1,632 matches
-
a fost un "Da”, la fel de grăbit ca și mașina. Ce-o fi vrut, nu știu. Se înâmplase în dreptul primului indicator spre "Valea cu pești”. Până s-a văzut Statuia energeticii, drumul a fost relativ ușor, mai mult coborâș, cu puține urcușuri. Începuseră să apară oameni, tractoare și utilaje pentru întreținerea drumului. Starea de spirit ne era bună, fiindcă partea grea a drumului trecuse. Impresionant, prin dimensiuni, lacul de acumulare! După barajul de la Argeș (al treilea, după cele de la Bicaz și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
necunoscut, de data asta singur de tot, și nici perspectiva întâlnirii câinilor de stână prin munte, nu mă încânta. Trecând printre localnicii care mergeau spre serviciu, după niște intersecții care-mi arătau c-am ieșit din oraș, am început un urcuș pe care l-am dovedit și pe lângă bicicletă, spre mausoleul care amintea de luptele din primul război mondial. Nu pot să nu menționez c-am trecut pe lângă un fel de casă unde lătrau niște câini, după timbru, destul de mari
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
primul război mondial. Nu pot să nu menționez c-am trecut pe lângă un fel de casă unde lătrau niște câini, după timbru, destul de mari. Ploaia devenise o amenințare împotriva căreia n- aveam ce face. După mausoleu s-a terminat urcușul și mi-am pus flaneaua groasă, fiindcă la vale nu mai era nevoie să dau din picioare și m-ar fi putut lua frigul. Dintr-o casă stingheră a ieșit o bătrânică, (probabil stârneam interesul cu bagajului special), care spre
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
apoi altul, și tot așa, pană-ți iese limba de-un cot. În orice caz, cel din Bâra ne-a scos sufletul, dar parcă nu mai mult decât cel de la intrarea în Luțca! Totuși, dacă trebuie s-o recunoaștem, abia urcușul următor a fost un coșmar. Ieșisem din Bâra pe șosea, până la sfârșitul zonei asfaltate, la vale. Se vedea, în dreapta și-n sus, șerpuit și foarte la deal, un drum neasfaltat, cu pietriș, dar colbuit nevoie mare. De unde ne-am oprit
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
iarbă, un fel de coif, instabil și incomod. Tot la deal, tot la deal, obosiți si nădușiți ca vai de noi, ne mângâiam la gândul că, măcar la întoarcere ne va fi foarte ușor, urma să tot coborâm. Doar că urcușul nu se mai termina... Odată ajunși în sat, cineva ne-a îndrumat spre un "rotar” (am înțeles că-i vorba despre cel care face căruțe). Numai că respectivul nu se mai ocupa cu așa ceva, fiind accidentat și bătrân, dar ne-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Cred că era toamnă, când atmosfera limpede sporește vizibilitatea. Și chiar pe acolo, prin fața Hanului trecusem prin apă, fiindcă Siretul inundase șoseaua. Timpul dedicat pauzei de odihnă sfârșindu-se, am urcat pe bicicletă pentru a ajunge acasă. Am descălecat la urcușul mare, cu care începe județul Neamț. Dacă aș fi avut altă bicicletă, altfel ar fi fost... De la sensul giratoriu spre Suceava și Roman, deși mergeam la vale, în dreptul Petrom-ului, începusem să simt o oarecare oboseală. De fapt era vorba
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
anii trecuți biserica din Săbăoani, dar și CĂMINUL CULTURAL. Drumul spre Mircești, cu cratere ca după bombardament, m-a determinat să mă felicit că n-am ajuns pe acolo și cu mașina, bicicleta ocolindu-le mai ușor. Odată terminat rezonabilul urcuș, contracarez efectul așteptatei canicule cu o primă înghețată și un suc rece. Casa muzeu, fosta reședință a lui Alecsandri, este în partea de jos a satului. Ca de obicei la coborâșuri pe două roți, deși sunt conștient că-i riscant
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
deal cu o pantă impresionantă, pe care trebuia s-o urc numaidecît pe două roți. Numai că, ajuns în partea cea mai înaltă, când încercam să-mi potolesc respirația și ritmul bătăilor inimii influențate de efortul teribil, dezamăgire: urma alt urcuș mai lung (vreo 3 kilometri) dar, ce-i drept, cu înclinația mai potolită. Nevoit să cobor de pe bicicletă, eram mulțumit la gândul că măcar la întoarcere voi zbura pe acolo. Se zărea, peste dealuri , peste sate și peste lunca Siretului
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mea, a noastră, a tuturor - cea subtilă - ce sper să transpară din povestiri. Mi-am deconspirat frământările, luptele cu demonii din mine, victoriile și revelațiile. Am luat această decizie pentru că doresc să fiu sincer în fața propriei conștiințe înainte de a continua urcușul spre Absolut. De fapt, scrierea în sine reprezintă, pentru desăvârșirea mea, o etapă a urcușului. Pornind de la aceste considerente, vă rog să continuați lectura sau... nu! Suntem proprii noștri stăpâni! Autorul i-am permis să includ în acest... în acest
