3,550 matches
-
în mașinile lor bătucite. Un negru gras și bătrân, cu un șorț roșu, a traversat strada plin de importanță pentru a-și țipa propria-i versiune. New York-ul e plin de actori, producători, consultanți. Dar când maestrul lanțului a fost vârât în mașină și o altă mașină a poliției s-a desprins și ea de la bordură și până și ultimul dintre polițiști a umplut aerul cu vocea ei lansată prin megafoanele puternice, cu un regizor secund - „Okay, spectacolul s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
caz, stăteam pe marginea a ceva - ținându-mă de balustradă, simțindu-mă foarte treaz. — Din cauza noului scenariu, am spus eu. — E un scenariu de pomină. Cum e cu tipul ăla? Ești sigur că e scriitor? Ești sigur că nu e vârât în relațiile cu publicul sau în vrăjitorii sau în psihoterapie? — Hă? — Manipularea, făcu Fielding, ridicând din umeri. N-a făcut altceva decât să ia scenariul lui Doris și să toarne dulceață în cuvinte. Ca și cum l-ar fi strâns la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ce-ți mai face gagica? l-am întrebat eu ieri. — Ce gagică? Doamne, ce voce tâmpă. De-acum tipului ăstuia pot să-i răspund ce am eu chef. Roșcata aia mare, cu prea mult ruj. Aia, care stătea cu limba vârâtă în urechea mea, seara, la cârciuma Zeldei. Era uimit. — Deci îți amintești. — Sigur. Nu-ți mai amintești ce ți-a spus. De asta sunt sigur. — Cum așa? Pentru că, în caz contrar, n-ai mai fi fost în New York acum, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în camera mea, am aruncat cheia - nimic altceva. Cu respirația hârâind ca un fermoar tras, în camera în care plutea aerul greu al disperării extreme și al alarmei, am rămas locului cu brațele moi și umerii căzuți și mi-am vârât capul într-o vijelie de lacrimi. Poate că niciodată nu mi-o dorisem îndeajuns. Doamne - nu, n-am vrut-o niciodată. Oricum, n-am vrut-o niciodată. Mai târziu m-am dus la baie să văd ce are de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dinți ca într-un clește. Mi-am întors fața brăzdată până la limita dincolo de care nu se mai poate mișca. Era cât se poate de aproape de mine și puterea mă părăsea cu un gaz lichefiat. A mers prea departe. Și-a vârât limba în urechea mea, lucru de care eram sigur că nu-l puteam suporta. Era singurul lucru cert: așa ceva nu putea fi suportat. Cu o răsucire sonoră a gâtului, mi-am vârât gura fumegândă în umflătura dezgolită a gâtlejului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gaz lichefiat. A mers prea departe. Și-a vârât limba în urechea mea, lucru de care eram sigur că nu-l puteam suporta. Era singurul lucru cert: așa ceva nu putea fi suportat. Cu o răsucire sonoră a gâtului, mi-am vârât gura fumegândă în umflătura dezgolită a gâtlejului său. Eram liber. Dansam pe aer. Cu o singură răsucire șovăielnică, m-am întors și l-am izbit în plină față cu dosul pumnului. I-am tras șase, opt, zece lovituri cu ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu două curse deja pierdute, cu respirația fierbinte a băuturii de la amiază și firimituri pe jos, căzute din ospățul timpului. Îmi beam berea tare care te moaie. Grasul meu amic Fat Paul îmi strecurase o hârtie de zece. Tocmai îmi vâram ce mai rămăsese din ea în Moneymaze, pocherul mecanic de lângă toaleta bărbaților, cu aerul ei sărat ca briza mareei. Automatele astea fac totul pentru tine. Autoreținere. Maxiîntindere. Amestematic. Tu nu faci altceva decât să stau și să-ți aduni banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de daune. E o chestiune curentă. Starurile sunt toate asigurate pentru situații de felul ăsta, așa că nimeni nu e în pierdere, cu excepția lui John Self. Și Fielding avea asigurarea pentru anularea contractului. Dar atunci ai dat tu totul peste cap, vârându-mă și pe mine în povestea asta. — Dublă, am spus eu. Am întors zarurile de la 64 la 16 - tehnica obișnuită a riscului. Șaisprezece sute de lire. Okay? Pur și simplu nu-l interesa, așa mi s-a părut. Mutările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cuprins de turbulențe. Parapeții frânți ai negrului zăceau gâfâind, când, încă o dată, luptătorii mei au fost dați peste cap. — De mirare e, făcu Fielding gânditor, de mirare e că Fielding n-a doinit-o mai devreme. Probabil că era prea vârât și prins în toate mânăriile lui. Scamatorul, marele maestru al minciunii, clachetarul - dă și el dovadă de o anumită neputință. Și apoi mai e și fața nevăzută a caracterului său. Toate astea au avut un rol în desfășurarea evenimentelor. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
