22,953 matches
-
acela n-o are nici pe cea pe care pare că o ține. Căci, după cum nu se numește om un suflet fără trup, și nici invers, trup fără suflet, tot așa nu există nici iubire față de Dumnezeu, dacă nu-i unită cu iubirea față de aproapele. Și nici invers: iubirea față de aproapele nu se numește iubire, dacă n-ar fi și cea față de Dumnezeu. ...Iubirea, scara ce duce la cer, niciun cuvânt nu o poate lăuda după vrednicie. ...O, putere nemăsurată a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
alt mod. N-o petrecusem pe mama în ultimul ei drum și, acum, nici pe tata nu puteam să-l petrec. Pentru mine decesul tatei a fost o durere și o pierdere destul de mare. Se rupsese acel fir care mă unea mereu cu el, iar prin el, cu casa părintească și cu copilăria mea. Au fost zile grele, nu-mi imaginam și nici acum nu-mi pot imagina că tata nu mai este... Numai Dumnezeu știe de ce a îngăduit să se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
suflet pentru Dumnezeu: fie că este un mesaj de cerere, de mulțumire, de regret și pocăință sau de așteptare, sau, pur și simplu, de a fi împreună cu Dumnezeu câteva ore, care îi face să se simtă bine. Pe toți îi unește credința, încrederea că fiecare din ei va primi ceea ce cere, va afla ceea ce caută, și i se va deschide ușa la care bate. Iertarea De fiecare dată, când am ocazia să pot urmări cum se joacă un grup de copii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pământului adapă-le și înmulțește roadele lui. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!” Așa repeta de mai multe ori. Avea ochii plini cu lacrimi de bucurie, iar sufletul lui se unea cu ploaia cea curățitoare și cântau împreună. Eu trăiam sentimentele pe care le trăia el, simțeam exact ce se făcea în sufletul lui, nu știu cum, nu înțelegeam, nu aș putea explica nici acum chiar de-aș încerca s-o fac. Astăzi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
comunitară”?" „În”, „prin” și „pentru” comunitatetc "„În”, „prin” și „pentru” comunitate" Un grup de persoane din Satu Nou află, din satul vecin Poiana, că „de la București se dau bani pentru drumuri dacă satul este sărac, oamenii din sat vor, se unesc, pun și ei măcar muncă și completează hârtiile cerute de cei de acolo, de la Fond. Nu este musai să fie șef primarul, dar trebuie să își aleagă dintre ei un președinte, un contabil și un casier”. Și de la acest prim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
la tine. Vișinel îl privi nedumerit. Oare de ce nu înțeleg oamenii aceștia că de fapt casa lui înseamnă cortul, șatra!? Domnul acesta voia să-l ducă undeva într-un loc care nu era al lui. Dar când mâinile lor se uniră mai bine, în clipa aceea se întâmplă ceva nemaipomenit: amândoi simțiră, în același timp, un fior asemenea unui curent electric, care îi magnetiză, lipindu-i, fără putința de a se descleșta. Se priviră preț de câteva momente nedumeriți. Pe chipurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
spele din păcate - „dă” amnistia din iulie 1964, ce îi aduce tatăl acasă după „numai” patru ani de pușcărie), i-a confiscat bunurile familiei, i-a obligat mama să divorțeze de tatăl său îîn pofida iubirii și copiilor ce-i uneau), pentru a-și putea păstra serviciul, salariul de mizerie primit din învățămînt fiind singurul mijloc de subzistență pentru ea și pentru cei doi copii - Sorin și Dorina. Dacă în paginile monografice ale cărții, „istoricul” Sorin Cotlarciuc se ocupă mai ales
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Se formează, astfel, doi poli: unul cuprinzând caracteristici pozitive, celălalt cuprinzând contrarele lor, deci caracteristici negative. Cele 10 caracteristici se aranjează pe orizontală una sub alta, rezultând 2 coloane, între care se lasă un spațiu liber suficient, astfel încât rândul care unește două caracteristici contrare să poată fi împărțit în șapte căsuțe. Cu cât se va bifa o căsuță mai apropiată de o anumită caracteristică, cu atât părerea va fi mai apropiată de acea caracteristică... Acest profil se aplică pe două grupe
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
