2,982 matches
-
să fie În toi. Cross County, râul Saw Mill, Henry Hudson vor dospi de iarba revenită la viață și de păpădii, căldura de cuptor a soarelui va coace din nou viață verde. Te simțeai și scârbit și Învigorat de acest vârtej, de această sălbăticie și dulceață. Apoi - domnul Sammler Își sprijinea cotul pe perna cenușie, odihnindu-și o mână În palma celeilalte - apoi mai erau șoselele gri, galbene, uniforme, din perspectivă inginerească atât de impresionante, din punct de vedere moral, estetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
după câteva pahare 1. RÂUL FĂRĂ ÎNTOARCERE Sigur că, în visul ei, el trăia. Amândoi au căzut peste în bord într-un cazan de spumă. Brutalitatea râului a fost mai șocantă decât frigul; Zach a fost răsturnat și lovit de vârtej, Jina s-a târât peste bolovanii ascuțiți și pietrișul de pe mal, dar amândoi au ieșit la liman râzând. Și-au regăsit echilibrul în învârtoșarea de ape, iar Zach a ridicat brațele. Apoi bărbatul i-a oferit o scoică din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Pistol Fumegând. Cu o mișcare scurtă, Jina a închis cartea, a tras adânc aer în piept, numai că aerul inspirat i s-a părut cumva bolborosit, ca și când o mare de lacrimi i s-ar fi acumulat la baza gâtului, un vârtej lichid care, în taină și nu prin forța violenței, era mai periculos decât un curs de apă vijelios. Jina a grăbit pasul către casă, s-a chinuit să-și controleze tremurul mâinii și-a scos cardul. A achitat cartea. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
școala de artă și și-a reluat viața pe care-o abandonase, fiecare gest făcut pe uscat părea să mai șteargă încă o bucățică din aventura în apă, prin care trecuse împreună cu soțul ei, Zach. Danny s-a născut, iar vârtejurile de la Colții Dracului au rămas doar un scâncet. Jina a cumpărat casa din Danville și n-a mai reușit să-și aducă aminte cât de abruptă era linia orizontului la cascada Salmon. Singura legătură cu trecutul care nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
clipă, bărbatul se așteptase s-o vadă înfricoșată, pentru că ochii pe care i-a văzut Jina erau larg deschiși și aveau o expresie panicată. N-o să las să pățești nimic, a asigurat-o el. Barca se învârtea în cerc, de jur împrejurul vârtejului. Jina și-a fixat un punct de pe apă și a privit cum gabara îl depășește o dată, de două ori, de trei ori. Inițial, n-a văzut nimic altceva decât materia lichidă, apoi a început să zărească o bucată dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a răspuns ea lui Zach. Bărbatul i-a întors un zâmbet copilăresc. Au făcut schimb de veste; Zach i-a strâns-o bine pe corp. Apoi a înșfăcat vâslele și douăzeci de minute s-a chinuit să scoată barca din vârtej. Când, în sfârșit, au țâșnit la loc în curent, Zach era leoarcă de transpirație. Pe următorii câțiva kilometri, apa a fost liniștită. Acolo e Horse Creek, a anunțat-o Zach arătând către pârâul care venea din dreapta. Pe la 1880, doi vânători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a strigat Zach peste umăr. De data asta, Jina n-a mai cufundat vâsla în apă și abia i-a atins luciul tumultuos, iar gabara s-a repoziționat cu eleganță. Au prins un curent blând, care trecea prin stânga unui vârtej uriaș, dar, ca prin minune, ei au depășit vâltoarea fără nici o zdruncinătură. Jina a scos un chiot. Zach a lăsat vâsla și și-a sărutat soția cu pasiune, în vreme ce barca trecea lin pe lângă bifurcațiile pârâiașelor Otter și Eagle. Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Că unele greșeli nu mai pot fi îndreptate. Jina o ținea încă de mână pe Alice, când Drew s-a întors și i-a anunțat c-aveau s-o ia pe culoarul din stânga. Irene a condus barca printre bolovanii și vârtejurile din Salmon Falls și-a scos-o dincolo, în canionul întunecat. A trecut ambarcațiunea de cuiburile vulturilor și de la locul în care Jina le-a spus că Zach a căzut peste bord. Îmi pare așa de rău, a zis Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
