3,641 matches
-
poliție! Un tir m-a adus, na! Când se sătura de casă, Țârțâc își lua câinele-n căruță și pleca două-trei zile la Jurilovca. Acolo nu dormea două nopți, cu pușca lui americană pregătită, pândind la mistreți. Naiba știe ce vânează, pufnește Zina, că acasă n-aduce niciodată nimic, dar vine vesel nevoie-mare, parcă nopțile alea ar fi ținut-o numa-ntr-un bairam sau parc-ar fi întâlnit femeia vieții lui, pe urmă doarme o zi ca lemnu’, cu perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și adesea stă până târziu și lucrează la calculator. Chiar alaltăieri i‑a spus lui Mel că vrea o listă cu toți clienții companiei, cu nume de contact, ca să se poată familiariza cu ei. Mel adăugase mohorâtă că probabil Alicia vânează o promovare, și cred că ar putea avea dreptate. Problema cu Luke e că el se uită doar cât de mult muncește o persoană și la rezultatele muncii ei și nu‑i pasă deloc că persoana aia poate să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un coleg de clasă dă drumul unui câine. Mai târziu, Doamna Mao folosește incidentul atât într-un balet, cât și într-o operă cu același titlu, Femeile din detașamentul roșu. Cei răi vin cu câini având înfățișare fioroasă, ca să o vâneze pe copila sclavă. Un closeup pe colții câinelui și un closeup pe rană. Părțile corpului care sângerează. Chipul mamei devine de nerecunoscut. Pomeții ei frumoși încep să iasă în afară, iar ochii i se adâncesc în orbite. E atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bărbat pe pământ care să facă pentru ea cea ce face Tang Nah. Își amintește de nefericirea de a trăi fără iubire. Nu e sigură ce este mai rău. Se îngroapă amândoi în muncă. El devine scriitor independent, iar ea vânează roluri în teatru și film, dar singurătatea lor crește. Ea nu vrea să afle despre fata care a scris scrisoarea, și cu toate asta nu poate să uite. Fata îi ocupă gândurile - fantoma își deschide o bucătărie în mintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mult pe Zi-zhen. Croitoreasa se oprește din lucru și ridică privirea. În ochii ei se citește suspiciunea. Trăgând un fir de ață, zice încet, dar deslușit: Mao Zedong aparține Partidului Comunist și poporului. Nu e un bărbat obișnuit, ca să fie vânat. A suferit pierderea primei soții și nu o să și-o piardă pe cea de-a doua. Înainte să apuc să răspund, ea continuă. Numele răposatei doamne Mao e Kai-hui, ca să știi și tu. Ai auzit de ea? Sunt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Lan Ping, că odată Zi-zhen aproape că l-a împușcat pe tovarășul președinte? Când? întreabă profesoara, intrând în panică. Atunci când el s-a dus să o viziteze. De ce a vrut să-l împuște? Pentru că flirta cu o ușuratică. Zi-zhen le vânează întotdeauna pe ușuratice. Sunt o țintă bună pentru tragerile la întâmplare. Alerg cât pot de repede înapoi la baraca mea. Închid ușa și-mi dau cu apă rece pe față. Știu că nu e Zi-zhen. Zi-zhen e în Rusia. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vânătorile! Dar nu mai apucă să-i răspundă, pentru că auzi vocea calmă, bine timbrată a prințului. ― În cazul acesta, nici nu mai trebuie să-l căutați. Vă ofer cu plăcere orice șoim doriți, la alegere, și chiar prilejul de a vâna. Sper să acceptați. ― Mă simt prea onorată, Alteță! Și surpriza este cu atât mai plăcută cu cât eu, personal, vă consider un Benjamin Franklin din sud-estul Europei. Prințul tocmai ducea paharul cu vin roșu la gură, dar răsuci încet capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din Basarabia și din Bucovina de Nord, În vara-toamna anului 1941; a doua: Cine a inventat, și când, avizul telefonic / tot la-Români /? Răspuns:Învățătorii refugiați din Basarabia și Bucovina de Nord - după 23 august 1944, când au Început a fi vânați În vederea „repatrierii În Siberia” și după 1951, când bănățenii / deci, și refugiații În Banat /, considerați titoiști, au fost deportați În Bărăgan...). Își dau telegrame Învățătoarele, țin-legătura - dacă află ceva interesant... dar cum pentru mama totul e interesant, o ține numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu stacanul din care sar stropi argintii. Cântă o colindă. Ne face semn să intrăm noi cu „ținuta” - cu, adică: ’Domn, Domn, să-nălțăm!’. Noi Însă n-avem chef. Cântă singur: - ’Au plecat la vânătoare, Domn, Domn, să-nălțăm/ Să vâneze căprioare, Domn, Domn...’ - ai vânat și căprioare, dom’ vânător? Știu: ofițerașul a fost vânător. De munte, Îi zice. Vânătorii de munte sunt vânătorii care vânează prin munți - și poartă beretă. Pe la noi nu sunt munți - de aceea nu poartă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
