1,685 matches
-
Norii curgeau din cer într-un potop de lacrimi. O vântoasă era pornită pe măturat copacii. Luz Maria, Lucecita. Când cade ploaia mocănit, picăturile una câte una se adună în ochiuri de apă. Griul uniform din jur le ține de urât. Plâng norii bătuți de vânt, vine gheața bătută de ape, țipă piatra de frig. Nuielușele țipă și ele, însă de umed și ud. Covorul pe ducă va începe curând să se destrame, el e uzat, fața e dusă. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în română, I.S. Turgheniev, A.P.Cehov, chiar și "Mistere" de K. Hamsure. "Strada Ancorei", Ion Aramă. Siluete fantomatice traversau prin ceață străzile, iar clădirile se ridicau înalte și livide, sărăcite înainte de vreme. Copacii subțiri plângeau cu crengile goale. Peste tot urâtul te făcea să te cutremuri. Fire de iarbă sufereau plăpânde. Era un urât stricat. În singurătate pare atât de liniștit, un pustiu ce nu te atinge, un colț de libertate tristă. Soarele ardea, dar afară nu era cald. Era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să mă opresc la timp .Vroiam să văd ce face. De atunci nu mai puteam să dorm și luând capotul pe mine mergeam sub cerul liber. Cumva, el știa că sunt acolo și venea și el. Să-mi țină de urât. Schimbam câteva vorbe în șoaptă, să nu ne audă nimeni, iar spusele noastre căpătau dintr-un foc un caracter sacru. Sau, dacă era întuneric, fără lună, Angi îmi spunea: Ți-e frică? Nu. Ești aici? întindeam mâna spre el. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din acea șampanie. Și în pântecele meu se naște o dorință. Atunci o stea cade, pe care eu îmi agăț dorința. Și acea stea va avea grijă să mi-o îndeplinească. Noaptea vorbesc cu Luna, ziua Soarele-mi ține de urât. Ascult povești. Le spun. Și poveștile spuse sunt duse de vânt în toate colțurile lumii. Nu, nu vreau să cobor. E bine sus. De ce să plec din lumea mea? Din mintea mea. În final trebuie să fii singur. · Îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
domnul acela, cu nume ca de lovitură din box, cine juca, doar pentru a adormi vigilența poliției helvete, noaptea întreagă, dame și preferans, la Cabaretul Voltaire? Cum îl chema, Doamne, pe ăsta? - Pe cine, stimată doamnă Patricia Stamatescu? - Pe ăsta, urâtul, țuguiatul și cu barbișon... Zi-mi un nume de lovitură din box! - Upercut?!... - Nu. Troțki!... Bravul comandant care, fără să facă o singură zi de instrucție militară, a turtit, ca pe o sferă de vată de zahăr, trupele intervenționiste și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
câțiva pruni. În timp ce-și închipuia felul în care îi va prevesti 349 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu-l pocni încă. Ia-l încă o țâră cu binișorul. - Costache! strig. Ai înnebunit?! Nu vezi cât ești de urît? - Sânt urât, admite Costache. Și complicat, și urât. Dar am un suflet romantic... - Păi, mă doare pe mine în fund de sufletul tău. Cum să-l prezint eu, pe sufletul tău, mamei mele? Ca să nu-ți mai jur că n-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a întâmplat. Julia a sărit în picioare și, furioasă, a făcut câțiva pași către celălalt capăt al bucătăriei. Da’ mai dă-o-n pizda mă-sii, ea e întotdeauna supărată de ceva! Ce se mai întâmplase atunci? Se uitase cineva urât pe stradă la ea? Se lovise cu piciorul în masa de călcat? Indiferent ce rahat îți îndrugă, tu întotdeauna pui botul. Julia s-a întors către James, dar bărbatul fixa podeaua, adâncit în gânduri mohorâte. — Și a doua oară? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu-ntunecă de fel. Ești bun cu ai tăi semeni, nu c-alte animale. Tu îi iubești atâta încît îi strângi de gât... Și-i faci s-admire geniul - sunarea unei oale - Și limba ta de flăcări și plină de urât. Istoria omenirei cu legi de poezie, Cu regii de răsboaie e ca și un poem; Dar totuși rog divina ca depărcior rămâie De corpul meu nevrednic - nu-mi vine la cherem. {EminescuOpIV 221} Cugetători ai lumei! o împuțiți eterul Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un câne Ce-i dai și cu piciorul și după ce-l desmierzi? O rîde-mă, o cască în față-mi... tu mă pierzi! {EminescuOpIV 272} Cochetă, lunecoasă, lingușitoare, rece - Cu viața-mi sfărâmată urâtul tău petrece; Și să te vezi privită cu patimă, cu jind, Să vezi că cel mai tare se face om de