doi am putea fi prieteni. Dar nu e nimic între noi, acum când nu mai sunt bani între noi. L-am mai văzut o dată. Ieșisem să beau ceva, la London Appreantice, sau poate la Jesus Christ. Tocmai îmi beam berea, vârându-mi încet ultimul sfanț în pokerul mecanic. Ochii ni s-au întâlnit în clipa când a intrat pe ușă: m-a privit așa cum obișnuia s-o facă înainte de a ne fi cunoscut - sfidător, cu o zvâcnire bruscă a gâtului. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
De ce nu n-ai de unde să știi ce pierzi până nu încerci și-atunci el a spus bine păpușă și și-a scos-o avea un fir de ață în gaura în care își ținea de obicei sula și a vârât-o într-a ei și avea și ea un fir de ață și s-a trezit dezamăgită între cearșafurile ude de transpirație. Doar pentru motivul tembel Că mama o face Nu înseamnă că și eu la fel. Doar pentru motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gura. — Doar dacă pui la socoteală și pipăială. Nu, asta nu se pune. M-am frecat în susul și în josul corpului său până când amândoi gâfâiam de plăcere, sărutându-l în tot acest timp: sărutări pasionale, prelungi, lubrifiate cu șampanie. I-am vârât limba în gura deschisă și el a lins bulele cu o limbă nerăbdătoare, ținând ochii închiși. Șampania îi făcea buzele să pară umede și umflate, strălucind în lumina lunii de parcă erau date cu gloss. Stând călare pe el am scurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am aruncat așa, în treacăt, privirea în baia aceea. Femeia era în cadă. Nu-i vedeam capul, doar umerii, sânii și restul corpului. Cu picioarele sprijinite de marginea căzii, ținea între ele ceva ca o bărbăție pe care o tot vâra, o tot scotea din ea. Știam că se masturbează, nu era ceva nemaipomenit. Ciudat era instrumentul acela. Mi s-a făcut de-adevăratelea frică. Mi s-a părut că văzusem ceva care semăna cu un delict grav. Pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pachetele de Plugușor, că vine micuții la Nea’ Nicu și ce să le dea omu’? Portocale și pupici!“. Ceapa poloneză putea stârni unuia ca mine, pornit pe reverii, și iluzii mediteraneene. Nu îmi încăpuseră cepele în servietă, așa că două le vârâsem în buzunarele fulgarinului. Abia în stație, așteptând troleibuzul, am văzut că îmi lipsea o ceapă, cea din stângul. Mi-o furase probabil garderobiera sau, cine știe, îmi căzuse și o pierdusem pe drumul spre stație. Într-un acces de revoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai tot timpul, până în București, în ușa compartimentului. Cojocul vișiniu, cu fulgi de zăpadă topiți, lipit de geamul compartimentului lățise picurii aceia de apă, dându-le contururi de petale sângerii. Ne-am privit doar în străfulgerarea clipei cât Ester a vârât capul pe ușă, căutând un loc liber. A spus doar „pardon“, cu o voce neutră, indiferentă, ca și cum se așteptase să nu găsească locul căutat. Iar pe mine să mă vadă cu B. Parcă pe puștoaica aceea, dormind pe genunchii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Petricius, îl pipăiam tremurând, toropit de triste nedumeriri, de parcă mi-aș fi găsit atunci sufletul, văzându-l pentru întâiași dată, îl țineam între degete și nu știam ce să fac: să-l mototolesc și să-l arunc sau să-l vâr iar în mine. Am aruncat bilețelul. Sufletul mi l-am păstrat. De la Ester nu mi-a mai rămas, scrisă de mâna ei, decât o foaie de caiet dictando. Într-o noapte, îi povestisem despre anii mei în R. și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ne lăsăm duși de libertatea dialogurilor; glabraria - femeie îndrăgostită de un sclav depilat (glaber, sclav tânăr depilat, amant al unui bărbat), jecmănită de acesta de toată averea; ius gladii - drept de viață și de Moarte; gladium recondere in vaginam - a vârî sabia în teacă; ex hanc maxima libertate tyrannus gignitur - din această libertate nemărginită ia naștere tirania; ad maiora natura nos genuit - natura ne-a creat pentru lucruri mai mari. Glabraria îmi evocă, vie, istoria doamnei C.V., frumoasa văduvă de 65
