13,247 matches
-
să afle dacă gospodarii sunt acasă. Vine tovarășu’ de la raion. Vedeți cum grăiți, că... Câte unii îl întrebau: „Ce-i măi, Daurele? Ce cauți pe la porțile oamenilor? Tu n-ai treabă acasă? Da’ ce treabă să ai tu?” Sau: „Parcă umbli cu popa. De ce nu ți-ai luat dancii, să strige chiraleisa?” „Ia vezi! Nu te lua de mine!” - se burica Daurel... Zvonul că o echipă în frunte cu Chersân și Tașmău umblă din casă în casă a făcut îndată încojurul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Da’ ce treabă să ai tu?” Sau: „Parcă umbli cu popa. De ce nu ți-ai luat dancii, să strige chiraleisa?” „Ia vezi! Nu te lua de mine!” - se burica Daurel... Zvonul că o echipă în frunte cu Chersân și Tașmău umblă din casă în casă a făcut îndată încojurul satului. Costăchel nu-și găsea locul. A ieșit în curte și a strigat: Petrache! Fă-te-ncoa’! Iaca am venit la ordin! S-au așezat în curte pe iarbă. Care-i baiul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Costăchel nu-și găsea locul. A ieșit în curte și a strigat: Petrache! Fă-te-ncoa’! Iaca am venit la ordin! S-au așezat în curte pe iarbă. Care-i baiul, Costache? Măi băiete, treaba-i urâtă. Au început să umble din om în om. Eu știu ce înseamnă asta. Ai spus o dată nu! Ei nu se lasă. Peste câteva zile te trezești din nou cu ei pe cap. Îs ca râia. Trebuie să vorbim amândoi aceeași limbă... Către seară, Petrache
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Când am spus odată nu, nu rămâne! Ce? Să le dau munca mea pe daiboj? Anafura mamei lor de netrebnici! Nici să nu le treacă prin cap bolșevicilor! - l-a susținut Petrache... Până mai spre culesul viilor prin comună au umblat fel și fel de marțafoi... Din târg au venit și echipe artistice. Cu steaguri roșii și fanfare... Arătau - spre hazul sătenilor - ce „rai” îi întovărășirea și ce „dușmani” îs chiaburii... Chiar și învățătorii au fost obligați să-și călce în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ceruri... Plutea ca o perdea zdrențuită deasupra Poienii... Costăchel tocmai ieșise pe cerdac, gata să-l strige pe Petrache. Avea să-i spună ceva... Bună ziua! s-a auzit un glas de dincolo de poartă. Costăchel a întors capul, să vadă cine umblă pe uliță la o vreme ca asta. Când a văzut cine-i, o sudalmă grea i-a venit pe limbă. Ne primești în curte, să stăm de vorbă? - a întrebat Chersân de sub gugiul făcut dintr-un sac. Apoi n-am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o vreme ca asta. Când a văzut cine-i, o sudalmă grea i-a venit pe limbă. Ne primești în curte, să stăm de vorbă? - a întrebat Chersân de sub gugiul făcut dintr-un sac. Apoi n-am încotro. Tot ați umblat prin glod până aici. Intrați! Măi Petrache! Ieși afară, că ai musafiri! - a strigat Costăchel. Echipa cunoscută a intrat în curte. Toți aveau mutre întrebătoare. „Oare ce gânduri mai au chiaburii iștia?” Între timp, Petrache a ieșit din casă și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mintea ceea a ta la treabă și ai să vezi că altfel stau lucrurile. Dacă știi cum stă treaba, de ce mă mai întrebi? Știam, măi Petrache. Da’ am cătat și eu un capăt de vorbă... Spunea tata că pe aici umblau toată vara și toamna căruțe învârfonate cu grâu, păpușoi, cartofi și câte altele... Iarna nu mai terminau de umblat - la deal și la vale - săniile. Mai erau pe urmă și giosănii, care dimineața treceau cârd spre pădure, iar seara se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de ce mă mai întrebi? Știam, măi Petrache. Da’ am cătat și eu un capăt de vorbă... Spunea tata că pe aici umblau toată vara și toamna căruțe învârfonate cu grâu, păpușoi, cartofi și câte altele... Iarna nu mai terminau de umblat - la deal și la vale - săniile. Mai erau pe urmă și giosănii, care dimineața treceau cârd spre pădure, iar seara se întorceau. Dobitoacele abia se opinteau la cotiugarele încărcate cu lemne. Stai și fă-ți o socoată... Unde să se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai multe ierni la un loc. Simțea din plin colții de lup ai gerului alimentat și de asprele vânturi siberiene. Vacanța de Crăciun învioră brazii din unele case, punând în ei jucării și lumini strălucitoare. Nu se știe pe