4,164 matches
-
tragedie...! În loc de pâine li se distribuiră turtoi un fel de tărâțe amestecate cu incerte impurități, necopt suficient, iar coaja turtoiului care era oarecum coaptă nu putea fi consumata având un miros neidentificat Întrucât deținuții la Liber ce pregăteau mâncarea Închisorii ungeau tăvile cu vaselină industrială iar uleiul natural Îl doseau pentru a-l consuma ori Îl schimbau pentru câteva țigări - totuși, unii mai flămânzi mușcau cu lăcomie, riscând o rapidă diarie ori cine știe ce alte urmări...! De regulă se serveau două feluri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
întreb pe Bangs despre noile manuale de matematică care veniseră de curând pentru clasele de GCSE. S-a dovedit un subiect fertil pentru conversație, iar asta ne-a purtat ușor prin aperitive și felurile principale. Lucrurile au mers așa de uns, de fapt, încât, când a venit chelnerița să ne întrebe dacă mai vrem ceva, Bangs a zâmbit cu căldură peste masă și a propus să trecem peste desert și să ne dregem la el acasă cu o cafea. Am ezitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ani, să-mi iau adio de la bătrân, și încă-mi mai susțin punctul de vedere și acum. Cine-ar fi știut că aveam atâtea de spus ? Altă barcă a pornit având la bord o familie numeroasă și tăcută. Toți erau unși cu loțiuni de protecție solare multicolore și se țineau cu putere de marginile bărcii. Danny avea nisip printre degetele de la picioare și noroi pe sandale. Jina îl tapetase cu loțiune de protecție solară, dar pistruii deja îi izbucniseră pe obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
gândeam speriat... și tocmai când deja îmi făcusem prea multe probleme, am văzut-o cum vine spre noi cu o cană de sticlă în mâini și o farfurie de porțelan pe care erau două felii de pâine prăjită pe plită, unse cu un strat foarte fin de unt, cum numai Mătușa știa să prepare. Contrastau cu străchinile noastre și cu fundul de lemn, așa cum glasul ei dulce se deosebea de tăcerea cu care ne-nvățasem eu și Mătușa. Cine a fost
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
zid... Pistrui. Lăsînd fața la o parte, amănuntele legate de păr Îmi erau foarte clare: frumos, negru și lung. Mascîndu-i ușor stînga frunții ei frumoase, părea greu de pieptănat. Avea o strălucire metalică la lumina zilei. Nu cred că era uns cu ulei... Nici eu nu-mi dau seama cum de-am ajuns să rețin atîtea. Cred că ei nu-i plăcea să se lase descifrată... Sau poate În scurtul răstimp de cînd eram eu aici a fost capabilă să arboreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e Înfundată. După ce mi-a spus ea, m-am uitat și eu mai bine și am constatat că așa și era. Culoarea, forma, greutatea erau normale și era greu de deosebit de un pistol adevărat. În special răceala din jurul trăgaciului, bine uns de altfel. Îți dădea o senzație anormală. Nici n-aveai nevoie de unul adevărat ca să creezi efectul psihic scontat. Am auzit că celălalt s-a speriat grozav cînd l-a scos fratele meu. — Mă mir... Individul cu rămen o Întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în funcțiune casetofonul cu muzica pe care am iubit-o în diferite etape în secolul XX, care, iată, se încheie. Cred că a fost una din cele mai plăcute scalde de apartament. Apa avea miresme de esențe naturale, m-am uns cu balsam, cada era plină cu o spumă albă, moale și călduță. Suferințele trupești le-am eliminat chirurgical după principiul lui Liviu: „Mihaela, intră în anul 2000 cu reparațiile capitale făcute”. O chirurgie mai lentă și mai dramatică mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
planificat un prânz cu redactorul lor, Blythe Crisp, la începutul noului an. — Un prânz foarte special, i-am promis. —La sfârșitul lui ianuarie, le-am spus celor de la Devereaux. Atunci o lansăm. Asistenta a plimbat scannerul peste umflătura lui Jacqui, unsă cu gel, s-a oprit și a zis. Se pare că o să ai o fetiță. —Super! Jacqui și-a agitat pumnul de la orizontală, fiind cât pe-aci să-i tragă una femeii. — O fată! Haine mult mai faine. Cum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Munca nu era așa de grea ca acum. Coborî din nou glasul: Capito era avar și, când avea oaspeți, le dădea ce era mai rău. — Flavius Valens? - bucătarul-șef înălță capul, uitând o clipă de fazanul prăjit pe care îl ungea