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
deconspirat frământările, luptele cu demonii din mine, victoriile și revelațiile. Am luat această decizie pentru că doresc să fiu sincer în fața propriei conștiințe înainte de a continua urcușul spre Absolut. De fapt, scrierea în sine reprezintă, pentru desăvârșirea mea, o etapă a urcușului. Pornind de la aceste considerente, vă rog să continuați lectura sau... nu! Suntem proprii noștri stăpâni! Autorul i-am permis să includ în acest... în acest jurnal sahaj, câteva texte (mesaje) ce au circulat între mine și prieteni de-ai mei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ani mă va lega o prietenie strânsă, caracterizată atât de canoanele lumești obișnuite, cât și de cele spirituale de sahaja yoghini. Acesta a fost începutul unui nou și lung drum de încercări, de munci, de reușite și de eșecuri, de urcușuri și căderi, de evoluție. De evoluție spirituală - pentru că despre aceasta vorbesc acum! Evoluția mea, a noilor prieteni și frați, cărora mă integrasem pe deplin, evoluția celor ce urmau să vină după noi. Aceasta s-a desăvârșit atât în plan individual
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
trebuie acum. — Ei, asta pentru că niciodată n-ai vrut să ai puțin timp și pentru tine, să vorbești cu tine, să te asculți... Dar ai să vezi, dragul meu Cristian, că toate or să fie bine. Așa e viața, cu urcușuri și coborâșuri, cu de toate, trebuie să le iei la rost așa cum vin și, tocmai, să faci lumină atunci când e întuneric, căci lumina zilei orice netot o poate vedea. — Ce m-aș face eu fără tine, mamă ? o îmbrățișează Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Săo-Jorge, de unde am putea cuprinde cu privirea întregul oraș și am obține mai multe certitudini de călător. Alegem a doua variantă. Părăsim platoul de jos și o luăm spre colină, pierzându-ne într-un labirint de străzi înguste și întortocheate. Urcușul însă ne răpește privilegiul de a ține în raza vederii castelul, el dispare după acoperișurile clădirilor de care ne apropiem. Prea încrezuți în capacitatea noastră de orientare într-un loc străin, care, în plus, desfide geometria formală, discutând încă febril
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intrare. Locul în care se află el, continuă pictorul c-un aer de cunoscător, e cel mai potrivit pentru a observa atent întreaga fațadă a edificiului. Englezoaicele îi dau dreptate și-l servesc cu un sendviș. VITALIE CIOBANU: Căile de urcuș spre cartierul Montmartre sunt înțesate de mici birturi, unul mai cochet decât celălalt, având fiecare o decorație unică și un ecleraj îmbietor. Deși celebritatea colinei i-ar putea scuti de un asemenea efort de inventivitate, patronii nu se lasă. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tu „și ai tăi”, și încăpățânata revenire la aceleași „unelte, forme, reflexe și ticuri ideatice”, recăderea în același cerc infernal al obsesiilor tinereții tale literare, nevindecat defel de atâtea sarcasme și groase ironii ale celor care ți-au însoțit primele urcușuri pe panta unei arte ingrate și originale, nevindecat și neînțelepțit de vârstă, părăsirea de prieteni, vitregia străinătății sau singurătatea care te-a urmat fidelă și tenace ca o a doua umbră, cea vie, și noaptea?!... 6 Iarna lui ’65-’66
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în industrie, iar protestele artiștilor au apărut încă după primul război, vezi printre altele filmul lui Chaplin, Les Temps Modernes.Ă Și-atunci... carieră-muncă-vocație-destin!... Într-adevăr, privind în urmă și „în jos”, în „prăpastia” ce e un destin, acea cale, urcuș dificil pe parcursul căruia, cum se întâmplă în ascensiunile alpine, pierzi din vedere pe lungi porțiuni „vârful”, ținta! - trebuie să accept că tinerelul care am fost era extrem, „revoltător” de ambițios, de „lipsit de simțul realității”: a vrut, „deodată”, o carieră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
benign neglect și loviturile neașteptate în plină figură, propriu democrațiilor parlamentare sau plebiscitare, și pe care versatilitatea regimurilor de opinie le accentuează încă și mai mult. Un Cezar domnind în reprize acționează după toane, numai Cezarul pe viață acționează sistematic. * * * Urcuș la patriarhia maronită, pe înălțimile de la Jounieh. Mai aproape de ceruri, dar tot în Țara Sfântă, un om sfânt se ocupă mai mult de pământ decât de cer. Odată expediate salamalecurile, intrăm în subiect: Cu Siria, jocul nu-i încă încheiat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