unde umbla Moș Crăciun, că în locul lui veni un bătrân pricăjit, cu numele de Moș Gerilă, cu daruri puține și care nici nu se oprea la toate casele cu copii cuminți și ascultători. În trimestrul al II-lea, care este cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de Bulă, că s-ar putea într-o zi să-l prindă în outside vreun flăcău cu ochii albaștri! (cu referire la ofițerii de securiate). * Simona nu gusta aceste glume periferice, dar mai cu seamă nu putea suporta vorbele care umblau în culise privitoare la cei care au absolvit un institut pedagogic de 3 ani. Se hotărî să se înscrie la universitate. În final, completarea studiilor îi putea conferi un alt statut și un spor la salariul lunar. Luase această hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înțelepciune. Poate ar trebui să-și aleagă cu mai multă grijă prietenele, să fie atentă, chiar grijulie și atunci când pronunță unele conjuncții. Și-au continuat drumul până la bifurcația străzii principale cu strada Crizantemei. Se bucurară împreună la vederea primăverii care umbla sprințară printre ramurile copacilor și prin ierburile crude, așezându-se cu toți fluturii ei albi pe corolele florilor și dând glas melodios, plin de farmec, păsărelelor lipsite de grijile pământenilor de rând. Primăvara părea că râde în hohote, întocmai unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
O fulgeră o idee care nu avea nici un suport, dar cum ideile nu au granițe, declanșarea acesteia o transferă într-un univers ideatic: De ce unele femei au atâta noroc!?" Ușa de la vestibul o trezi din visare. Cum poate să-mi umble mintea prin teritorii care nu-mi aparțin?", gândi ea, și se așeză în fotoliu de așa manieră încât doctorul, pentru că el trebuia să fie, să o găsească în așteptare, picior peste picior, într-o poziție ostentativ provocatoare. Doina auzise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aleia dintre blocuri ar fi Ema, dar se înșelase. După un timp, care i se păru Ginei deosebit de lung, soneria curmă așteptarea. Îi deschise larg ușa și o mustră dulce: S-a răcit și mama cafelei, draga mea, pe unde umbli? Stai așa, nu e cazul să te alertezi. Eram la tine la fix, dar pe când treceam prin piață, în hală tocmai venise pește proaspăt! Știi, eu după pește!... Mori! Nu-mi dau ortul popii, dar îmi place, e și dietetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-și vorbiră. Ceea ce se întâmplase cu fiica lor era de neconceput. Din cât își aducea Costache aminte, nimeni din familia lor, chiar din rudele mai îndepărtate, nu încălcase aceste reguli sfinte ale bunei cuviințe. * Câteva zile în șir, Costache Deleanu umblă înnegurat. Nu-și găsea locul. Tot ce făcea i se părea a fi fără nici o noimă. S-ar fi dus la restaurantul gării să tragă o beție strașnică, dar niciodată cunoscuții sau foștii lui tovarăși de muncă nu-l văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în care fusese găsit și replică: O pacientă, Doina, o pacientă care cred că e schizofrenică. În seara aceea cei doi soți discutară puțin. Amândoi cu câte o carte în mână, încercau să deslușească substratul unor scrieri, dar gândurile lor umblau pe alte pagini care, chiar dacă nu erau scrise, purtau unele semne dramatice ce puteau să le încenușeze viața. Șarpele îndoielii se strecurase în casa lor și începea să muște din ceea ce era cândva tihna unui cămin liniștit, bine rostuit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Îl dezbrăcă de hăinuțe, îl așeză în culcușul patului, îl sărută pe frunte, îl mângâie și-i zâmbi cu înțelesuri numai de ea știute și, deodată, simți cum lacrimile îi curgeau fără să le cheme. Prin mintea ei începu să umble gândul: ,,dacă mama ei ar fi trăit, poate ar fi obținut și iertarea tatălui, poate... Așa însă"... Reîncepu școala. Toată dragostea și grija ei rămâneau acum să se răsfrângă asupra lui Răducu, singura lumină care o purta înainte, singura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
