10,389 matches
-
până unde, Ghiță Pălămidă ajunsese la concluzia că îl înșeală nevasta și pentru asta era în stare să-și ia lumea în cap. E drept că nu avea nici o dovadă dar el nu mai putea dormi și începuse să se usuce pe picioare. Simțea că Zambilica îl duce cu preșul și nu putea să o dovedească. O iubea la fel de mult ca în prima zi, mai ales când o vedea fardată, rimelată, fond de ten, mascara, când își punea bluza de in
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
participă efectiv la Taina Comuniunii, nu sunt legați ontologic de Iisus Hristos și nici integrați pe deplin în inima Bisericii. Ei sunt coardele de viță în care nu mai curge seva de viață din rădăcina butucului și care, deci, se usucă, pentru a- fi tăiate și aruncate în foc (Ioan XV, 1-6). Ideea aceasta era atât de vie și de puternică în antichitatea creștină, încât credincioșii care nu participau la serviciul euharistic erau considerați ca excluzându-se singuri din comunitatea bisericească
CATEVA REFERINTE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349141_a_350470]
-
UN DRUM Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1319 din 11 august 2014 Toate Articolele Autorului Pe un drum de țară, colbul iar tresare, Răscolit de roată și umbre de cai, N-a plouat de-o lună, soarele-l usucă, Stopii mari de ploaie sunt legați în rai. Ulița-i pustie, case ard în soare Și's topite parcă de lungi așteptări, Doar bătrâni sărmani așteptând scrisoare, Sau un telefon de la pruncii lor. Se deșira vremea, dintr-un ghem de
PE UN DRUM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349380_a_350709]
-
Asta mi-a plăcut la acest sinod, că s-a gândit să ne trezească la faptul că suntem niște mlădițe care nu putem rodi fără viță. Cu nici un chip! Chiar cu nici un chip! Dacă o mlădiță stă fără viță, se usucă într-un timp extrem de scurt. Și atunci Domnul nostru Iisus Hristos S-a oferit să-I mâncăm Trupul și Sângele Lui ca să fim mereu dumnezei. Să nu faci greșeala de a te compara cu marii trăitori. Că nu prin nevoința
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
mai șlefuiește ca odată Pietre de râs la fiecare ceas. Cotește tot mai des spre niciodată, Rostogolește umbre de pripas Și-adună-n colb de arșiți, veri năuce Cu-albastrul deșirat prin zări de fum Ce-au atârnat de sfori,să se usuce Zmeie de cântec și-au adus duium De amintiri cu gust de pârg tomnatic. Stau mai departe, într-un vis absent, Fără de vlagă, stins și acromatic Tot așteptând un val mai coerent... Referință Bibliografică: Tăcută mare / Aura Popa : Confluențe Literare
TĂCUTĂ MARE de AURA POPA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349780_a_351109]
-
absența ! Prin urmare, toată lumea e absentă! Singurătatea diriguitoare se foiește pe scaun. Ce chipuri drăgălașe au toate aceste fantome ! În dreptul fiecărui nume , dirigintele își așterne semnătura unei lacrimi : fiecare nume cu lacrima sa invizibilă. Izvorul lacrimilor pare de nesecat ; vocea uscată de emoție abia se mai aude de murmurul și de foiala atâtor absențe. Și toate sunt motivate și determina(n)te. Pe peretele din dreapta, tronează Afișierul clasei. La loc de cinste, încă se mai află , orarul : Luni Marți Miercuri Joi
GOL DAT LA MAXIMUM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349792_a_351121]
-
bogați. Că ce scrieți, e cenușă ... și nici ea n-o să rămână! Nu conștiința v-ar mustra, dar ce voi scoateți din gură E atât de rău, că pirul n-o să-mi crească în arătură... Se sufocă. Ce atingeți se usucă, este pulbere și zgură. Vai! cât de bine-ați reușit, ce succes, pigmei vânduți, Limba dulce o ciuntirăți..., sclavi perverși și-mbogățiți. Voi de straie-ați dezbrăcat-o, lipsind-o de conținut.. Și-ați uitat că va fost mamă, cînd
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU (POEME) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349784_a_351113]
-
au luat lumea-n cap sub oprimarea politică. Multinaționalitatea de veacuri a contribuit la o înaltă culturalizare a tuturor locuitorilor. Dacă în „Țările Române” religia propovăduiește „Merge și așa” iar creștinul Ortodox are 200 sărbători anual în care „i se usucă mâna” dacă o pune pe ac, sapă sau ciocan, în Transilvania religia, inclusiv Ortodoxă, propovăduiește „Domnul ajută pe cei care se ajută singuri”. Munca este prețuită și asta se vede în cea mai umilă gospodărie. Oamenii se ajută reciproc. Practic
