KorAP: Find »[drukola/base=urât & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...236 >

5,886 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489

Afară era o toamnă galbenă ca într-o pădure adormită de Ginkgo biloba. Brusc, toate casele s-au dilatat, s-au transformat în cârpe plutitoare, niște funigei urâți și mari, mașinile făceau un zgomot urât, totul mi s-a părut urât și diform. Plecase Marcela fără să facă zgomot, ea care avea nevoie de o scenă numai pentru ea. Mi-ar plăcea să însemn ceva și eu, să mă leg oarecum de lumea aceasta a marilor scenei, cred că am gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
mai important făceau el și nevastă-sa, ei mânuiau păpușile și măștile, ceilalți erau un fel de cor antic care rostea din când în când câte o sentință. Teribil de interesant, iar măștile, care pe lumină crudă mi se păreau urâte și necizelate, își dovedeau forța trezindu-se la viață grație nebuniei de care era apucat Peter când juca. Mai cobora în sală, se mai lua de noi, spectatorii, mai cânta la vioară - și o făcea bine -, apoi alerga în spatele cortinei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
de la Hanovra. Am citit cu emoție că în pavilionul american evoluează Peter Schumann și mi-am dus actorii acolo. Am intrat în hala destul de mare care era pavilionul cu pricina, tot felul de chestii erau împrăștiate aiurea, măști, acele măști urâte și fără de viață pe care le cunoșteam. Era liniște, o liniște teatrală, ne-am oprit, ne-am uitat de jur-împrejur, ne așteptam să tabere pe noi vreun bodyguard, așa cum se petrecea peste tot, dar nu, aici era liniște și pace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

fiecare tâlhărie. Pe nesimțite, copiii au alunecat din rolul copilului în cel al adultului, cu obligațiile sale. Însă cei doi nu‑și îndeplinesc aceste obligații. În jurul vechii locuințe sărăcăcioase se înalță bătrânul oraș imperial întruchipat de nenumăratele locuințe substandard. Oameni urâți, neînsemnați, cel mai adesea bătrâni, mișună, cărându‑și gălețile și lighenele la baia din capătul culoarului și iarăși îndărăt. De aici se iscă un du‑te‑vino necontenit, fără să se întâmple, de fapt, nimic concret. Uneori, în condițiile astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
ești bătrân, s‑a terminat), iar mai târziu va strânge bani pentru și mai târziu, ca să‑i aibă la ananghie, ceea ce să sperăm că nu va fi cazul. Acum începe în toată casa, ca la comandă, gătitul de seară; mirosuri urâte sau plăcute străbat casa scării și se depun în tencuiala scorojită, unde întâlnesc vechi cunoștințe cu care stau la taclale: varză și conopidă, cartofi și fasole. A doua serie de copii pălmuiți zbiară de se aude în toată casa. Tati

