3,106 matches
-
foarte discretă. Așa că rămăsesem fără slujbă. Poate aș fi salvat-o dacă scrisoarea ajungea la mine mai repede, dar termenul lor jalnic deja trecuse înainte s-o primesc. Nu sunt deloc sigur c-aș fi încercat, oricum - nu simțeam decât ușurare la gândul că nu va mai trebui s-o părăsesc pe Stacey în timpul zilei, după ce reveneam la Londra. Afacerea nenorocită în care trebuia să plătesc dobânda de la credit și să-mi câștig existența avea să se lămurească într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
împins din nou cu degetul înăuntru, lăsând bucățile de lamă ascunse chiar la suprafață. Am pus capacul la loc, l-am închis cum fusese și am șters borcanul cu mâneca înainte de a mi-l pune în buzunar. Stacey C e ușurare! N-am crezut niciodată c-o să plece așa repede și fără scandal. Asta ca să vezi că n-ai cum să-ți dai seama. De fapt, aproape că-mi pare rău de bietu’ moș, da’ cum zice și mama, io nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
casă și m-am apropiat de vitrina atent iluminată a magazinului, pregătindu-mă să o zăresc, în caz că nevoia de a privi înăuntru ar fi devenit irezistibilă, cum se întâmpla adesea. Dar nu era acolo, și am simțit amestecul obișnuit de ușurare și dezamăgire cuprinzându-mă când m-am întors și am pornit spre poștă. Ceva mă agasa în continuare în vreme ce continuam să merg pe stradă și mi-am dat seama că în străfundul minții mele exista un gând care trebuia rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și a așteptat în hol prefăcându-se că citește un manuscris. După ce a așteptat trei ceasuri recitind aceeași poveste, portarul a tușit tare și a privit-o cu subînțeles pe deasupra ochelarilor. Ridicând privirea, Leigh a simțit imediat un val de ușurare. În fața ei, scoțând un catalog QVC din cutia poștală pe care tocmai o descuiase, se afla o femeie supraponderală îmbrăcată într-o rochie de casă, cu buline. N-are mai puțin de optzeci de ani, s-a gândit Leigh și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
A spus că vrea să publice la noi, dar cu o condiție: vrea să-l editezi tu. Leigh se pregătea să spună “Glumești”, dar Henry continuă: — Și nu glumesc. Leigh încercă să înghită, dar parcă nu mai avea gură. Emoția, ușurarea și spaima, toate la un loc, erau prea mult de suportat. — Henry, te rog. — Mă rogi ce? Tu auzi ce spun? M-ai auzit? Autorul declarat numărul unu de New York Times, câștigătorul premiului Pulitzer, care a vândut cinci milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
E nemaipomenit de drăguță, prietenoasă, deschisă și grețos de perfectă. Seamănă foarte mult cu cealaltă. Emmy auzi zgomotul familiar pe care îl făcea Leigh când scotea o pastilă de gumă Nicorette din folie și o mesteca. Aproape că și simțea ușurarea prietenei ei. — Mai bine așa decât vreo ticăloasă pasiv-agresivă care să-ți facă viața un calvar. Ți-ar fi mai greu să fiți ca niște cumnate decât enervant de prietene, spuse ea. — Așa e. Dar trebuie să mă plâng și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se retragă încet spre hol. — AM SĂ TERMIN SĂ MĂ ARANJEZ ȘI PLEC, IAR TU O SĂ TE ÎMPACI CU CHESTIA ASTA. ȘI-ACUM LASĂ-MĂ ÎN PACE! Își încheie diatriba trântind ușa cu putere și imediat simți o undă de ușurare. Bineînțeles că era ridicol la vârsta ei să țipe, să urle și să trântească ușa: era categoric imatur. Dar femeia asta poate fi atât de enervantă, iar la ea noțiunea timpului era o catastrofă. Era insuportabil că părinții ei își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sărută părintește și o îmbrățișă încă o dată, apoi se îndreptă spre ușă. — Să ajungi cu bine acasă mâine. O să mă gândesc la tine. — Și tu la fel, spuse ea automat, fără sentimente, deși lui asta îi stârni un zâmbet de ușurare, unul care părea să spună Slavă Domnului că n-ai de gând să complici lucrurile mai mult decât e cazul. O clipă mai târziu plecase. După un minut sau cam așa ceva, Emmy și-a dat seama că el nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care le avea), să se simtă ușor ca o mătase, dar cald de parcă ar fi din puf. Mătura ușor podeaua la fiecare pas, iar cordonul din talie o făcea