cu miere. Ce caută Valens aici? — Poate că vrea o audiență la guvernator, zâmbi Lucilius. Dar cine nu știe că la ora asta guvernatorul doarme? Bucătarii, ajutoarele lor și sclavii se îngrămădiră la fereastră. Nu puteau să audă ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că l-a eliminat pe Capito... Nu știți că voia să-l trădeze pe împăratul Galba? — Nu voia să-l trădeze... Era avar, era infam, e adevărat... Dar nu avea nici o intenție să se răzvrătească împotriva lui Galba - bucătarul-șef ungea din nou fazanul cu miere. Valens este un intrigant. A încercat să-l ațâțe împotriva lui Galba, dar Capito nu a căzut în cursă. — Atunci de ce l-au ucis? întrebă Listarius. — Nu înțelegi? L-au ucis ca să nu-i dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a ales împărat în aprilie... — Ai mai văzut pe cineva care să fie ales împărat de soldații lui? izbucni indignat un bătrân cocoșat, neîntrecut în arta de a găti păsări; până atunci rămăsese tăcut și prăjise sturzi într-o tingire unsă cu grăsime. Ce-or să zică zeii? Împăratul trebuie ales la Roma, de Senat și de poporul roman. Așa a fost dintotdeauna - iar acum, deodată, armata crede că are dreptul să aleagă? Nu, ascultați-mă pe mine, se petrec lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
după moartea lui Capito - îi aruncă o scurtă privire lui Valens, care se uită la el impasibil -, după moartea lui Capito, cum spuneam, soldații se simțeau ignorați, neglijați. Știi la fel de bine ca mine cât sunt de orgolioși. Dacă nu-i ungi, nu te urmează. — Ai anulat destule pedepse poruncite de Capito. Am auzit că, de cum ai venit, ai deschis practic porțile închisorilor. Vitellius încuviință, râgâind de mai multe ori. — Am anulat toate ordinele lui Capito. Am readus mulți ofițeri în posturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
șaptea Galbiana fusese transferată în Pannonia. Ca să-l urmeze pe Antonius, își luase adio de la marea cea caldă, de la soarele și de la frumoasele femei hispanice și începuse să lupte cu barbarii care mânacu carne uscată, dormeau în noroi și se ungeau cu grăsime pentru a se apăra de frig. — Dar... Iartă-mi îndrăzneala, Antonius, ți-ai pierdut oare memoria? Știi doar ce i s-a întâmplat lui Rubellius Glaucus acum câteva săptămâni! Antonius mângâie gâtul calului. — Încalc ordinele, știu asta. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tibiali și calcei. Se dezbracă? întrebă uimit Titus. Peste tunică au doar lorica, pe frigul ăsta? — Probabil că nu vor să-și ude hainele și încălțările, pentru că or să stea în zăpadă și în noroi. — Dar ce fac? Soldații își ungeau trupurile cu o pomadă pe care o treceau din mână în mână. — Mirosul ăsta - Valerius adulmeca aerul... Camfor. Se ung cu camfor... Vara e răcoros și alungă insectele, și iarna... Pe frigul ăsta, important e nu câte haine ai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-și ude hainele și încălțările, pentru că or să stea în zăpadă și în noroi. — Dar ce fac? Soldații își ungeau trupurile cu o pomadă pe care o treceau din mână în mână. — Mirosul ăsta - Valerius adulmeca aerul... Camfor. Se ung cu camfor... Vara e răcoros și alungă insectele, și iarna... Pe frigul ăsta, important e nu câte haine ai pe tine, ci ca sângele să circule repede și să nu îngheți. Pentru asta e bun camforul. La poalele dealului, uneltele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
provoca să-l înfrunte. Alergă din nou spre marginea pădurii. Aruncă gladius-ul și apucă sica, mai scurtă, dar mai ascuțită și mai ușor de mânuit. Se îndreptă spre quazi, ajungând atât de aproape, încât simți mirosul grăsimii cu care își ungeau brațele și picioarele dezgolite, și îi obligă să se așeze în semicerc în jurul lui. Antonius se îndreptă fulgerător spre stânga, lăsându-i pe unii în dreapta, prea departe ca să-l poată ataca. Se năpusti asupra primului barbar din semicerc. Quadul masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oferi un scut format din două cercuri suprapuse, cu două mânere în partea centrală. Alții îi puseră la glezne și la încheieturile mâinilor inele de fier, fixate cu două lanțuri. Cineva îi smulse mantia. Flăcările torțelor luminară trupul său gol, uns cu ulei. Antonius simțea frigul arzându-i pielea, simțea piatra înghețată sub picioarele goale. Într-o mână ținea