rând, Cu gura numai spumă se pleacă în genunchi, - Priveliștea aceasta te bucură-n rărunchi, - Să-l vezi că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gură ori să nu-mi mai deie? De-astfel de toane vecinic nu te saturi. Oricât o rogi, ea tot se dă în laturi Ș-abia la urmă parcă tot se-ndură. Împrotiviri duioase-a frumuseții În lupte dulci disfac urâtul vieții, Ce n-au amar, fiindcă au măsură. {EminescuOpIV 337} UȘOARE SUNT VIEȚELE MULTORA Ușoare sunt viețele multora. Ei prind din sbor plăcerea trecătoare, În orice timp au clipa lor cu soare Și-n orice zi le-apare aurora... Dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tovarăși, A căror urme crude le aflu pururi iarăși Pe orice chip și-n orice-ndrăsnii de a iubi... Iubit-am poate cântul, voit-am a robi Cu el un suflet dulce, al meu întreg să fie... Sburat-au chip și cântec - urât și sărăcie! Căci ce nu ai în clipa în care ai dorit Se-schimbă-n rău cu vremea, de farmec sărăcit. S-arată înainte-ți o schele despoiată De orice vis cu care o îmbrăcai odată. Puterea tinereții, a minții vioiciune, A
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Chio, falnicul Lesbos, Samosul cel elegant, Sardes, cetatea lui Croesus? Smyrna ori Colophon? Mai mari, mai mici decât faima? Ori sunt nimic alături cu câmpul lui Mart și cu Tibrul? Au preferi vr-un oraș din cele-nchinate prin Attal? Ori de urâtul mării și-a drumului Lebedu-l lauzi? Lebedul? Știi tu ce e, -mi răspunzi? Mai pustiu decât Gabii, Mai strimt decât Fidenii; și totuși aicea viața-mi Voiu s-o petrec, uitat de ai mei, uitîndu-i pre dânșii, Dintr-un mal
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
visul meu străbat! Ca toamna cea târzie e viața mea, și cad Iluzii ca și frunza pe undele de vad, Și nici o bucurie în cale-mi nu culeg, Nimic de care-n lume iubirea să mi-o leg, Pustiul și urâtul de-apururi mă cuprind... Doar brațele-ți de marmur în visul meu se-ntind! Precum corăbii negre se leagănă de vânt Cu PÎNZELE-ATÎRNATE departe de pământ, Cum între cer și mare trec pasările stol, Trec gândurile mele a sufletului gol, Întind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scumpe, pentru că numai Viorița reușea, cu un dat al său, să o Înfrumusețeze, adesea Întinerind-o cu zece ani. Profesoara, devenită cea mai frumoasă fată din câte erau În cele opt sate din jurul Șerbeștilor, mereu tânjind după capitală, Își omora urâtul, onorând uneori invitații la petreceri decente, făcute numai de tineri Înstăriți care cereau, În grup, acordul Ochenoaiei și numai În zile de sărbătoare. Tânărul șef de post Victor Olaru și profesorul Țintea erau singurii tineri care Îi atrăgeau atenția cât
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lacom țigara și o aprinse. - Așa, oftă ușurat. Uitasem. Luna se ridică deasupra și le lumină fețele tăiate. Gheorghe o privi și înjură: - Te uiți-ncoa, cocoană, mila mă-ti de mireasă! Nu era în apele lui. Iar îl scormonea urâtul. Îl iscodi pe ucenic, ca să-i mai treacă: - Și zici că te-a născut mă-ta de fată mare, ai? - Da. A avut pe unu de-a lăsat-o borțoasă și s-a ușchit. Ce era să facă? M-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mă tine o mătușă. Fata prinsese o îndrăzneală și împrăștia zăpada cu pantoful ei mic. - O să dau pe la tine, a mai zis Piele. Da unde stai? - Da de ce vrei să știi? - Așa, să mai trec câteodată să-ti tin de urât... - Nu mai spune? Gheorghe o dată a întors obrazul lui bătrân. - Ete-a dracului! Lunganul i-a dat un ghiont: - Taci, Treantă, că-mi strici ploile! S-a-ntors către ea. Hai, spune, neică, să-ti iau de-o rochie, niscai pantofi, c-oi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unprumute niște țoale mai ca lumea, domni să-mi fiți, să nu se ginească! Sidiliți-vă, treaba voastră ce faceți, altfel dă dracu-n voi! Și să v-alegeți niscai umblători mai ca lumea, nu scroabe ori șalupe, să vă râdă urâții ăia. Titi, să-i potrivești tu, că ești mai subțire, ai grijă de gloaba asta de Gheorghe, că ne face de râs... I-a dus Titi Aripă la ovrei, în Taica Lazăr. - Să trăiești, jupîne. - Noroc. Iar ați găsit ceva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