să se simtă ca un fotomodel. Instantaneu simți un sentiment de ușurare. Nu fusese o greșală. Îl văzuse în urmă cu vreo două săptămâni în vitrina celui mai scump magazin de lenjerie din SoHo, un loc unde era imposibil să cumperi zece centimetri de material la un preț mai mic de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de peste tot, În afară de coș. Focul din sala motoarelor se Întețise și vasul strălucea precum cărbunii dintr-un furnal. Acesta era vaporul care ar fi trebuit să-i ducă În altă parte, spre terenurile de execuție de dincolo de Soochow. Cu toată ușurarea, Jim se simțea dezamăgit. — Ce e cu rațiile noastre, domnule Maxted? — Ne așteaptă la Shanghai. Exact ca În vremurile vechi, Jim. Jim se uită cum domnul Maxted se Întinse printre deținuții sleiți de puteri. Făcuse un ultim efort să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
au mai diminuat efectele. Traficul orei de vârf a fost aglomerat tot drumul spre Fullham. Pe deasupra, a mai nimerit și o coadă de zece minute la Patiseria Valerie. Totuși, mulțumită analgezicelor, durerea de cap i-a dispărut, ceea ce era o ușurare. În ciuda tuturor obstacolelor, a reușit să ajungă acasă la Fi la cinci și câteva minute. Deși a Întârziat puțin, s-a Îngrijorat, gândindu-se că ceremonia a Început deja. Până acum, fără supravegherea lui Ruby, Bridget ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și-a găsit telefonul, a descoperit că nu mai era nevoie, deoarece bateria era iarăși descărcată. Ușa din față a casei lui Fi era deschisă. Zgomotele dinăuntru indicau faptul că ceremonia Încă nu a Început. După un mic suspin de ușurare, a pășit Înăuntrul casei, unde nasul i-a fost asaltat instantaneu de aroma de delicatese proaspete. În ciuda mulțimii de oamenii adunați În sufragerie, a putut să Întrezărească bufetul. Era Încărcat cu munți de covrigei, fără a pune la socoteală platourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ruby iarăși a aruncat, pe furiș, o privire spre ceasul ei și s-a Întrebat de ce nu a Început deja ceremonia. Era convinsă că Fi a hotărât că nu poate să accepte circumcizia, când amica sa a intrat În bucătărie. Ușurarea i s-a citit pe față când a văzut-o pe Ruby. — Pe unde ai fost? zise. Am Încercat să dau de tine toată după-amiaza, dar telefonul tău a fost Închis. Ai primit mesajul? Nu, bate... —OK, n-o să ghicești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Împărțeau și viceversa. Când veni mâncarea, observă că Sam părea cam Încurcat și că se codea să Înceapă să mănânce. Îi oferi din porția ei de porc cu sos dulce-acrișor. —Împarți! se lumină el la față cu un suspin de ușurare și luă farfuria ovală pe care i-o Întindea Ruby. Stăteam aici și-mi făceam griji că n-o să Împarți. Știi, sunt doi tipi la mine la spital care, când mergem la vreun restaurant chinezesc, nu Împart niciodată mâncarea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Bravo. Știam c-o să fie bine. Cel mai probabil e că o să avem un copil cam de școală, ceea ce Înseamnă că o să lucrez cât e el la școală, și n-o să te las de izbeliște. Doamne, nici nu știi ce ușurare e asta. Eram Îngrozită că o să trebuiască să te Înlocuiesc. N-ar mai fi la fel. Își dădură seama că weekend-urile și vacanțele școlare aveau să fie o problemă, dar se deciseră să lase aranjamentele de genul ăsta baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
genul ăsta baltă până aveau să afle când urma să apară copilul adoptiv al lui Chanel. Ea credea că n-avea să vină decât până după Crăciun. Din moment ce Crăciunul era cea mai plină perioadă a anului, asta era o mare ușurare pentru Ruby. În timp ce se pregăteau să deschidă magazinul, Ruby i-a spus lui Chanel despre Încercarea ei de a-i telefona Stellei. Chanel fu de acord că nu prea avea rost să Încerce să dea de ea cât era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
