune“, tinzând, cum spunea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a terminat spectacolul, căci după plecarea lui Moțoc, câțiva paznici nu au mai plecat din curte, supraveghind permanent zidul înconjurător. Am aflat abia a doua zi, că pe Dorel l-au prins după ieșirea din ascunzătoare și l-au pedepsit tunzându-l. A doua zi, Dorel a fost nevoit să apară la școală cu altă frizură, spre distracția celor puțini, care cunoșteau substratul acestei modificări. Dar nu era deloc supărat. În fond, gustul riscului este sarea și piperul vieții. Am spus
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
erau ca niște murături, jigăriți și lihniți de foame, în gheretă cam intra ploaia, le pătrunsese umezeala și-n oase, dârdâiau de frig. Asta era starea lor în seara când au hotărât că a doua zi, gata, tre s-o tundă din locu ăsta scârbos. Au mers în port, nu era nici țipenie. S-au îndreptat spre motelul unde trăgeau tiriștii. Aci a dat norocu peste ei: singur la o masă era un șofer, care vorbea franceza sau turca, sau germana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
viața cea grozavă din orășel este pusă pe butuci și totul amorțește și atmosfera este de sfârșit de lume și aerul e de nerespirat, ce mai, în trei cuvinte - e de netrăit. De aceea cei trei vagabonzi vor s-o tundă din locul ăsta blestemat. Cheful cu șoferul francez sau turc sau neamț chiar a avut loc, așa cum visasem. Numai că șoferul străin era trist din cauza urgiei toride, nu din cauza ploii. Cei trei au plecat spre baraca lor, așa cum visasem: făcuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
des frizerul. Frizerul îți măsoară părul, și părul măsoară viața. În romanul Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, un copil întreabă frizerul: „Când o să moară bărbatul care a aruncat pisica? Frizerul își vârî un pumn de bomboane în gură, când tund atâta păr de la un bărbat ca să pot umple un sac cu el, un sac plin ochi. Când sacul e la fel de greu cât bărbatul, atunci omul moare. Vâr părul fiecărui bărbat într-un sac pân-ce sacul se umple de tot
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mici, ci și la liceu. Chiar și la universitate li se punea în vedere studenților că n-au ce căuta acolo cu lațe. Pentru bărbați exista frizerul, pentru femei coaforul. De neconceput ca femeile și bărbații să meargă să se tundă în același loc. Regele ținea să-și păstreze o perspectivă cât mai clară pe baza separării sexelor. Când mă uit la pozele mele din copilărie, regele și acolo se-nclină. După cum arată părul meu în fotografie îmi pot da seama
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
plouat treaba stă și-așa ce să-i fac am intrat nevrând să dau ochii cu mine și-n cealaltă palmă sta iaca regele jocu-i pierdut n-are un’ să fugă ce să-i fac am intrat și m-au tuns chilugă Mai există două chestiuni importante care au de-a face cu regele: Bunicul nu și-a mai pierdut niciodată părul. L-a luat cu el în sicriu - o coamă bogată și strălucitor de albă. Cu toată osteneala ce și-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
într-adevăr, mai există și accidente de circulație“. În ziua următoare i-am făcut cadou bicicleta unei prietene. De ce, nu i-am mai spus, ci doar atât: „Nu mai vreau bicicleta“. Peste încă o zi m-am dus să mă tund. Abia mă instalasem în fața oglinzii, când coafeza mi-a zis: „Cum e, ai venit cu bicicleta?“. Nu-i spusesem că am o bicicletă. Apoi m-a întrebat: „Ce-ai zice dacă ți-aș platina părul, știi, am primit un decolorant
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sau era pusă să mă înfunde cu ceva? Întorcându-mă acasă fără să fi cumpărat nici un parfum, am găsit în ceașca al cărei loc obișnuit era pe frigider un bilețel. Pe care o prietenă îmi scrisese: „Am venit să mă tunzi, păcat că nu te-am găsit acasă“. Într-adevăr, pe timpul cât lucrasem într-o fabrică, ea venea acolo la mine s-o tund, cam o dată la câteva săptămâni. Dar fusesem de mult dată afară de la fabrică. A doua zi m-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
loc obișnuit era pe frigider un bilețel. Pe care o prietenă îmi scrisese: „Am venit să mă tunzi, păcat că nu te-am găsit acasă“. Într-adevăr, pe timpul cât lucrasem într-o fabrică, ea venea acolo la mine s-o tund, cam o dată la câteva săptămâni. Dar fusesem de mult dată afară de la fabrică. A doua zi m-am dus la ea și-am întrebat-o cum reușise să intre în casă la mine. Mi-a zis că-mi lăsase biletul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sunt și în cafeaua mea“. Lumea se alcătuia laolaltă bucată cu bucată, sfidând rațiunea. Prietena mea nu știa nimic nici de povestea cu bicicleta, nici de ce pățisem când vrusesem să mă fac blondă. Faptul că venise la mine s-o tund chiar în ziua când mă aflam la coafeză l-am luat ca pe o simplă întâmplare, măcar că-și avea și întâmplarea aceasta umbrele ei. Cât privește bilețelul lăsat afară, el nu putuse ajunge de la sine în casă, în ceașca de pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
elefant. Cabinetul unde oficiază este tapetat cu imagini îngălbenite de scriitori, revista Lire și afișe cu premii Goncourt din anii '80. O adevărată oază. Suflet de copil, cultură generală imensă, Maurice se indignează din orice, luptă pentru orice cauză. Mă tunde gratuit după ce îi aduc din România o casetă cu Taraful din Clejani. În timp ce fac duș, descopăr că urechile și pielea capului miros a tabac tare. Miros soldățesc. Din experiențele căminului studențesc, în care mi-am petrecut mare parte din viața
