KorAP: Find »[drukola/base=urla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...261 >

6,525 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

așa că m-am apropiat de fața ei ca să o aud și ea a spus “Frank“, respirația i s-a oprit și ea a rămas inertă în brațele mele. Noaptea aceea mi-am petrecut-o în camera cu trenul. Vântul a urlat și a șuierat și a zguduit casa și mie îmi era frică. Mama era moartă dincolo cu o pătură pe ea. Era frig în casă, și în camera în care stăteam și în cealaltă, dar cred că era și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

că subiectul disputei ținea de frustrări personale. Paul a ridicat tonul. Claire a început să țipe. Am plecat discret, dezamăgită. Ieșind din camera lor era să dau peste Ajay care mergea în camera lui, cea de alături. Se auzea cum urlă Claire chiar și prin ușa închisă. Am făcut schimb de priviri cu subînțeles. El avea în mână un borcan pe care era lipită o etichetă albă: „Al lui Ajay. Vă rog întrebați înainte să folosiți“. —Mă bucur să te văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
vorbe grele, doamnă Hammond. Să îți spun de ce mă interesează? Lee Jackson a însemnat mult pentru mine. Și am impresia că mie îmi pasă mai mult de ce s-a întâmplat cu ea decât îți pasă ție. Nu e adevărat, a urlat ea, ridicându-se pe jumătate de pe canapea. Atunci spune-mi ce s-a întâmplat în seara asta la apartamentul lui Walter Quincy. Dacă nu are legătură cu moartea lui Lee, o las baltă. S-a uitat fix la mine, așezându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
să dea cu spatele peste mine. Poate aș fi reușit să arunc cu mâna descărnată peste acel cineva. Asta i-ar speria de moarte. Am încercat să mă ridic și am respirat îndurerată. —Sam, Sam, ești teafără? Sam! —Aaaaa! am urlat în stare de șoc. Corpul peste care stăteam întinsă pe jumătate a sărit în sus. Mi-am întors capul și l-am văzut pe Nat în fața mea. Se întâmplase totul atât de repede și de violent, ca urmele pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Purtam un body drept lenjerie intimă, așa că am băgat scrisorile în el până au ajuns în dreptul stomacului. Nu puteam să mă aplec sau să mă așez foarte repede, dar oricum nu puteam să fac nici una din aceste mișcări fără să urlu de durere. I-am returnat cheile lui Stephen Baldring, spunându-i că am găsit schițele pe care le căutam. Din curiozitate l-am întrebat dacă Lee îi povestea despre proiectele la care lucra. — Da, sigur că da, a răspuns cordial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-se printre degetele lui ca bananele. —Bună, Sammy, a spus el vesel. —Te ții de haiku-uri? Tom nici măcar nu a clipit. De obicei când îmi băteam joc de muza sacră a poeziei își ținea arătătorul îndreptat amenințător spre mine, urlând „Anticristul“ pe cea mai groasă voce a lui. Probabil că îi mergea foarte prost. —îmi fac bagajele și mă duc să predau copiilor din clasele mici, a spus. De data asta chiar am să o fac. Tre’ să recunosc - nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
a scării, în tăcere, la doar un metru distanță. Avea vocea răgușită. Gâjâia prin trahee ca și cum nu ar mai fi folosit-o de ani de zile. De ce nu ai putut să o lași așa? Mi-am auzit și mie vocea, urlând, din văpaia sângelui. — Știi bine că nu aș fi putut. Am rânjit simțindu-mi fața strânsă într-un rictus. Straniu, mi-a zâmbit înapoi. Pentru un moment am crezut că renunță. Sau am sperat. Apoi a urcat scara cu mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

și hârtii importante! țipă Rita apucându-se de cap în timp ce se îndrepta spre spălătorie urmată de Feifel. Rita a smuls trenciul din mașina de spălat, golindu-i buzunarele. Feifel privea zăpăcit cele câteva resturi de hârtie colorată. - Nebunule, sunt ruinată, urla Rita scoasă din minți, prostule, cap sec! - M-am gândită am vrut săă - Nu mai spune nimic, mă dezguști, îmi vine să vărs! Rita s-a dus la toaletă. Feifel își frământa mâinile gândind: „Dragostea îi omoară pe oameni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