motive că rămâne Beatrice fără tată, am planurile mele. Atunci nu vei avea ce să mai zici? Chiar de ai trăi 100 de ani, oxigenata ta nu poate să-ți ofere ceea ce-ți pot dărui eu, chiar de-ar umbla toată ziua numai în pielea goală. Să fim rezonabili, domnișoară, litigiul poate fi stins fără jertfe, fără sacrificii și mai ales fără amenințări. Dacă te gândești să-mi oferi bani, te rog să alungi acest gând cât mai departe posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
măcar vocea să i-o auzi... În clipa aceea doctorul Teodoru puse receptorul în furcă. N-ar fi suportat să audă glasul unui copil nevinovat. Mama lui era o nebună, locul ei fiind mai potrvit într-un ospiciu, nu să umble liberă pe stradă și să dea telefoane incendiare. ,,Ce-o fi în inima acelui pui de om?" Lucrurile începură să se precipite din nou. De abia se ivise acea luminiță care prevestea o oarecare reașezare a lucrurilor în casa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cuvinte, încercam din răsputeri să judec lucrurile cu tact în așa fel, încât totul să fie numai în favoarea mea și a ei, adică a noastră ca cuplu. Am cunoscut-o curând, însă, mai îndeaproape și mi-am dat seama că umblasem numai după himere, căci totul legat de ea era doar o simplă iluzie, niște aparențe nenorocite, care îndeamnă adesea pe bărbat la acțiuni necugetate. Era până la cer de frumoasă, iar frumusețea este cu adevărat de mirare cum știe să ofere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă tund. Vreau să fiu urât. Mi-aș dori să fiu și mai desfigurat, și mai respingător. Am să mă despoi de haine și am să le azvârl. Pe toate! Nu-mi mai trebuie niciun fel de eleganță. Am să umblu murdar, jerpelit, ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață înțeleaptă, pe care a dus-o acel îndepărtat Diogene. Și n-o să-mi pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
absolut nimeni, nu are vreun cuvânt hotărâtor de spus. Dintre toți, singura stăpână pe ea este doar moartea, ai observat? Ea face și desface tot; vine când dorește, pleacă când crede. Este într-atât de înșelătoare și de alunecoasă, încât umblă mereu cu două fețe în așa fel, încât, pentru cei ce își așteaptă sau își merită sfârșitul, de multe ori aceasta nu mai vine, iar, pentru cei tineri și puternici, cu gânduri pașnice și care promit mult, vine fără milă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
minunăție și comportamentul ăsta al tău: când ești criticată și silită să asculți ceva ce nu-ți convine, devii o ieduță plăpândă dintr-odată și te închizi în tine, făcând imediat pe sensibila, ca un poet! Prea dorești să se umble delicat cu tine, nu ți se pare? Dar, apropo, știi ce? Să speri în aceste iluzii mi se pare chiar foarte poetic, să știi! Mai bine le-ai lăsa pe toate baltă și te-ai apuca de scris versuri, zău
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
duminică, la biserică, însă nu era nicidecum un obicei pornit din dorința sinceră și înflăcărată a sufletului său, ci numai din îndemnul autoritar al mamei sale. „Bagă de seamă să nu-mi întârzii și să nu care cumva să-mi umbli gură cască, m-auzi?”, erau neschimbatele vorbe, pe care le auzea el de fiecare dată, când trebuia să plece la biserică. Nimic nu mai era sacru în inima lui. Pentru el, rugăciunea devenise, pur și simplu, dintr-un dialog tainic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
asta - oricât de ciudat ar părea - nu-i mai mira nici măcar pe ei înșiși, căci, în timp, totul se banalizase și intrase destul de bine în firea lucrurilor. Mai mult chiar, în ultima bucată de vreme, lui Șerban începură a-i umbla prin cap tot felul de idei, unele dintre ele foarte îndrăznețe și ilegale chiar. Bunăoară, odată, după un scandal memorabil proaspăt încheiat, acesta, nervos peste măsură și plin de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe care le voi aduna În Calomnii mitologice. Și care se va intitula „Cu melancolie, despre barbari”. Când barbarii veneau din afara Romei și amenințau porțile lumii civilizate, ei galopau, Îmbărăcați cu piei de animale, prin stepele „dinaintea gândirii”. Azi, neobarbarii umblă, În limuzini elegante, Îmbrăcați În costume provenite de la cele mai bune case de modă, pe autăstrăzile „post-gândirii”. Ce-i de făcut? Habar n-am. Știu, doar, că În cutia Pandorei a fost Închisă și speranța. De nu cumva grecii ne-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]