2,900 matches
-
calitățile estetice și se identifică cu frumosul. Omul trăiește prin joc și în frumos. Însă, jocul este activat de om doar atunci când este în mod complet ființă, el nu poate fi ființă decât prin joc. În ultima scrisoare Schiller consideră universalitatea ideilor estetice ca posibilitate a perfecțiunii, nu doar a indivizilor, ci și a societății și a universului (Frederrich Schiller, The Philosophical Letters §§ 12-25). Perfecțiuea omului este înțeleasă în termeni estetici cu originea în acțiunea jocului. Termenul de "joc" este identificat
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
vii: prin artă, trecutul devine prezent și face posibilă înțelegerea trecutului și duce la previziunea viitorului. Însă, istoricitatea artei a dus la negarea adevărului întrucât conținutul său, ideile și simbolurile duc la o multiplicitate de interpretări ce nu generează nicio universalitate valabilă a unei opere de artă. În perioada iluministă, arta era îndepărtată de adevăr, iar sursa ei devenise știința. Însă odată cu Gadamer, arta își recapătă raportul cu adevărul prin intermediul înțelegerii ei ca experiență a jocului, un joc ce are loc
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Selecția și înțelegerea însușirilor se face prin intermediul judecății de gust. De aceea, chiar dacă experiența unui simbol (nou creat) este una subiectivă, el ridică pretenții universale, întrucât este un rezultat al judecății ce se bazează pe simțul comun, și implicit necesită universalitate. Creația operei literare, atât în formă scrisă, cât și în formă orală, implică compoziția lor interioară. Urmând tehnica compoziției, orice operă literară este predispusă la a fi copiată, se instaurează raportul ontologic dintre opera orginală și opera copiată. Această dualitate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
state. Intrat în vigoare în 1920, Pactul Societății Națiunilor, și-a încetat existența după anul 1940 (începutul celui de-al doilea război mondial) desființându-se și din punct de vedere juridic în anul 1946 deoarece nu a putut să realizeze universalitatea ei, datorită imperfecțiunilor, ambiguităților și imprecizărilor atât în reglementarea sistemului funcțional al organizației, cât și a mecanismelor securității colective. România a făcut parte din membrii fondatori ai Societății Națiunilor manifestând o atitudine constantă în activitatea de organizare a securității colective
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
să îl numească astfel, prin arhetip, la fel ca în literaturile populare (de aceea „puțin diferențiate”: Ovid Densusianu, Folclorul - cum trebuie înțeles, Puriștii noștri în artă), această „școală de emancipare artistică”, venind de la elita intelectuală, crește pe un fond de universalitate (prin el putându-i-se acorda atributul, șocant în context, de „artă democratică”) și de misticism. Simbolul e în centrul acestei percepții contradictorii: imagine sau formă sensibilă constituită de o parte, sentiment al infinitului și impulsii de rezonanță interioară, în
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
poate să joace nici un rol în mintea și în inima noastră. Oamenii au nevoie de o formulă unificatoare, care să le ghideze existența, ca indivizi și ca comunitate. Această formulă nu poate fi limitată, ci trebuie să aibă pretenții de universalitate. Toate marile idei, fie ele științifice, sau de natură spirituală, dar mai ales cele din urmă sunt încercări de unificare. Creștinismul este prin excelență o credință cu valențe universale globale. De fapt toate credințele monoteiste au această trăsătură. Evoluția Creștinismului
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
un „altundeva” unde economia de piață n-ar mai fi suverană și unde emanciparea muncitorului ar rămâne plauzibilă. Odată cu dispariția acestei „alte lumi”, imaginarul unei revoluții violente și totalitare este atins mortal, iar dinamica democratică își afirmă, cel puțin provizoriu, universalitatea. DEMOCRAȚII POPULARE „O CORTINĂ DE FIER A CĂZUT PESTE EUROPA” Sunt numite democrații populare cele opt țări din Europa Centrală și de Răsărit, care între 1944-1945 și 1989, au fost sub controlul direct al URSS, au fost supuse unei sovietizări
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
eticii universale. În acest fel, fiecare națiune ajunge să recunoască din nou o moralitate universală - adică propria sa moralitate națională - care este luată drept cea pe care toate celelalte națiuni ar trebui să o accepte ca pe a lor proprie. Universalitatea unei etici la care să adere toate națiunile este înlocuită de particularitatea unei etici naționale care pretinde dreptul la recunoaștere universală și aspiră la ea. Sunt astfel posibile tot atâtea coduri morale care revendică universalitatea câte națiuni dinamice din punct