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
ar fi născut, oricum nu contează dacă trăiesc sau nu. Sophie se gândește foarte rar la dragoste, în schimb se gândește adesea la sport. O fată sportivă trebuie să se gândească la altceva. Rainer are în el prea multe lucruri urâte. Acestea apasă îngrozitor asupra copilului, iar apoi adolescentul nu mai poate să scape de ele așa ușor. Prea des și‑a văzut copilul mama încovoindu‑se sub loviturile tatălui asemenea unui cal bătrân. În scopul ăsta erau folosiți papuci vechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
să se îmbrace cu așa ceva, fiindcă materialul e ieftin, producția e mare, iar fusta inspiră voie bună, atunci când e roșie, și dramatism, atunci când e albastră. Să deșurubezi capetele pătrate și tapate (modelul „cuib de cioară“) ale unor fete incredibil de urâte și să le strici coafura, scoțându‑le clamele și acele de păr. Să rumegi puloverele Nicky în dinți, până când nu mai rămâne nici urmă de Nicky în ele, ci doar materialul lăbărțat și anost al unui pulover obișnuit. Rainer își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
în timp ce Sophie îi scapă a nu știu câta oară. Deja devine plictisitor. Bietul lui creier își abate gândurile spre umilințe mai vechi și mai noi. Sunt zone în spiritul lui schilodit, unde filmul se rupe mereu. Nimic frumos, numai lucruri urâte. Ies la iveală excursii de duminică împreună cu mama, tramvaie în care miroase a șosete umede și în care se îngrămădește o masă de oameni cenușie și sărăcăcioasă, de felul celor pe care un război lung le produce, dar pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
trebuie să stai în picioare. Smiorcăitul nu ajută la nimic, adulții nu se scoală să‑ți dea locul, în schimb un copil trebuie să fie mereu gata să dea locul unui adult. Te trezești presat într‑o pădure întunecată și urâtă de corpuri, care luate separat sunt la fel de urâte, și unde nu se vede nici intrarea nici ieșirea. Ești înăuntru o dată pentru totdeauna și trebuie să călătorești împreună cu alții. Înghesuit în ei, ascuns între paltoane de iarnă mirosind a naftalină și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
la nimic, adulții nu se scoală să‑ți dea locul, în schimb un copil trebuie să fie mereu gata să dea locul unui adult. Te trezești presat într‑o pădure întunecată și urâtă de corpuri, care luate separat sunt la fel de urâte, și unde nu se vede nici intrarea nici ieșirea. Ești înăuntru o dată pentru totdeauna și trebuie să călătorești împreună cu alții. Înghesuit în ei, ascuns între paltoane de iarnă mirosind a naftalină și hanorace de dinainte de război. Dar undeva - nu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
țineți gura sau vă consemnez pe amândoi în caietul clasei! Ba n‑o să consemnați nimic, poate doar greșelile dumneavoastră personale, în caietul dumneavoastră personal. Mai mult ca sigur, aveți câte un eșec pe săptămână. Vă miroase gura, aveți un ten urât, cenușiu și glezne prea groase, doamnă profesoară. (Anna). Stifter trage binevoitor cu ochiul la strălucirea văzduhului luminos, la minunații norișori de aprilie pătrunși de privirile soarelui și la frumoasele brazde verzi rămase de la semănatul de toamnă. Ăstuia i‑ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
de repede, să mai zăbovim un pic. E plin până la refuz cu o mulțime monocoloră despre care nu poți spune de la prima vedere dacă sunt animale sau oameni. Nimic nu iese în evidență în mulțimea asta, în afară de pălăria unei femei urâte, de o culoare șocantă, la modă. Iese în evidență în sens negativ. Sunt vite sau batali, spune Anna, care ar fi în stare să meargă de bunăvoie la tăiere și acolo să țină chiar ei cuțitul și să indice locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
la comandă, arătând niște dinți ascuțiți de animal de pradă, buzele i se desfac, apare o limbă umedă, cel mai bine e s‑o faci puțin pe retardatul, asta sporește încrederea și imprudența față de străini. Cavalerul închipuit face un gest urât cu degetul arătător, care îi semnalează Annei într‑un mod echivoc - aș vrea să intru acolo, care‑i soluția, ce păcat că suntem într‑un mijloc de transport în comun, presați ca sardelele în cutie, mai bine ar fi dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
băuturile. Asta‑i una dintre puținele meserii de care n‑aș vrea să mă apuc, nici polițist, nici artist. Poate doar să cânt la vreun instrument. Și pe femeia pe care o iubește (Sophie) o va ține departe de lucrurile urâte, Beethoven și Mozart vor fi îngăduiți abia după o examinare foarte amănunțită. Anna își ciulește urechile fiindcă simte un ton sentimental în felul în care e pronunțat numele Sophiei și chestia asta nu‑i place deloc. Ce rahat și legea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
printr‑un calcul cu cinci zecimale că Hans n‑are nimic de pierdut, în schimb el are multe, și anume viitorul său clar și strălucit conturat, în care intră un doctorat și mai multe premii literare. Anna icnește tare și urât. Doar n‑ai de gând să‑mi borăști iarăși, după ce adineauri abia te‑am scos la timp din mașină pentru primul vomitat, se răstește fratele ei, prost dispus, care numai de o chestie așa dezgustătoare n‑are nevoie acum, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
un ultim ceai de la ora cinci, înainte de vacanță și de bacalaureatul care‑i va împrăștia în cele patru zări. Ceaiul e preparat de eleve. Elevii se ocupă de treburile organizatorice. S‑a adunat o grămadă de băuturi acidulate și foarte urâte la culoare. Elevii dansează cu colegele lor, iar la sfatul unui profesor mai de încredere e luată la dans din când în când și câte o mămică sau o bunică. Se discută despre realizările odraslelor, care sunt catalogate de cele mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
aparține unei fiice de medic. Nici măcar o țigărică nu poți să fumezi aici. Doamna Witkowski, care nu poate fi evitată, își ascunde sângele de profesor în mulțime (a fost și ea cândva profesoară!). În afară de asta, își mai ascunde și rochia urâtă de dinainte de război, pe care a împodobit‑o cu o fundă de catifea și cu un trandafir de mătase de aceeași culoare, unul mai nepotrivit ca altul. Tăticul e o prezență elegantă, iar cravata lui țipă‑n gura mare: iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
se revarsă și sufletul ei măcinat aproape de tot, care dovedește că Anna are totuși un fond bun. Doar acela care n‑are încă inima de piatră e în stare să plângă. Gura și fața Annei sunt schimonosite într‑o strâmbătură urâtă. O femeie nu e niciodată avantajată de o asemenea expresie, dimpotrivă, n‑are decât de pierdut. Totuși, pe Hans îl cuprinde un soi de milă când constată toate astea la Anna, care avusese mereu o atitudine atât de suverană. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
cutia pistolului. Cutia e de fier și are înălțimea de 8 cm, lungimea de 30 cm și lățimea de 15 cm. Deasupra ei se află portofelul, care trebuie mai întâi dat la o parte. În apartament e liniște, cu excepția zgomotelor urâte pe care le face mama la baie. Ea se scoală întotdeauna prima. Rainer deschide caseta și scoate de acolo pistolul Steyr cu țeavă rabatabilă și calibrul de 6,35 mm. Sub pistol se află fotografiile cu organele genitale ale mamei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