nisipado, că fură brusc cuprinși de panic și devălmășie, care oricum îi caracteriza din naștere. Chaos era atât de mareones, încât arabon păreau că-s terminați și urmau să cadă într-un chasm profondo, iar leur șefones era complètement désorienté, urlând la sui armates de s’organiser e d’ataquer, da’ ei nu atacau, ci dimpotrivă, făceau del biggest caca on leurs ones. Incredibile. Mirose era grandore, născând del invizible catedrales des mizericordie. Damnado, mii de pistolado, cum s-ar spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
dimpotrivă, făceau del biggest caca on leurs ones. Incredibile. Mirose era grandore, născând del invizible catedrales des mizericordie. Damnado, mii de pistolado, cum s-ar spune. Allahado, ziceau și arabones. În scurt timp, musulmane păreau pierdute définitivement, iar Sir Sugismund urla triumfătore, agitândo sua sabia de-i ziceai că a cucerit del entire universo, nu altcevone. Numa’ că atunci se întâmplă ceva incredible straniones, ceva ce nimeni nu credeabus del posibile no more. În clipa aceea se-auzi un cântec atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
era vorba, scriitorul nu avea nici un dubiu. Prea erau frumoși. Prea aveau fețe de copii talentați. Prea gravitau toți ÎN JURUL UNUIA SINGUR, căruia Mircea îi recunoscu figura imediat, găsind că nu era deloc diferită de cea din ziare. - ELEFTERIE MĂCEȘ? urlă el, scos din minți, simțind că momentul dreptății urma să sosească în curând. Cuțitul nu îi tremura. Copiii se opriră din zumzăit brusc, pentru că simțiseră cumva glasul răului abătându-se asupra lor. Elefterie Măceș radia, împrăștiind lumină în jurul său. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
urma să sosească în curând. Cuțitul nu îi tremura. Copiii se opriră din zumzăit brusc, pentru că simțiseră cumva glasul răului abătându-se asupra lor. Elefterie Măceș radia, împrăștiind lumină în jurul său. O fată îi era agățată de gât. - ELEFTERIE MĂCEȘ?! urlă din nou Mircea Cârpenișteanu. Cine e Elefterie Măceș? Să iasă în față! Înțelegând rapid situația, căci și figura lui Cârpenișteanu îi era lui bine cunoscută, copilul ieși în față, așa cum i se ceruse. O fată tremura, înțelegând din grozăvia scenei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
ce poartă cu sine un coșuleț cu prăjituri. Aproape indiferentă la importanța momentului și martoră involuntară a inactivității copilăriei unui personaj ce va schimba cursul istoriei, Titi reușește să facă o gălăgie infernală. - Să-ți dea bunica prăjiturele? întreabă ea, urlând înfiorător. Băiatul este brusc teribil de dezgustat. Cuvintele pe care tocmai le-a auzit îi jignesc grav mândria și cumplitul efort de concentrare. Aruncându-i bunicii sale o privire distrugătoare, Ionel rostește cu greu cele câteva cuvinte pe care i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
se dovedise pur și simplu de nereparat. Acum el se întoarse pe ultima parte pe care se mai putea răsuci, adică pe spate. O făcu însă cu dureri imense, pentru că era exact partea care îi solicita cel mai mult dosul. Urlă de durere, iar odată cu acest urlet, gândurile despre lume și viață îi reveniră. De ce era totul atât de nedrept? De ce totuși oamenii chiar mureau, iar vise, speranțe, planuri și povești de dragoste se duceau toate pe apa sâmbetei? De ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
năstrușnic, asemănător celui făcut de obiectivul unui aparat fotografic ieftin, automat. Din zona în care ar fi trebuit să se afle sexul lui Michael ieșea acum tot un sex, numai că mult mai ciudat, de tablă, arab. - Bă, oprește-te! urlă Teleferic, speriindu-se de moarte în clipa când realiză că tocmai i se adresase stăpânului său în limba necunoscută a oamenilor. Vrăjit de noutatea și forța gândului uman, încremeni pe loc, într-o grămăjoară informă de zăpadă carbonică. Era incredibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
acuitatea orgasmatronică a lui Clossettino. Deși rătăcind într-un teritoriu extrauman, oniric pentru un privitor extern, el putuse sintzetiza perfect, într-un gând - propoziție - axiomă cu dublă semnificație, tot ceea ce era definitoriu până în acel moment zbaterilor umanității. Văzu apoi, clar, urlând, răpus de simplitatea - cu atât mai greu de descifrat cu cât este mai simplă - a Orânduirii. Văzu înfățișarea a ceea ce am numit Întreg, situându-se instantaneu în afara oricăror acuze de speculații metafizice - un vagin triplu, stelar, infinit, atât de mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