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ca pe a lor proprie. Universalitatea unei etici la care să adere toate națiunile este înlocuită de particularitatea unei etici naționale care pretinde dreptul la recunoaștere universală și aspiră la ea. Sunt astfel posibile tot atâtea coduri morale care revendică universalitatea câte națiuni dinamice din punct de vedere politic există. Națiunile nu se mai împotrivesc una alteia, cum au făcut începând cu Tratatul din Westphalia până la războaiele napoleoniene și din nou de la sfârșitul acestora din urmă până la primul război mondial, într-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un nou sistem universal politic și moral, recreat după chipul convingerilor politice și morale ale națiunii biruitoare. Primul indiciu vag al acestei evoluții de la un sistem universal autentic la o multitudine de sisteme morale particulare ce pretind și concurează pentru universalitate poate fi descoperit în lupta dintre Napoleon și națiunile aliate împotriva sa. De ambele părți, lupta era purtată în numele unor principii particulare ce revendicau o validitate universală: aici, principiile Revoluției franceze, dincolo principiul legitimității. Dar odată cu înfrângerea lui Napoleon și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de etică la gradul unuia universal s-a sfârșit și a rămas astfel un simplu interludiu istoric. Perioada prezentă a istoriei, în care regulile morale universale de comportament, generale și, se pare, permanente, sunt înlocuite cu unele particulare ce pretind universalitatea, a fost inaugurată de către războiul lui Woodrow Wilson „de a face lumea sigură pentru democrație”. Nu este întâmplător și are o adâncă semnificație faptul că cei care au împărtășit filosofia lui Wilson și-au imaginat acel război ca pe o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
noul cod moral care ar înlocui crezul vicios al bolșevismului și moralitatea decadentă a democrației și s-ar impune umanității. Al doilea război mondial, văzut din perspectiva prezentei discuții, a testat sub forma unui conflict armat validitatea acestei pretenții de universalitate, iar național-socialismul a picat testul. Totuși, în mințile multora dintre cei situați de partea Națiunilor Unite, principiile Cartei Atlanticului și cele ale Acordului de la Ialta au făcut din al doilea război mondial tot o confruntare pentru democrație universală, iar democrația
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
îndeplinesc în politica internațională și în climatul moral pe care îl creează. Moralitatea unui anume grup, departe de a limita lupta pentru putere pe scena internațională, conferă luptei o ferocitate și o intensitate necunoscute în alte epoci, întrucât pretenția la universalitate care inspiră codul moral al unui anumit grup este incompatibilă cu o pretenție identică a unui alt grup; lumea are loc doar pentru una dintre aceste pretenții, iar cealaltă trebuie să cedeze sau să fie distrusă. Astfel, cu idolii lor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Sovietică în cadrul fragil furnizat de Cartă nu este lipsit de semnificații în ceea ce privește abilitatea Națiunilor Unite de a contribui la menținerea păcii. Deoarece atât timp cât cele două blocuri coexistă în cadrul aceleiași organizații internaționale, pe când statele neangajate pendulează între ele, atât pretenția de universalitate a Națiunilor Unite prevăzută în Cartă, cât și cea de a menține pacea între toate statele, mari sau mici, sunt încă vii. De asemenea, se păstrează posibilitatea contactului dintre Est și Vest, care poate fi folosită în vederea negocierii și soluționării
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atât proces (adică utilizarea unei influențe noncoercitive pentru a dirija și coordona activitatea membrilor unui grup organizat în vederea realizării obiectivelor acestora), cât și proprietate (ansamblul de calități și caracteristici atribuite celor care exercită cu succes influența), el stabilește patru criterii (universalitate versus contingență; trăsături versus comportamente), din combinarea cărora rezultă patru tipuri de teorii (vezi figura 2). Fig. 2 În teoriile de tipul 1, conducerea este o trăsătură a liderului, care este eficace în toate grupurile și în toate contextele organizaționale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
contingenței" 2.5.1. Caracterizare generalătc "5.1. Caracterizare generală" Au fost formulate în decursul anilor ’60. Intenția lor generală este aceea a corelării teoriilor opuse până atunci, adică a teoriilor personologice și a celor situaționale. Dacă primele teorii postulau universalitatea trăsăturilor de personalitate (indiferent de particularitățile situației) în determinarea eficienței conducerii, celelalte decretau, dimpotrivă, primordialitatea situației (independent de trăsăturile sau de comportamentele liderului). Noile teorii încearcă să realizeze dezideratul empiric al potrivirii dintre persoană și situație. Teoriile contingenței pornesc de la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
agent stresor generează efecte diferite la persoane diferite sau chiar la una și aceeași persoană, însă în momente de viață diferite. Tendința autorilor de a stabili liste cu cât mai mulți agenți stresori trădează intenția lor de a accede spre universalitate. Numai că este greu de presupus că se va ajunge vreodată la asemenea liste universale. N-ar fi însă exclus să se propună liste universale de agenți stresori pentru fiecare tip de organizație (militară, administrativă, comercială, bancară etc.) sau chiar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