și foarte lungi. Pielea, zbârcită, ieșea parcă din conturul celor două trupuri și se lichefia pe cearșaful boțit ca o apă groasă, ieșită din matcă. Corpurile lăsau un fel de magmă cleioasă, albicioasă, care se amesteca cu propria lor ființă, unindu-le Într-o formă incoerentă, Într-o zbatere nedefinită. Se auzeau zgomote ciudate: un amestec confuz de râgâituri Înfundate și sâsâieli, urmate de gemete prelungi, tot mai stinse. O duhoare puternică, dulce-animalică Îl izbi În față. Se retrase Îngrozit când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
este mai simpatic?” Mi-a venit să râd din nou, În dreptul cuvântului simpatic, dar am luat o Înghițitură din ceaiul meu, remarcând că l-am făcut cam amar. I-am spus că m-a fascinat Întotdeauna Ginghis Han, cel care, unind toate triburile mongole, a avut Întreaga Asie la picioare. Iar dintre ai noștri, Îmi plăcea Mihai Viteazul, banul Craiovei, pentru că și el, ca și marele cuceritor mongol, doar că patru secole și jumătate mai târziu, a unit pentru Întâia dată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Han, cel care, unind toate triburile mongole, a avut Întreaga Asie la picioare. Iar dintre ai noștri, Îmi plăcea Mihai Viteazul, banul Craiovei, pentru că și el, ca și marele cuceritor mongol, doar că patru secole și jumătate mai târziu, a unit pentru Întâia dată cele trei țări românești, după cum, Înclin să cred, știe prea bine și ea. Da, mi-amintesc chestia asta cu Mihai Viteazul! Ne-a Înnebunit proful nostru la ore, a precizat Melanie pe un ton cât se poate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
timpului, te luam acasă cu mine, te culcam alături, te dezmierdam. Cum poți, Alex, să izgonești o ființă care a trăit și trăiește pentru tine? Numai pentru tine? Cum? - Ar fi o mare greșeală, Olga, dacă noi doi ne am uni sub același acoperiș. Eu nu sunt făcut pentru tine, cum nici tu nu ești pentru mine. Să ne căutăm fiecare lumea care ni se potrivește. Așa va fi mai bine pentru amândoi. Altfel ne-am chinui unul pe celălalt și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sau scări Presupune posibilitatea înființării de asociații de proprietari separate, pe fiecare tronson sau scară datorită existenței unor instalații cum ar fi Țevile de încălzire comună, de exemplu, sau datorită modului de construcție a condominiului, care sunt părți comune ce unesc tronsoanele și scările, putând asigura utilitatea lor separată. 7.Cota-parte indiviză Este partea care-i revine fiecărei proprietăți deținută de un proprietar de spațiu din proprietatea comună.Aceasta se calculează prin raportarea suprafeței utile individuale la totalul suprafețelor utile ale
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
arbitru contează, ci numai forma lui poate fi raportată la legea universală a libertății care stipulează că acțiunea unuia trebuie să fie În acord cu libertatea celuilalt. „dreptul este totalitatea condițiilor, conform cărora liberul arbitru al unui om se poate uni cu liberul arbitru al altui om, conform unei legi universale a libertății”. Libertatea personală, deosebită de bunul plac, pentru a se manifesta În mod real, trebuie să se pună de acord, cu libertatea tuturor după o lege universală. Acesta este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
accentuează faptul că principiile dreptului public sunt a priori. Distanțându-se de Jean Jacques Rousseau, consideră că starea naturală este lipsită de justiție. Omul trebuie să depășească această stare, În care fiecare se conduce după bunul plac, și să se unească cu ceilalți membri, supunându-se unei constrângeri exterioare publice. Acesta este de fapt și actul prin care un popor se constituie Într-un stat, având la bază contractul originar. Prin el se renunță la libertatea exterioară, pentru a participa la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