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
au preferat să rămână, ca și cum ar fi prins drag de capetele acestea de elvețieni, spanioli, români, kosovari, marocani etc. Capete de muncitori în construcții, cu urme de var după urechi, dar și capete celebre. Umbla vorba că acolo s-ar tunde și Jean Starobinsky, stea a literelor europene. Uneori, Nino-salon găzduiește aprige dezbateri politicii între italieni în vârstă, care au ales să se stabilească definitiv în Elveția Elveția. Odată, am asistat la o ceartă în toată regula între ei. Cei originari
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
angajat nu s-a gândit că mi-ar putea fi sete și s-a baricadat în casă. Elle avait peur de l'étranger que je suis. Mirosea în jur a friptură de duminică, bărbații își lustruiau Jeep-urile strălucitoare sau tundeau gazonul. Fericire mic-burgheză, fără îndoială, dar fericire adevărată. Iar eu, cățărat pe scara mea de trei metri înălțime contemplam tot acest microcosmos de cartier elvețian bogat, clănțănind de zor din foarfeca mea imensă de spațiu verde. Semănam cu personajul Edward
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu Take Ionescu. Francezul îl întreabă pe Marele Take cum să-i deosebească "eficace" pe țăranii munteni de cei moldoveni, iar acesta-i răspunde ca un rabin: "Țăranii valahi își lasă pletele să crească, spre deosebire de cei moldoveni, care nu se tund". Camera de gardă a Spitalului Universitar de Urgență din Québec, unde ajung din cauza unei tuse convulsive ce nu mă lasă să trăiesc normal de mai bine de zece zile. Pe holuri, mulți oameni bolnavi, foarte mulți chiar, unii cu probleme
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
porcului." O imagine care m-a aruncat înapoi în timp, în anii studenției. În sala de lectură a căminului studențesc Moraud, un negru din Africa, dezgolit până la brâu, cu pielea plină de sudoare strălucind straniu în lumina rece a neonului, tundea cu o mașină de tuns străveche un alt negru din Africa și acesta dezgolit până la brâu, cu pielea plină de sudoare amestecată cu cârlionți negri. Din pielea capului cea rasă ieșeau bobițe mici de sânge roșu, contrastând puternic cu pielea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că era mândria cuiva care stabilea un record, dacă tot spuneți că venea din lumea comentariului sportiv. R.P. Exact. Ai ajuns într-un loc unde alții n-au ajuns, în poiana ignoranței boreale. Bun, după ocolul ăsta care ne-a tuns puțin elanul cu privire la viața și viitorul cărții, vă invit să revenim la albia dialogului nostru. Vă întrebasem în ce raporturi vă aflați cu editorii români și cu colegii traducători. A.R. În raporturi foarte bune. În primul rând, am o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Paris. O lună de la încheierea celui de-al doilea Congres mondial al oamenilor cu chelie - și nu se vede nici o consecință, nu se aude nici un ecou. Părul îmi crește la fel de des, la fel de aspru. Firele albe apar cu aceeași discreție. Frizerii tund - cum îi știm. Cheliile din jur strălucesc cu aceeași intensitate - parcă nimic nu s-a întâmplat în lume. Nici un document al acelui Congres mondial nu e dat publicității. Oamenii chei n-au avut nimic de transmis omenirii? Singurul amănunt cunoscut
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lumea privea amuzată. Nu m-am îndurat să renunț la pâinea proaspătă. Am mormăit ce mi-a cerut. După ce m-am îndepărtat cu pomana, am intrat la coafor, ca să-mi recapăt respectul de sine. Acolo sunt cineva, fiindcă, de câte ori mă tund, las bacșișuri grase. Coafeza îmi spune „domnișoara doctoră“. Luni, 15 noiembrie Ședință ca să-l desemnăm pe Nichita Stănescu delegat la conferința municipală. Încă de săptămâna trecută, Vasile Băran îi ruga pe cei trecuți pe convocator să lase „problemele“ pe altă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din buletin. Domnul Aur, directorul, totuși îl tolera. Maică-sa ieșise la pensie de la aceeași școală, iar tată-său, fie-i țărâna ușoară, îi învățase pe mulți să aibă un rost în viață, până se prăpădi brusc într-o după-amiză. „Tunde-te și tu, mai băiatule, pune-ți o cămașă, ceva, că o omori pe mamă-ta“, îi zicea domnul Aur. Și așa îl întâlnise ea, Rodica, îmbrăcat frumos, zi de zi, de vreo doi ani, ea mergând la ferma de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că uite ce zgaibă mi-a ieșit în frunte. Era un coș cât China, chiar între sprâncene, și bretonul mi-e prea scurt să-l acopere (n-am avut alaltăieri de lucru și-am lăsat-o pe mama să mă tundă). Îl văzusem de aseară, dar parcă nu era atâta. L-am dat cu Juvenal - degeaba. După ce am răzăluit prostia aia albă, a ieșit la iveală și mai mare. Ai mei mi-au zis iar chestia cu „până te măriți, îți
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
unde într-o cameră locuiau părinții. Îmi amintesc că pe la 3 ani am pus o păpușă în foc, un arlechin din pânză, camera s-a umplut de fum și era să dau foc la casă. Apoi am încercat să-l tund pe fratele meu care nu împlinise un an, cu un foarfec, operație desigur nereușită, dar sancționată de părinți. Pe la 4 ani, tata ieșind de la serviciu și dorind să mai treacă pe la o ,,miuță” pe tăpșanul de la marginea satului, m-a
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]