felinare vesele. Numai ucenicul era fiert. Îi stătea gândul la Didina. În timpul ăsta ea se iubea cu Bozoncea. 232 - Ce-i puișorule? îl întrebă ăl bătrân. - Ce să fie? Mi s-a urât. - Las', că știu eu de unde se trage urâtul ăsta... Sandu zâmbea pe sub mustață. Zise și el într-o doară: - Te-oi fi săturat de bine, nenică... y Mai că trecuse și vara aia fierbinte, arzătoare. Rar cădea cîte-o ploaie. Tpt pe malul gârlei ședeau, la Băneasa, pândind trenurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
anchetă, îi aduceau seara bătuți măr. Îi îngrijeau până își veneau în fire, trimiteau afară după țigări și mâncare bună, bani aveau. Gardienii luau bacșișuri grase, dar îi serveau. Sâmbătă seara, mai făceau și câte un chefuleț, să le treacă urâtul. Nu era așa de rău la pușcărie dacă cunoșteai. Mai pica vreunul, începător, îl puneau la probe, mai dădeau în el, sluga lor îl făceau. Mula, care avea oameni în poliție, i-a cercetat pentru ce sânt în pârnaie și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nevăzute? Reparcurgând pasajul inițial al „Prefeței”, lucrurile se limpezesc: „Artistul e creatorul lucrurilor frumoase”. Dar numai pentru o clipă: ce se Întâmplă cu lucrurile urâte? Ce se Întâmplă, altfel spus, cu zecile de pagini din Portretul lui Dorian Gray dedicate urâtului și spaimei de urât (adică de eșec, bătrânețe, moarte, uitare)? Unde e fractura? Unde e inconsistența modului Însuși al lui Wilde de a concepe arta? Acestor Întrebări li se poate replica În două feluri. Există un răspuns scurt: da, Wilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
al „Prefeței”, lucrurile se limpezesc: „Artistul e creatorul lucrurilor frumoase”. Dar numai pentru o clipă: ce se Întâmplă cu lucrurile urâte? Ce se Întâmplă, altfel spus, cu zecile de pagini din Portretul lui Dorian Gray dedicate urâtului și spaimei de urât (adică de eșec, bătrânețe, moarte, uitare)? Unde e fractura? Unde e inconsistența modului Însuși al lui Wilde de a concepe arta? Acestor Întrebări li se poate replica În două feluri. Există un răspuns scurt: da, Wilde concepe deliberat o prefață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
căruia frumusețea nivelează cu o forță irezistibilă disparitățile existenței. „Amoralismul” lui Wilde, ca și cel al Întregii generații „decadente”, nu e decât jocul grațios, ușor iresponsabil, al artistului care se visează, pentru o clipă, sustras presiunii timpului și existenței. Respingând urâtul, Wilde respinge orice formă de artă incapabilă să-și ducă până la ultimele consecințe premisele: „Aversiunea secolului al nouăsprezecelea față de Realism este furia lui Caliban care Își vede chipul În oglindă”, pe de o parte, și „Aversiunea secolului al nouăsprezecelea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deveni foarte cunoscută. —Nou venita sergentă de cartier, cea neînfricată și rece, care cedează încet-încet farmecului dezinvolt, de țară al Inspectorului Grant și experienței lui de om trecut prin viață, zisei eu, într-o doară. Serialele astea interminabile cu niște urâți și boșorogi pe post de detectiv care agață femei care au pe jumătate vârsta lor, ca să nu mai vorbim de kilograme. Așa o porcărie, pe bune, nu crezi? Din păcate discuția nu se îndrepta în direcția potrivită, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Pauză; icnetul lui MACABEUS; plictiseală teribilă pe fața lui PARASCHIV.) PARASCHIV: Ce faci tu acolo, Maco? Plângi? MACABEUS: Da... PARASCHIV: De ce, Maco? MACABEUS: Așa... PARASCHIV: Ti-e rău? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te doare ceva? MACABEUS: Nu..... PARASCHIV: Ai visat ceva urât? MACABEUS (Nu răspunde.) PARASCHIV: Ai visat clopote? MACABEUS: (Nu răspunde.) PARASCHIV: Te doare burta? Te doare în gât? Vrei să mă uit în gâtul tău? Vrei să curăț cartofi? Vrei să aduc apă? Vrei să-ți spăl bocancii? Spune, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ochi... pentru un singur om... (Meditativ.) Prea multe mârșăvii se pot visa... cu doi ochi... Fiecare ochi visează altă mârșăvie și tu cum alegi, cum? Cum să alegi dintre două urâturi? (Pauză. Personajele fascinate de discursul INAMICULUI. Pare că însuși urâtul se rotește pe sus.) Cum să alegi dintre o greață și o scârbă? Ce să alegi? Cum? De ce? (Pauză. Liniște cumplită.) Unde sunt orbitele tale, ca să ți le spăl cu peria ca să strălucească la soare? Câți ochi ai scos tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]