stropi argintii. Cântă o colindă. Ne face semn să intrăm noi cu „ținuta” - cu, adică: ’Domn, Domn, să-nălțăm!’. Noi Însă n-avem chef. Cântă singur: - ’Au plecat la vânătoare, Domn, Domn, să-nălțăm/ Să vâneze căprioare, Domn, Domn...’ - ai vânat și căprioare, dom’ vânător? Știu: ofițerașul a fost vânător. De munte, Îi zice. Vânătorii de munte sunt vânătorii care vânează prin munți - și poartă beretă. Pe la noi nu sunt munți - de aceea nu poartă el beretă și a fost vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Însă n-avem chef. Cântă singur: - ’Au plecat la vânătoare, Domn, Domn, să-nălțăm/ Să vâneze căprioare, Domn, Domn...’ - ai vânat și căprioare, dom’ vânător? Știu: ofițerașul a fost vânător. De munte, Îi zice. Vânătorii de munte sunt vânătorii care vânează prin munți - și poartă beretă. Pe la noi nu sunt munți - de aceea nu poartă el beretă și a fost vărsat la asta - așa am auzit. Vărsat este atunci când, după ce lupți bine-bine, În Munții Crimeii, după ce ești grav-rănit, după ce te duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o fi. Mama Îl privește, negru; Îi tot face semne: să nu mai bea, să nu mai cânte, să nu mai vorbească tare - dacă n-ar vorbi deloc, ar fi și mai bine... Tata ridică din umeri. - Ziceați că ați vânat și... căprioare? De tot, de tot? Ofițerul Încuviințează din cap, rar. - Cine: marele-român Bohdan Tarasovici Grabenko? Ofițerul dă din cap că da, el. - Ca de obicei: după ce... căprioarele au venit, singure-singurele, să-i mănânce din palme grăunțe de plumb? - Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
oameni ai Rușilor”, trimiși Înainte, să pregătească terenul... Întru cucerirea Întregului Ardeal... Da, dar jandarmii români aveau altă părere: ei ne considerau... din contra: antisovietici - dovadă: fugisem de regimul comunist sovietic! Și, ca să nu mai fugim și mai Încolo, ne vânează prin păduri - cu ajutorul prețios al ciobanului român, cel cu miorița și cu vânzarea de frate; ne predau Rușilor, să facă ei borș din noi, ei să ne... repatrieze În Siberia... Dar la atâta ne-noroc, nu strică și un strop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu se Învață la școală - ce, la școală am Învățat eu cum se trăiește În lagăr? Cum nu se moare pe front? Cum se supraviețuiește când ai tăi te bat și te țin Închis - ca prizonier de război? Și te vânează prin păduri și te vând jăndarilor, ca În balade? - Orișicâtuși... - Ei, orișicâtuși, minciuna... Încetează de a mai fi un neadevăr, dacă e menită să Întrețină speranța, să dea curaj... - Pe exact aceeași teorie se reazemă și comuniștii când Întrețin speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nici un animal, căci, cu anii, acestea se îndepărtaseră de acel loc, și printre soldații săi nu era nici un beduin autentic, cunoscător al deșertului și al locuitorilor săi. — Apa e a tuturor, răspunse. Dar accept cu plăcere invitația ta. Unde ai vânat-o? Gacel zâmbi în sinea lui văzând capcana grosolană. — în nord, răspunse. Strânsese vreascurile de care avea nevoie și, așezându-se pe pătura șeii, scoase cremenea și iasca, dar Malik îi oferi cutia lui de chibrituri: — Folosește-le pe astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
contemplând stelele și luna ce împrăștia scânteieri aurii pe dunele înalte care se ridicau în spatele lui. înțelese că, în ciuda nespusei durități a zilelor ce îl așteptau, se simțea fericit acolo, la hotarul erg-ului, angajat în periculoasa aventură de a vâna un om care, fără îndoială, cunoștea deșertul mult mai bine decât l-ar fi putut el cunoaște vreodată și avea să se joace cu el ca pisica cu șoarecele, ca iepurele cu cămila care aleargă după el ca să-l prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
le acorde ajutor și targuí-ul scăpa, sergentul va profita și-l va face pe el responsabil în fața superiorilor. în doi ani urma să fie înaintat la gradul de căpitan și să devină maxima autoritate în regiune. Dacă, pe deasupra, îl mai vâna și pe asasinul unui ofițer - oricât de porc ar fi fost ofițerul acesta în viață -, acești doi ani se puteau scurta. Suspină și încuviință din cap ca și cum interlocutorul său l-ar fi putut vedea. — Bine, sergent, răspunse în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