daga, iar în cealaltă - scutul. În liniștea templului se auzeau timpanul și răsuflarea grea venind de nu se știe unde. Siluetele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe poarta laterală, ca Salix. În strigătele entuziaste ale mulțimii, se ivi de sub pământ. Apăru mai întâi capul, acoperit de părul de culoarea paiului, care înconjura chipul inexpresiv și osos, apoi umerii puternici, cu pielea foarte albă, apoi trupul gol, uns cu ulei, ce strălucea în lumina soarelui. Purta doar un perizom roșu. Picioarele, groase ca niște trunchiuri de copaci, se sprijineau, goale, pe platforma ce părea să-l aducă pe gladiator din adâncul infernului. „Skorpius“, se gândi Valerius. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cum îl putea convinge pe maestru să se întoarcă la Ludi, fie și numai pentru a-l antrena pe Valerius. Muzica se opri. Cei care se antrenaseră la korykos săriră în piscină. Alții, care rămăseseră pe mal, începură să-și ungă trupurile cu ulei și să presare pe mâini un praf fin, konis, necesar pentru o priză bună. Când flautele și anciile începură să răsune din nou, atleții își reluară antrenamentul. Și totuși... Antonius îl ajunse din urmă pe Proculus. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
piciorul avea să cedeze. În arenă n-ai voie să faci greșeli și n-ai voie să ții seama de prietenie. În arenă ești doar tu, față în față cu Moartea. Dădu drumul plasei și privi spre Skorpius, care își ungea corpul cu uleiul pe care i-l dădea un servitor. Arătă spre el. — Îl vezi? Numai el are servitori, numai el se bucură de un asemenea lux. Vitellius are grijă de campionul lui, și bine face. Este invincibil. Acum servitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
respect. Pășise în lume ferm și sigur pe sine, făcându-i de rușine pe tinerii ratați care pierdeau vremea prin oraș, ignorându-și responsabilitățile. Plesnindu-se peste piept și legănându-și brațele, alerga ușor în jurul curții. Mai târziu, pe când se ungea cu ulei de cocos în baia micuță, strigă din spatele ușii închise: — Aproape că s-a terminat praful de dinți. Ai putea să mai iei de la Magazinele Diana. Sau: — De ce nu te duci să vezi dacă i-a mai trecut febra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ridicate la Sampath cu ajutorul unui sistem de funii proiectat special de tatăl lui în acest scop. Familia alerga în sus și-n jos, în timp ce domnul Chawla striga ordine la care nu era nimeni atent. Nu lăsa focul să se stingă. Unge-te cu ulei înainte să te dai cu săpun. Săpunește-te bine, Sampath. Căldarea se înclina când funia era smucită de jos, iar apa curgea din ea sub forma unui jet care prindea lumina zorilor și se prelingea ca lava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Nici măcar nu s-a pieptănat. I se vede pe obraz semnul din naștere. Și nu are pe el decât chiloții. Cum poți să spui că e o fotografie reușită? O poză reușită era cea în care un bărbat avea părul uns cu ulei și aranjat perfect, o cămașă drăguță strânsă pe el și niște pantaloni drăguți și strâmți, și era așezat pe o motoretă. Numai că, în ciuda dezaprobării lui Pinky, aceste imagini fură puse în vânzare din căruciorul domnului Chawla, dovedindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și descoperiră fratele ghemuit încă lângă peretele jilav, numai că, deși căutară îndelung, sticla cu ulei de păr nu era de găsit. — Ce-ai făcut cu sticla cu ulei de păr? îl întrebară ele pe Hungry Hop, ale cărui bucle unse frumos și parfumate îl demascau ca fiind ultimul utilizator al produsului. Erau grozav de supărate. La vederea umflăturii de pe falca lui deveniră și mai furioase. Fără-ndoială, alunecase când făcea baie și se lovise. Fratele lor cel demn de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
parte, fără el. Astfel, cei trei și anturajul lor de protestatari merseră la biroul inspectorului sanitar șef. Pe drum, mulțimea își adună puterile, chiar dacă stătea deja în picioare de ceva vreme, și începu să-și strige zgomotos sloganele. „Dacă te ungi cu miere pe la gură o să prinzi destule muște“, țipau ei. „Mătură în fața ușii tale. Răspunsurile tale sunt pe lângă întrebare. Mai multe murături la un loc fac o droaie. Orice boabă de fasole își are pata ei. Aduni scaieți și vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]