întrezărind realitatea cumplită ce se revela din încăpere. Este greu de descris natura răgetului pe care-l scăpă acest individ, fără voia sa, în clipa când văzu ceea ce se întâmpla înăuntrul clasei. Numai un om deosebit de nebun ar fi putut urla astfel. Sala de clasă nu mai exista. În locul ei, odată cu plecarea spre Cosmos a celor de la a VIII-a C nu mai rămăsese nimic, ori rămăsese nimicul, căci se poate spune oricum, după cum am arătat mai sus. Acolo unde cândva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
în general, orice altă sintagmă s-ar putea potrivi mai bine spațiului extraterestru. Mult mai nebun decât întreaga omenire la un singur loc, Michael se prinse deodată cu mâinile de rama ușii de mult absorbite în vid și începu a urla înfricoșător la stele, ca și cum ar fi vrut să le spargă. Stupizenia sa îngheță pe loc însă imediat ce fu eliberată în frigul etern. Aici, în acest moment, în chiar această imagine, se afla concentrat singurul conflict veridic al umanității: neputința de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
dar ceea ce spuseseră se potrivea de minune. - Ești mai nebun decât mine! spuse Cioran uluit. Iar eu credeam că așa ceva nu e posibil! Adică cineva să fie mai nebun decât mine. Credeam că sunt singurul... - Bătrâne, te rog, ești sadic!! urlă tânărul Luca, scoate dracu’ pula aia și lasă-mă să ți-o sug, că nu ți-o tai, ți-o sug numai, sau bagă-mi-o-n cur, sau fă dracu’ ceva, numa’ nu mai sta așa ca un bou! Emil se simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
folosi instantaneu această calitate pe care-o avea pentru a se arunca în lac. Acolo pluti aproape imediat și, asemeni unui cățel ce-și apără osul, Luca începu să ronțăie pula lui Cioran chiar sub privirile stupefiate ale acestuia. - Bă!!! urlă geniul. Dă-mi pula-napoi, dobitocule! Și nu mai mușca din ea!! Ai zis c-o sugi doar!! Luca îl privi parșiv. - Vrei să nu mai mușc dân ea? Bănuiesc că știi ce trebuie să faci pentru asta, nu? Cioran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Lăsați-ne să vă sugem pula! Cât de bine scrieți! - Așa e, așa e, încuviința Luca, trecând mai departe, ce pula mea. Normal că scriu bine. Ați citit Syllogismes de l’amertume? - Da, da!!! - Și? - Vrem să-ți sugem pula!!!! urlau oamenii din zeci de mii de piepturi. Lucru care se și-ntâmpla, pentru că aproape instantaneu Luca se oprea, iar în dreptul membrului său se forma la fel de instantaneu o coadă de vreo zece mii de suflete. - Pe rând, pe rând, că e timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
său ajunse un moș. - Gagiule, ești prea bătrân, exclamă Luca demonic. Dispari. O să-mi cadă pula dacă mi-o sugi tu. - Dar, domnule Cioran, spuse el, vă rog, sunteți genial, susură moșul, cu gura pungă. - Mă cheamă Luca, nu Cioran!! urlă Dinulescu. Te ucid!!! Cioran nu există!!! Lumea din spate se agita, încercând să-l doboare pe moș. - Dar v-am citit cărțile, murmură acesta, încercând și reușind să reziste valului imens de muiști ce se-apropia din spate. Pe toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
are dinți în gură sau nu, căci nu voia să-l doară. În loc de dinți în gură însă, simți un mare gol. Asta pentru că moșul, mecanic priceput, îi deșurubă pula instataneu, dispărând cu ea-n mulțime cât ai zice pește. - Aaaahh!!! urlă Luca, disperat, făcând ca toți dracii. Hoțul, hoțul!!! Prindeți-l, mi-a furat pula!!! Sacrilegiu! Câțiva se repeziră după el. Era prea târziu, însă. Câteva ore mai târziu, un telefon misterios îl chemă pe Luca-cel-fără-de-pulă la sediul Gallimard. Noul posesor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
În clipa în care deschise ușa apartamentului de bloc din Timpuri Noi unde își aminti că stătea cu chirie de zece ani, pe Abdulah aproape îl apucă plânsul. Era o mizerie de nedescris, cumplită, iar cei doi copii ai lui urlau de foame. Deschise frigiderul, încercând să încropească două sandvișuri cu brânză stricată. Apoi, supărat, dibui sticla de palincă de sub pat, răsturnându-se deprimat. Mult mai târziu în noapte, în timp ce omul care părea a fi nevasta lui urla și spărgea casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
copii ai lui urlau de foame. Deschise frigiderul, încercând să încropească două sandvișuri cu brânză stricată. Apoi, supărat, dibui sticla de palincă de sub pat, răsturnându-se deprimat. Mult mai târziu în noapte, în timp ce omul care părea a fi nevasta lui urla și spărgea casa din pricina beției, a sărăciei și a frustrării, fostului Moș Abdulah îi curseră și primele lacrimi. Asta în vreme ce televizorul aprins și spart reflecta o lume a cărui hidoșenie Abdulah nu și-o închipuise nici în cele mai cumplite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]