jandarmii ministerului de interne. 29 Dechemvrie Iată ce-am văzut ieri după-amiază, pe când urcam pe drumușoare în zig-zag, spre culmea unuia din munțișorii din preajma orășelului de unde puteam să am vedere asupra râului Eger și asupra munților Metalici. Ajuns la jumătatea urcușului, în preajma unui cimitir vechi, văd într-un loc viran, între drumușoare și cărări, o femeie. Era între două vârste, destul de bine îmbrăcată. Aduna vreascuri din locul viran, care, ca pretutindeni aici, se află împresurat de plantații. Aici plantațiile sunt cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Apoi, cucoană, se chiamă că și caii îs ființe cu nevoi, care ne slujesc pe noi și se cuvine să fiu cu luare-aminte cătră dânșii. Nici așa, să-i asuprim fără contenire nu se cuvine. Aici în pisc, după greutatea urcușului îi loc de oprire; și le fluier ca să-i îndemn să-și facă și ei cesitățile, cum spuneți dumneavoastră. Cucoanele și duducele coboară într-o vale precum ca să culeagă flori din marginea dumbrăvii; iar caii poposesc după ce suie în culme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iei drumu ăla drept înainte” (Bughea de Sus - Argeș). Protagoniștii, o soră și un frate care pășesc spre adolescență, sunt conduși pe un drum fără variantă. Ei ajung la un perete care închide cărarea orizontală în munte și creează necesitatea urcușului: „Să zărea niște lumini, ca soarili, d-asupra-acolo, al colțului dă piatră”. După urcușul chinuitor care îndeplinește condiția suferinței întru inițiere, tinerii ajung în împărăția diavolilor, aflată în străfundurile pământului. Inversiunea planurilor sus-jos arată clar abolirea spațiului fenomenal. Frații nu au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un frate care pășesc spre adolescență, sunt conduși pe un drum fără variantă. Ei ajung la un perete care închide cărarea orizontală în munte și creează necesitatea urcușului: „Să zărea niște lumini, ca soarili, d-asupra-acolo, al colțului dă piatră”. După urcușul chinuitor care îndeplinește condiția suferinței întru inițiere, tinerii ajung în împărăția diavolilor, aflată în străfundurile pământului. Inversiunea planurilor sus-jos arată clar abolirea spațiului fenomenal. Frații nu au mai avut nevoie de hrană prin pustiu fiindcă schimbarea a avut deja loc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
va fi îmblânzită și deci transformată social este leul, al cărui lăcaș păstrează coordonatele sacre: „Luai urma leuluiu/ Și-o luai și o aflaiu,/ Colea-ncoaci, colea-n coleare,/ Colea-n vârful munțiloru,/ Sub poalele braziloru./ Găsii leul adormitu,/ Adormit, nepomenitu” Urcușul neofitului este implicit și presupune aici o „citire a semnelor” sacrului în profan. Urma leului, răzleață, obligă pe flăcău să se rupă de lume și să ajungă într-un spațiu de frontieră între dimensiunea universului și cea a neantului, caracterizat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am continuat drumul cu elan spre următorul sat Zariquiegui. - Cât de curate și ordonate sunt satele pe aici! Trotuare pietruite largi și generoase, nenumărate mușcate la ferestre, curățenie peste tot. Păcat că biserica era închisă. Am început să urc, un urcuș lung pe un drum îngust și pietros, iar rucsacul nu mai era atât de ușor. Și nu era nici un pelerin la ora aceea caniculară; doar doi coreeni, probabil, ce se odihneau la umbra unui copac. Urcușul spre Alto del
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
să urc, un urcuș lung pe un drum îngust și pietros, iar rucsacul nu mai era atât de ușor. Și nu era nici un pelerin la ora aceea caniculară; doar doi coreeni, probabil, ce se odihneau la umbra unui copac. Urcușul spre Alto del Perdón este lung dar camino l-am început așa că nu-mi rămâne decât o singură direcție ,,înainte!” Pe marginea drumului sunt nenumărate tufe de mure încă necoapte. îmi zic: ,,Peste vreo săptămână, două vor fi coapte și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
că o mică lecție nu le strică și altădată să nu mai procedeze așa. Ziua se anuntă înnorată, ca și cele anterioare în cursul dimineții, cu o temperatură foarte bună pentru mers. Până la prima localitate, Viana, drumul are mai multe urcușuri și coborâșuri printre lanuri de grâu treierat sau printre plantații de viță de vie. Multă vie mai cultivă spaniolii. Admir rândurile drepte, solul curat și îngrijit; parca îți vine să părăsești camino și să te plimbi printre rândurile de viță
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]