arătă spre hartă cu un gest larg. Dacă mi se ordonă să aterizez în orice punct din acest deșert pentru că suntem în război sau ne-a invadat inamicul, aterizez fără să stau o clipă pe gânduri. Dar nu ca să-l vânez pe Abdul-el-Kebir, pentru că sunt convins că Abdul-el-Kebir nu mi-ar cere niciodată ceva asemănător. Locotenentul Razman înțepeni și, fără să vrea, aruncă o privire discretă spre mecanicii care, la celălalt capăt al uriașului hangar, se străduiau să pună la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să audă. Ar zice că am omorât-o chiar eu pe Linda, pentru că m-a prins cu alta. Le-ar plăcea la nebunie să mă aresteze. Nu știi asta, Lou? Un negru și-o albă. Tocmai genul ăsta de situații vânează poliția. Lou părea Îngrijorată. Era prima dată când echilibrul forțelor se schimba. Acum, ea era mama conștientă de faptul că fiul ei era pe cale să facă ceva periculos și nu avea puterea să-l Împiedice. Dacă nu le spui, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
priceput, nu-i nevoie să mai spui nimic. Săracul băiat va plânge săptămâni În șir. Păi, În cazul ăsta..., spuse, Îndreptându-se și pășind spre mine. Ce-ai zice să ieșim undeva Împreună, În seara asta? Nu-mi place să „vânez“ pe teritoriul unui prieten, dar dacă el tot nu are nici o șansă... Stătea foarte aproape de mine. Degajat, fără grabă, Îmi ridică o șuviță de păr, zâmbindu-mi cu Încredere desăvârșită. — N-am uitat seara aceea, după ce-am plecat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
autoritate. La ea viu emirii și sfetnicii, oamenii ei de Încredere Îi Înlocuiesc pe apropiații lui Nizam. Sultanul Își dă Încuviințarea Între două plimbări sau Între două beții. Pe 18 noiembrie 1092, Malik Șah se află la nord de Bagdad, vânează coluni 1 Într-o regiune Împădurită și mlăștinoasă. Dintre ultimele douăsprezece săgeți, una singură nu și-a atins ținta, tovarășii săi Îl proslăvesc, nici unul dintre ei nu s-ar gândi să-i egaleze reușita. Drumul i-a stârnit foame, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la Hamadan, aceleași strigăte țâșneau din sute și mii de piepturi oarbe: „La moarte! La moarte!” De acum Încolo, trebuia să te ascunzi ca să rostești cuvintele „libertate”, „democrație”, „dreptate”. Viitorul nu mai era decât un vis interzis, partizanii Constituției erau vânați pe străzi, sediile „fiilor lui Adam” erau devastate, cărțile lor făcute morman și arse. Nicăieri, pe toată Întinderea Persiei, odioasa evoluție a evenimentelor n-a putut fi Împiedicată. Nicăieri altundeva decât În Tabriz. Și chiar În eroicul oraș, după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
papetării și fabrici de hârtie, Întrucât consumatorii umani de plicuri de culoare violetă, dacă existaseră, și trebuie să fi fost foarte puțini, trebuie să-și fi schimbat gustul epistolar având În vedere recentele Întâmplări, fiind prin urmare extrem de ușor de vânat macabra clientă când se prezenta ca să-și reînnoiască provizia. Un alt ziar, rival acerb al celui despre care tocmai am pomenit, se grăbi să califice ideea drept prostie crasă, Întrucât numai unui idiot desăvârșit i-ar putea trece prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
învățat singur franceză și mă descurc excelent. Limbile străine sunt ca jocurile. Înveți niște reguli și apoi le aplici la toate. Ca în cazul femeilor... — Vai, ce introspectiv ești! am spus eu, ironic. — Oricum, o să ieșim curând în oraș. — La vânat femei? — Nu, la o masă serioasă, împreună cu Hatsumi... la un restaurant ca lumea, ca să sărbătorim succesul meu. Plătește tata, așa că o să alegem un local scump. — N-ai vrea, totuși, să sărbătorești evenimentul numai cu Hatsumi? — Nu, e mai bine dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și se dezbrăcară. Lui Nick Îi era puțin jenă să stea așa. — Wemedge, Îți place cum arăt fărĂ haine? — Doamne, hai să ne-nvelim odată. Se băgară Între păturile aspre. Se simțea fierbinte cum se lipea de trupul ei răcoros, vînÎndu-l, și apoi totul fu bine. — E bine? Drept răspuns, Kate se lipi de el cu totul. — Te simți bine? — O, Wemedge. Atît de mult voiam asta. Aveam atîta nevoie. Stăteau Întinși Între pături. Wemedge Își lăsĂ capul În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]