În zona asta, râul era tăcut, domol și liniștit până la Elkhorn. Și sigur că viața era exact la fel. Kilometri întregi de apă fără nici o cută, apoi o succesiune de vâltori și bolovani, după care apărea o cascadă sau un vârtej chiar acolo unde nu te așteptai. O altă tragedie sau o altă victorie, urmate iar de-o curgere domoală. Cândva, Jina trăise pentru apa învolburată, acum însă simțea cu totul altceva. Trebuie să plecăm, a spus ea. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Dacă tot m-am udat, ce-ar fi să scoți degetul și să bagi și tu ce-mi trebuie mie... N-am înțeles de ce toți izbucniră în râs, de ce Shumy a sărit din pat ca ars și a plecat val vârtej și nici de ce eu nu aveam curajul să mă dezbrac. Eram inhibat de gândurile mele, nu voiam să fiu un alt nume caligrafiat pe un carnețel plin de autografe, visam la o relație bazată pe iubire, nu la un joc
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cum să se simtă chiar În largul lor. Oricît ar suferi, ei știau doar de la bun Început care va fi rezultatul jocului. Ce alternativă le poate oferi gazul propan ? CÎt spațiu de manevră le va mai rămîne? Erau prinși În vîrtejul evenimentelor și nepotrivirea de forțe sărea În ochi oricui. Oare ce urmărea EL cînd l-a trimis pe Tashiro cu o misiune În dimineața aceea? Se pare că n-a fost totuși obligat să dispară. Ar fi trebuit probabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nisipos, astfel Încît aveai impresia că vîntul e făcut dintr-un fel de dantelă fină. Se asorta oricum cu mașina mea, care Îți sărea În ochi de murdară ce era. Poate că nici nu era praf dintr-acela ce formează vîrtejuri, ci mai curînd ca o lumină care a Împrumutat forma prafului. Mirosul și gustul prafului de februarie Îți sugerează apropierea primăverii. Mie mi se părea că În acea zi lumina avea culoare crem. Tocmai pentru a nu atrage prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să-și fi ridicat mîna În semn de scuză că părăsește camera sau poate voia să arunce o privire mînecii chimonoului de doliu. Mi-am umplut paharul cu bere și l-am dat peste cap dintr-o Înghițitură: am simțit vîrtejul ce sălășluia undeva În străfunduri ridicîndu-se la suprafață. Fără să ne dăm prea bine seama, am terminat și a treia sticlă cu bere. Numai eu singur băusem două... Era un pretext bun să-mi las mașina acolo... ca să mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Am obosit, Însă..... Vreau să mărturisesc totul... pe onoarea mea! Vă rog să-mi Înapoiați fotografiile... N-au nici o legătură cu domnul Nemuro, sînt doar niște fleacuri care mă fac să mă simt și mai rușinat. Nu i-am răspuns. VÎrtejurile de oameni erau Îmboldite de ținte nevăzute sub cerul Întunecat, În noapte... neonul prinse să ofteze... o sărbătoare a Întunericului pentru fugari prefăcuți care, oricît și-ar calcula viteza, tot n-ar reuși să se Îndepărteze cu mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Crăciun. Fluviul înghețase. Căruțele scutite de taxa de a trece cu bacul îl traversau acum direct; crusta de gheață nu dădea nici un semn de slăbiciune, o pătură nu prea groasă de zăpadă, din ninsoarea de cu noapte, juca trâmbe de vârtejuri înalte, iar spre prânz când vântul se potoli, și câteva raze slabe, de soare, apărură, pâlcuri de oameni în șube sau cojoace, iar în picioare cu cizme negre, de cauciuc ori cu pâslari, unii cu saci în spinare ori boccele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dădea bucuros din coadă. Priveam în tavan. Omul acela care era tatăl Anei, îmi spuneam, plecase vesel, bucuros de el și de bucuria pe care credea că mi-o făcuse, nici să bănuiască negura pe care o iscase ca un vârtej și-o lăsase în urma lui. Voi veni la nuntă, desigur că voi veni, dar ea cum mă va privi? Altădată, nu de mult, spunea că ar vrea să vină aici, la oraș, să mă revadă, dar nu