MECIUL SCOŢIA – TRANSILVANIA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349949_a_351278]
-
l-al tău fecior, Care te-așteaptă cu dor! Stai în lumea stelelor... Măicuță, rouă de flori, Inimioara ta ce spune Când eu plâng adeseori, Că sunt singurel pe lume? M-ai lăsat când eram mic. De dorul tău mă usuc ... Odorul meu drag și scump! Măicuță, când te strigam. Un an jumătate-aveam... Și-mi ziceai: „Îngerul meu!” Iar acum de-ți pare rău, Și ți-e dor și milă-mi ai, Vino cu mine să stai!... Zâna mea bună, din
IUBIŢI COPIII! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349999_a_351328]
-
a spus, Mamă, de tine, Că ai să te-ntorci la mine. PENTRU TINE-AM STRÂNS PETALE Pentru tine-am strâns petale Într-o carte ți le-am pus ... , Mi-e dor de vorbele tale - Amarnic am plâns. Petalele se usucă și se ofilesc, Doar iubirea mea te cheamă, Dragoste, cât mi te doresc, Mult te mai iubesc! Mândră, de-ai fi floricea, Iar eu, de vrei? Albina ta, Să mă-nvelești în petale, Și să-ți fur o sărutare. Să
IUBIŢI COPIII! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349999_a_351328]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > REVENIRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1179 din 24 martie 2014 Toate Articolele Autorului Plecat și revenit acasă din drumul de du-te-vino, am rămas cu ambiții și remușcări S-au uscat mușcatele-n ferestre lăsându-și amprenta pe geamuri, mi-am pierdut simțul proprietății, femeile s-au rătăcit pe drumurile nopților de bărbat. În căușul palmelor strâng lungi așteptări, curcubeie de dorințe, iubirea revine în odăile sale și casa de altădată
REVENIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350002_a_351331]
-
da o patină de vechime. Tănasă Oliver din Fălticeni, cioplitor în lemn, lucrează din lemn de nuc, cireș, măr, păr: polonice, boluri, măști, căuce, măști. Pentru realizarea acestora se ține lemnul în coajă cam o jumătate de an ca să se usuce și să își ia culoare. După aceea cam 3-4 săptămâni se ține în apă ca să se înmoaie spre a putea fi lucrat. Sunt lucrate în banc manual cu dăltițe și ciocanul. Se cioplesc pe față, se scobesc pe spate, se
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
fie lăsat în pacen-are cum filmacântecul palmelorcare ating infinitulatunci când îmi naufragieziprintre mângâieri un fir de sânziană îmi atinge glezna apoi brațele apoi părul revărsat necuviincios peste gândul frumos al ierbii cu surâs de frăguțe un nor alăptează alb cerul uscat de-atâta lumină mă respiri înălțare în adâncuri de-o viață nesătul cu bucuria vinovată cât furtul unui pumn de cireșe apoi cerul pleacă mai departe vei fi aici și mâine gustul de miere al verii e pe viață Referință
ALB GUSTUL DE MIERE AL IERBII de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344472_a_345801]
-
ale științei și culturii românești care au populat temnițele țării, Mircea Vulcănescu, ca și Nicolae Mărgineanu, George Manu, Constantin Noica și nenumărați alții au făcut din celula de închisoare amfiteatru academic, transformând detenția care trebuia să secătuiască spiritul și să usuce mintea, într-un fertil timp al îmbogățirii culturale și spirituale. Această atmosferă a efervescenței culturale și religioase este viu redată în mărturisirile lui Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii, însuși titlul scrierii sale fiind ilustrativ pentru ceea ce a însemnat în viața
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când se va ridica soarele de o suliță, usucă orice urmă de umezeală a boabelor de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. A început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp, soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlneau în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi palma printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Mă-nverzesc lângă tine ... ” (Răspunsuri). Găsim în aceste versuri „umbra” lui Holderlin, esențe complexe ale gândirii aflate în căutarea adevărului metafizic. Structura angelică este evidențiată chiar de titlul volumului „Îngerii urcă la cer”. „așterne în calea mea frunze,/chiar dacă sunt uscate,”... Natura este mediul ideal, fundalul suplu care contribuie la stările de reverie. În sânul naturii sufletul se află mai aproape de cer, de armonia universului - comunicarea cu Divinitatea având toate drumurile deschise. Vrăjită de culori și nuanțe abia perceptibile, poeta și-