totuși unele reguli care se pot aplica în culturi diferite (europene, asiatice, africane). 21 23 Cu titlul de exemplu redăm cele patru reguli de bază pentru o interrelație, reguli care trec peste diferențele culturale și aspiră la un caracter de universalitate. Acestea se referă la: • necesitatea de a respecta intimitatea altuia, singurătatea și secretele; • necesitatea de a privi interlocutorul în ochi în timpul conversației; • obligativitatea de a nu discuta cu altă persoană tot ce are caracter confidențial; • obligația de a nu critica
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
ceea ce conduce la trecerea de la un aspect fizic distinct la o substanță genetică specifică și, În mod corelativ, la facultăți mentale diferite (Taguieff, 1988, p. 155 și urm.; 1995, pp. 40, 238; 1997, pp. 65-66), mai rămâne să discutăm problema universalității sau a istoricității esențialismului, precum și problema variabilității criteriilor În funcție de care se elaborează categorisirile și clasificările esențialiste. Miza acestor interogații este pe cât de clară, pe atât de importantă: dacă definirea caracteristicilor vizibile (fenotipice sau culturale) drept un dat natural sau ontologic
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prin Însuși faptul că există. Ceea ce Înseamnă a cădea În ceea ce numim, pe urmele lui George Edward Moore, sofism naturalist: ajungem, prin inferență, de la „asta există” la „trebuie să faci asta” (Taguieff, 2000, pp. 429-431). Or, corectat prin exigența de universalitate, imperativul diferențialist este, ca să spunem așa, el Însuși relativizat, având drept conținut obligația de a respecta la ceilalți numai valorile și normele universalizabile (Taguieff, 1995, pp. 531-533). Ceea ce implică, desigur, realizarea unei selecții În ceea ce privește atitudinile și comportamentele membrilor tuturor grupurilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Se iese astfel din Închisoarea absolutismului cultural la care se reduce relativismul radical. Ceea ce a fost gândit sau creat „la noi” nu este În nici un caz menit să aibă valoare doar „pentru noi”: acesta este conținutul formal al exigenței de universalitate, implicând ceea ce voi numi principiul universalizabilului. Însă antirasismul nu poate fi abordat doar din punctul de vedere al fundamentelor sale, tot așa cum rasismul nu poate fi redus la o problemă pentru gândire. Rasismul este și ceea ce trebuie În mod imperativ
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Însuși fundamentului culturilor din această zonă a lumii; este exact sensul remarcei lui Tzvetan Todorov: „Interculturalul este parte constitutivă a culturalului”. Desigur, au existat Întotdeauna tentative de a fonda școli asimilaționiste, palide imitații ale operelor europene, hrănite din iluzia unei universalități prin conformism, Însă acestea nu au reprezentat decât momente de rătăcire. Marea majoritate a artiștilor au Înțeles rapid interesul alegerilor estetice hrănite de o interculturalitate mai bogată chiar decât ar părea la prima vedere (prin cultura spaniolă, arta mudejară, de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vedere esențialul: comportamentul deviant, așa cum sublinia Emile Durkheim În Regulile metodei sociologice, este Înfierat cu pecetea „normalității”. El corespunde unei „răni În conștiința colectivă” și se Întâlnește În toate societățile, oricare ar fi stadiul lor de dezvoltare. A nega această „universalitate” și a pretinde că lucrurile ar putea sta altminteri ar fi o dovadă de naivitate sau de nerealism. S-au propus mai multe grile de analiză. Să luăm mai Întâi paradigma funcționalistă și să studiem, În acest sens, tipologia expusă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acestei realități. Studiul genezei teoriilor științifice susține această perspectivă, punând În lumină colaborarea deliberativă dintre protagoniști. Putem astfel să deducem că dialogul nu este nici imposibil, cum afirmă partizanii incomensurabilității teoriilor, și nici, cel mai adesea, superfluu, cum consideră partizanii universalității regulilor metodologice. Primatul relației interlocutive are consecințe importante. Locutorul și partenerul său dau naștere unei vorbiri comune: „Nu este vorba despre punerea În joc sau În scenă ș...ț a alterității persoanelor, simplă distribuire a vocilor care rămân absolut izolate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care oamenii Își exprimă umanitatea, nu se poate pune problema renunțării la propriile referințe. Dimpotrivă, În lipsa unui punct de vedere determinat, adică În lipsa apartenenței la o tradiție, suntem lipsiți de dimensiunea evaluativă a Înțelegerii, care devine absolut imposibilă. Primatul principiului universalității nu exclude În nici un caz recunoașterea pozitivă a diferențelor (Ricœur, 1990), cine determină doar, și acest aspect este esențial, să refuzăm relativizarea radicală a valorilor. A. P. & ABOU Sélim (1992), Cultures et droits de l’homme, Paris, Hachette. DEVEREUX Georges (1967
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]