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu mă simt atât de apropiat de ei încât să le împărtășesc durerile sau bucuriile. Nici măcar din acel sentiment formal al conviețuirii pe același etaj. Urmărisem doar, de sus, de la fereastra bucătăriei, cum au scos sicriul din bloc, l-au vârât în dubița neagră și au pornit pe alee. N-am reușit să deslușesc prea bine chipul femeii. O față pământie, cu buze intens rujate, cu păr puțin, răvășit. — Ciroză, a oftat fata vecinului. Soră cu tata. Stătea singură pe Bulevard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spunându-ne cuvintele de adeverire ale Învierii. Acasă la Vichi a început dezastrul. Ne aștepta unchiul ei, Trombă. Stătea pe treptele de lângă lift, de la etajul ei. Părea beat. Ne privea cu ochi cețoși. Am tras de el până l-am vârât în odaie. Gemea întruna: „Unde ați fost? De ce m-ați lăsat singur? De ce m-ați părăsit și voi?“. Am dat să întindem masa de Paște, dar el ne zorea să ne strângem lucrurile și să plecăm. Curând aveau să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
facem cîteva investigații pe seama originilor prieteniei dintre Carax și băiețașul celălalt, bogătașul... — Aldaya. — Eu la preoți am mare trecere, ai să vezi, fie și din cauza mutrei ăsteia de pustnic fără căpătîi pe care-o am. Două lingușeli și mi-i vîr În buzunar. — Adică? — Omule! Îți garantez că ăștia au să ne cînte precum corul de copii de la Montserrat. 23 Mi-am petrecut sîmbăta În transă, Înțepenit În dosul tejghelei librăriei, cu speranța de a o vedea pe Bea ivindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ar fi aflat ce se petrecea. — Dar pe unde-ai mai umblat, mucos de căcat? — Iartă-mă, mamă. M-am rătăcit. — Tu ești rătăcit din ziua În care te-ai născut. Mulți ani mai tîrziu, ori de cîte ori Își vîra revolverul În gura unui deținut și apăsa pe trăgaci, inspectorul-șef Francisco Javier Fumero avea să-și aminească de ziua În care văzuse craniul maică-sii explodînd ca un dovleac copt În apropierea unui bufet din Las Planas și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se mai poate vedea la intrare. Ori de cîte ori trec pe-acolo, Îmi amintesc de ziua aceea. — Ce s-a Întîmplat cu Fumero? — El și familia lui au fost expulzați din incintă. Cred că pe Francisco Javier l-au vîrÎt o vreme Într-un internat. N-am mai știut nimic de el pînă doi ani mai tîrziu, cînd maică-sa a murit Într-un accident de vînătoare. N-a existat un asemenea accident. Miquel avusese dreptate de la bun Început. Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de bere, două ciocolate și o cafea triplă cu mult rom. Ca desert, a tras un Sugus. La masa alăturată, un bărbat Îl privea pe Fermín pe furiș, pe deasupra ziarului, gîndind probabil la fel ca mine. Nu știu unde izbutești dumneata să vîri toate astea, Fermín. În familia mea am avut dintotdeauna un metabolism accelerat. Soră-mea Jesusa, fie-i țărîna ușoară, era În stare să Înfulece o omletă cu tobă și usturoi proaspăt, din șase ouă, În toiul după-amiezei, iar apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de acord? Întrebă ea. Am Încuviințat din nou. Am văzut-o plecînd și dispărînd Într-un taxi, parcă necunoscută. Unul dintre șoferi, care ne urmărise cu ochi de arbitru de tușă, mă privea curios. — Ei? Mergem acasă, șefu’? M-am vîrÎt În taxi fără să-mi dau seama. Ochii taximetristului mă examinau din oglindă. Ai mei pierdeau din vedere mașina care o ducea pe Bea, două puncte de lumină adîncindu-se Într-un puț de beznă. N-am izbutit să adorm pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îndată lui don Ricardo că se Înșelase mult În privința fiului său, Julián. — Feciorul meu, don Ricardo, nu e așa cum credeți dumneavoastră. Dimpotrivă, e un băiat ignorant, leneș și fără alt talent decît ifosele pe care maică-sa i le-a vîrÎt În cap. Nu se va alege niciodată nimic de el, credeți-mă. Îi lipsește ambiția, caracterul. Dumneavoastră nu-l cunoașteți, iar el poate fi destul de abil ca să Înșele un străin, să-l facă să creadă că le știe pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]