atinse coada unui mop și acesta a căzut pe jos cu un tunet Înfiorător. Inima lui Ruby se opri În loc. Își Încolăci mâna În jurul ușii și se uită cu coada ochiului să vadă dacă cineva observase gălăgia. Spre marea ei ușurare, coridorul era gol. Tremurând din cap până În picioare, respiră adânc și o luă Înspre biroul lui Jill. Chiar dacă era ora prânzului, asta nu era nici o garanție a faptului că Jill nu era acolo. Ruby avea să bată la ușă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că ăsta e același Josh Epstien. Primul rezultat era o poză cu un bărbat și o femeie la nuntă. Bărbatul brunet și arătos avea peste douăzeci și cinci de ani și era leit Sam. Ochii i se mutară pe femeia de lângă el. Ușurarea Îi Înflori pe față și lui Ruby nu mai avea nici un dubiu că asta era cea mai fericită zi din viața ei. Bucle lungi și blonde Îi cădeau pe umerii goi. Sigur că se mai tunsese de-atunci și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să trec. Ruby Îngheță. Știa vocea aia prea bine. Era Sam. —Ruby? spuse el până ca ea să apuce să se Întoarcă spre el. Ce Dumnezeu să Întâmplă aici? Când ochii li se Întâlniră, Își dădu seama ce sentiment de ușurare supremă o cuprinsese pentru că-l găsise - nu numai spre binele lui Ronnie, dar și spre al ei. E mama. Vine bebelușul. Sam Îl salută pe Phil din ochi și se ghemui lângă Ronnie. Cât de des vin contracțiile? Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai era vie, dar nu era încă dincolo, suspendată în nelocul care precedă moartea. Chipul i se lărgise, relaxat, privea în sus, acolo unde cineva o aștepta, fără agitație, fără chin. Ultima ei răsuflare a fost un geamăt ușor, de ușurare. Așa a găsit drumul către cer, Angela. Nu te mișca. Mi-am văzut saliva picurând peste ea, îmi era plină gura. N-am abandonat-o nici cu privirile, nici cu răsuflarea. Am rămas să respir peste ea. Mă aplecam, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a versiunii pe care o dă don Miguel într-însa despre moartea nefericitului meu prieten Augusto, versiune pe care o socotesc eronată; nu e însă cazul să deschid o atare discuție aici, în prefața aceasta, cu prefațatul meu. Dar, spre ușurarea conștiinței mele, trebuie să consemnez totuși convingerea mea profundă că Augusto Pérez, punându-și în fapt intenția de a se sinucide, pe care mi-a împărtășit-o în ultima noastră întrevedere, s-a sinucis cu adevărat și efectiv, nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
venit bărbatul de la Poliția Verde să ne ia și a observat vechiul cufăr din Primul Război Mondial, pe care era scris numele lui Otto și rangul în armata germană, aproape că a tresărit, gata să salute; atunci o umbră de ușurare a trecut pe chipul lui Otto. Așa mai mergea. Asta era Germania pe care o știa el. Câteva minute mai târziu, ne împingeau pe scări și ne urcau în duba care aștepta. Poate nu depinde de el. Astfel de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că au fost înșelați. Unii o iau personal, deși soția mea - singura persoană, în afară de copiii mei, care avea dreptul să o facă - nu a luat-o. Știa că minciunile nu aveau nici o legătură cu ea. Reacția ei a fost de ușurare. Întotdeauna bănuise ceva. Era liniștitor, spunea, să știi că ceea ce ascundeam eu nu era ceva mai grav. Nu am întrebat-o ce voia să spună cu asta. Aveam o idee mai clară decât ea despre crime pe care aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a ritualului de inițiere Îi trezi brusc pulsații delicioase În abdomen. Mâinedimineață le va explica totul iubitelor sale, care Îl vor ierta cu siguranță: doar era vorba, mai mult sau mai puțin, de intervenția unei forțe majore. În afară de senzația de ușurare și de cea din abdomen i se trezi și pofta de mâncare. Nu mâncase nimic toată seara. Intră deci În bucătărie și Înghiți de-a-n picioarelea cinci felii de pâine cu dulceață, devoră două roșii Întregi, fără să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
făcea pe tata să pară la fel de caraghios. Așteptam să-și scoată halatul și să-l atârne în cuier, să poarte din nou costumul lui, cămașa albă, cravata, pantofii englezești. Așteptam acel ceva cu care ne obișnuiserăm, așteptam acea senzație de ușurare că tata se va ridica din nou din fotoliu, își va lua pălăria și se va urca în Studebaker-ul său. Dar el stătea aici fără să se urnească din fotoliu, fără să ne adreseze un salut sau o vorbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]