ceva. Era o femeie În jur de treizeci și cinci de ani, Îmbrăcată ca o funcționară de birou și nu purta verighetă pe deget. Pe scurt, o domnișoară bătrână care tocmai fusese părăsită de un bărbat Însurat și, dacă nu era chiar urâtă, nu părea să aibă prea multă minte. — A! De când n-am mai mers la cumpărături! Tocmai am ieșit de la serviciu... Da... fac ore suplimentare... Ne aflam amândoi singuri Într-o zi de duminică În magazinul ăsta imens, fără familie, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
adânc pe măsură ce creștem mari. Este exact invers față de amintirea locurilor de joacă ale copilăriei nostre, piscina sau terenul de sport, care, privite acum, par mult mai mici. Cu toate acestea, vezi, femeia din pictorialul acela despre spălături intestinale era Îngrozitor de urâtă, dacă-mi aduc bine aminte... Noriko Începu să-și dea seama de ceva. În sfârșit Își dădea seama că fusese legată strâns, după ce i se pusese ceva Între picioare, cât timp bărbatul nu fusese lângă ea. Însă nu putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
pe minut, sticla de whisky pe care o ținea În mână. Nu mai văzusem nicăieri marca aceea. — Bei și tu? mă Întrebă cu o voce răgușită, băgându-mi brusc sticla sub ochi. Nu prea suna a engleză. Avea o cicatrice urâtă pe Încheietura mâinii. O cicatrice verticală. Dacă ar fi fost alungită pe orizontală, ar fi putut să Însemne o tentativă nereușită de sinucidere, dar așa, pe verticală, Îți dădea un sentiment ciudat. Am dat din cap și am luat sticla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
crezi că e deplorabil? a adăugat el Întorcându-se spre mine. Nu știu, am răspuns. — Din când În când Îmi cumpăr și eu câte un băiat din ăsta, mi-a făcut el cu ochiul. La coada ochiului avea o excrescență urâtă. La o masă dintr-un colț al barului se certau În șoaptă o femeie Îmbrăcată cu o rochie din material ieftin, cu imprimeuri stridente, și un bărbat cu o haină jerpelită. Rochia femeii, În dungi negre, argintii și verzi, avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Înghițit cu Miller Lite. — Văd că nici tu n-ai nici o treabă, Îmi spuse el cu o grimasă În colțul buzelor. — M-am Întâlnit cu Gan. Yazaki se posomorâ la față la auzul acestor cuvinte și Îmi aruncă o privire urâtă. Apoi Își pironi privirile În podea și parcă aștepta să-și facă efectul aspirinele. Nu părea să aibă chef să vorbească cu mine. Voiam să-i povestesc despre Yama, japonezul pe care-l Întâlnisem pe stradă, și despre asistenții sociali

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

piaptănă părul mai mult decât femeile și își mai lasă și mustăți în care ai putea să vânezi un mistreț. Turiștii cred că mulți dintre bărbații din Berlin se îmbracă în haine femeiești, dar de fapt nu sunt decât femeile urâte din oraș, care dau astfel bărbaților o faimă proastă. Nu că ar mai fi prea mulți turiști în vremurile astea. Naționalsocialismul i-a făcut o priveliște la fel de rară ca și Fred Astaire în bocanci militari. Oamenii din orașul ăsta pun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]