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
Articolele Autorului poate așa râurile se vor întoarce la izvoare în corul nocturn să realeagă rădăcinile de mâine să nu-ți mai aud glasul tânguit - maia eu nu am rădăcini maia de ce nu uzi plantele și ele săracele s-au uscat de prea multe ploi da... de la răsărit veneau și eu care credeam că de acolo vine doar arhanghelul gabriel să binecuvânteze părul lung al frunților albite părul lung până în adâncuri adâncuri luminate de sabia luminii ascultă tu cel mărunt când
AZI VREAU SĂ DORM de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344508_a_345837]
-
Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1035 din 31 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Motto: Priviri mult prea întrebătoare, atitudini contradictorii și vibrații 'umbrițe' ale instinctului pur, determinate de o asociere de cuvinte ce par cam lipsite de înțeles, sunând sec, usucă atât sufletul interlocutorului cât și pe al aceluia ce le-a omis. Categoric că nu-i minciună niciodată pe picior de egalitate cu iubirea, și nici măcar o mică cărămidă în zidul imens ce-l ai de construit pentru a iubi
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344517_a_345846]
-
neamurile vechi și noui Are îngropați în sânul lui ațâți eroi ? Le-a găsit într-o prăvălie cu lucruri vechi, din orașul acesta, tocmai poetul Aron Cotrus, care l-a înțeles pe Horia și pe ai lui, nu din pagini uscate de carte, ci din destăinuirea pământului, a tradiției și a graiului Moților. Chipurile lor au călătorit și prin alte țări. Sub ele lămuririle sunt date în limba germană. În munții cu aur și fier în adâncuri, cu brazi pe creste
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]
-
dragei tale soții. A, nu e nevoie, astă seară nu vine acasă. E plecată la maică-sa. Bine, atunci hai în colț la berărie, fac cinste. Nici nu se putea o mai bună propunere. Grăbește-te că mi s-a uscat limba-n gură. Merg, dar nu-mi mai vorbești de Eva. Păi ce farmec are-o halbă fără să amintesc de cea care mi-e dragă? Uită-te bine la mine: așa am fost și eu la început, îmi sfârâiau
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348009_a_349338]
-
din jur, deodată, se vedeau extrem de departe. Astea erau în zilele când nu aveam treabă. Dar, vara de exemplu, nu era timp de privit în oglindă. Uncheșul Iacob se apuca de cosit. Noi îl ajutam la împrăștiat brazdele, să se usuce iarba mai repede. Apoi, pe la prânz, după ce întorceam iarba și pe partea cealaltă, începeam să strângeam fânul în prepeleci. Uneori era vânt, amenințare de furtună, trebuia să ne luptăm cu vântul, să nu ia fânul de pe prepeleci. Uncheșul Iacob ne
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
mlăștinos, și-a căzut cât era de lung. A mânjit toate hainele albe. Am venit, l-am ridicat, am mers cu el la cișmea, i-am spălat petele de noroi. Fiind vara, cald, în jumătate de oră hainele s-au uscat. Atunci, a fost ultima dată când l-am văzut pe uncheșul Iacob. În iarna care a urmat, s-a stins din viață. Dumnezeu să-l odihnească! Referință Bibliografică: Uncheșul Iacob / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1214, Anul
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
bea dor, să n-aibă sete,De iubire să se-mbete.De iubirea drage-i fete. Toamna mi-a bătut la poartă, lele! Să mai urc pe deal, odată, lele! Să văd frunza-ngălbenită, Poteceaua năpădită... De iarba ce s-a uscat, De când neica mi-a plecat; Că mergea la braț cu mine Și-i cântam de fericire, Și-i cântam de fericire. Ține-mă, Doamne, pe lume, lele! La Pestișani în pădure, lele! La izvorul zânelor... Unde-i dragoste și dor
SUS ÎN LEAL, LA PESTIŞANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348089_a_349418]