prin care Dreptul, sub aspectul său imediat, se prezintă ca o impunere, ca un comandament, În timp ce În efectul său intrinsec, reprezintă o garanție a libertății. Cel dintâi e momentul obiectiv, al doilea e momentul subiectiv. Dar amândouă aceste momente se unesc În realitate și formează un singur lucru. După toate aceste considerațiuni, putem defini și mai pe scurt dreptul: coordonarea libertății sub formă imperativă”. În disputa cu opera altor mari juriști-filosofi ca Ihering, Windscheid, Jellinck, filosoful italian clarifică și alte raporturi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sunt În afara comerțului (inalienabile). Deosebirea dintre domeniul public și bunurile patrimoniale ale Statului are o mare importanță. 3. Legătura juridică și suveranitatea Acesta este elementul care, cu adevărat, dă forma și caracterul propriu al Statului. „Toți indivizii unui Stat sunt uniți, legați de o serie de drepturi și datorii reciproce, determinate de o putere supremă unitară, care e tocmai subiectul ordinii juridice”. Dacă Dreptul implică Întotdeauna un comandament, se pune Întrebarea: cine e cel care comandă? Și cine exercită coercițiunea (constrângerea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nuntă se separă, în urma fanfarei care cântă a jale, bucurie și petrecere, iar ceilalți, din urma fanfarei care rupe inimile lumii cu acorduri de îngropăciune. și lumile se strecoară, una pe lângă alta, care cu bucurie, care cu tristețe. și famfarele-și unesc parcă, plânsetele, tot așa cum se unesc oamenii, în vreme ce se îndepărtează, se tot îndepărtează, până ce, din direcția lor, mai vine o slabă adiere, de zgomot. Apoi, lin, încă mai încet, totul dispare și se reașterne liniștea aceea surdă, care nu mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cântă a jale, bucurie și petrecere, iar ceilalți, din urma fanfarei care rupe inimile lumii cu acorduri de îngropăciune. și lumile se strecoară, una pe lângă alta, care cu bucurie, care cu tristețe. și famfarele-și unesc parcă, plânsetele, tot așa cum se unesc oamenii, în vreme ce se îndepărtează, se tot îndepărtează, până ce, din direcția lor, mai vine o slabă adiere, de zgomot. Apoi, lin, încă mai încet, totul dispare și se reașterne liniștea aceea surdă, care nu mai impresionează, pe nimeni, de mult, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pentru scopul pe care și-l propusese. Puse cele două cartușe pe țevi. Urcă arma cu țevile spre cer, și trase, fără să ochească ceva anume. Apoi desfăcu arma, în cele trei piese componente: țevile, patul și piesa care le unea și le ținea strâns, pe celelalte. Așeză totul, cu mare atenție, sub movila de lemne de foc, pe care-o meșterise cu atâta dichis. Scăpără bricheta. Ațâță focul. Acesta se dezvoltă vertiginos. Veghe, până ce nu mai rămaseră intacte, decât părțile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că sunt legați unul de altul prin fire misterioase? În această lume murdară, aspiram la dragostea Ei, numai la dragostea Ei. Putea oare să mă obsedeze altcineva? Dar râsul sec, înfricoșător al bătrânului, acel râs sinistru rupsese legăturile care ne uneau. Toată noaptea m-au obsedat aceste gânduri. Am vrut să merg de mai multe ori să privesc prin lucarnă, dar mă temeam să nu aud din nou râsul bătrânului. Am petrecut a doua zi pradă acelorași stări. Puteam să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cadavru inert și inteligent. În această clipă gândurile îmi înghețară. O viață singulară și stranie se năștea în mine; existența mea era legată de toate creaturile care mă înconjurau și de toate umbrele care tremurau în jurul meu. Eram profund, indisolubil unit cu lumea, cu ritmul ființelor și al naturii. Prin fire oculte, un curent morbid luase naștere între mine și toate elementele. Nici un vis nu-mi părea contrar ordinii naturale. Puteam să pătrund cu ușurință secretele vechilor miniaturi, pe acelea ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
înfricoșători și fermecători, dar în același timp plini de neliniște și mirare, amenințători și încărcați de promisiuni. Acești ochi te înspăimântau și te absorbeau totodată. Răspândeau o lumină supranaturală și îmbătătoare. Avea pomeții proeminenți, fruntea înaltă, sprâncenele subțiri I se uneau, buze cărnoase, întredeschise, două șuvițe din părul Ei ciufulit I se lipeau de tâmple. Am scos din cutia de tablă portretul pe care I-l făcusem noaptea trecută, pentru a-l confrunta cu desenul de pe vas. Nici cea mai neînsemnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]