singură, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Băieșu îl privi un răstimp, apoi își șterse de iarbă mâna stângă iar umplută de sânge. Întinse degetele și coborî pleoapele mortului. Oftă, parcă se deștepta din gânduri, și se sculă în picioare. Larma de glasuri creștea, venea ca un vârtej din porumbiște. Sfărâmând strujenii, gâfâind, plini de sudoare, cu cuțitele în mână, cu ochii crunți, cei patru țigani deodată izbucniră din desiș, strânși alături, încolțiți de toate părțile de românii care săltau în juru-le și-i ajungeau. —Îs de la Ciohorăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pahar de rachiu cu undelemn... Are să-ți facă bine... Se întoarse cu fața-i tristă la carul lui; băiatul se alătură nepăsător de boi. Doctorul zise scurt: —Mână!... Și pornirăm iar pe drumul lung, fără sfârșit, pe sub văzduhul plin de vârtejuri de foc. După noi, venea băiatul zbârlit. Lângă el, pășea pe gânduri moșneagul. Amândoi, eu și doctorul, ne gândeam la același lucru, dar nu ziceam nimic. Dispăruseră curțile și lanurile cu umbrele care se aplecau și se ridicau, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopii cenușii de la marginea poienii; iar fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau, pe când printre ei, ca pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și poiana frământată ca de spaimă - creștea ca o buciumărie prelungă chemând spaima din zarea mohorâtă, înăbușită de pulberi răsculate. Așa crescu bubuind buciumăria pădurii, învăluiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre fată. Se opri și ea. Erau singuri, într-un colț depărtat de toloacă, în capul mahalalei, împresurați de împletituri fantastice de spini și buruiene, sub pulberea nelămurită, fugară, schimbătoare, a lunii. Vântul fugea slobod împrejurul lor, îi împresura în vârtejuri călduțe. Ea îl privea deodată în față cu ochii arzători, țintuiți parcă cu două ace de argint. Și deodată prin pieptul lui Bucșan trecu o adiere, prin mintea lui o lumină de înțelegere și începu să râdă încet, arătându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mă duc să văd ce mai este pe-afară, zise el. — Merg și eu... vorbi Niță trăgându-și pe umeri tohoarca. M-or fi așteptând băieții... Cum ieșiră, îi biciui viscolul în față; apoi mai la larg îi învălui un vârtej des și aprig. —Ei, drăcia dracului! strigă Faliboga scuipând, îmi intră și-n gură!... Niță își strânse mai bine pe el cojocul mare. Faliboga se lăsă spre bordeiul lui: — Nu-i chip! gemu el, trebuie să mă duc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin noaptea viforoasă mugetele vitelor, cutremurul șopronului și urletul străpungător. Se abătu repede din drum și strigă cu glasu-i răgușit: — Măi Lepădatu, măi! unde ești? ce este? Descălecă și se năpusti prin viscol. Pipăi cu mânile și cu picioarele - căci vârtejurile de omăt îl orbeau. Apoi se opri: auzise geamătul adânc al celui căzut. Întăi stătu în cumpănă; voia să alerge la bordeie, să dea de veste. Apoi se hotărî. Și prin întuneric începu să scurme și să zvârle la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
altul, ca Dochia. Aici era vara în toi și un cer încremenit în liniște, ca un smalț albastru. Pe Bărăgan nu plouase de trei săptămâni. Cota apelor Dunării - indicator al tuturor pescarilor, tovarășii mei - era destul de scăzută. Deci, ca să răscumpăr vârtejurile reci și vâltorile de la apa Frumoasei, mi-am îngăduit puțină odihnă și răgazul necesar ca să-mi schimb uneltele; am luat undițele de crap și, cu niște buni tovarăși, m-am transportat la o baltă a fluviului. Cetățenii României cunosc Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a mea răsplată, a vrut Allah, se vede, să n-am noroc la feciori. Unii au pierit nevinovați. Aflu și de unul vinovat care e încă în viață. S-a dărâmat cerul, s-a dărâmat pământul, apoi s-au amestecat vârtej în ființa ei și în cugetarea ei. Uneltirile iubitului său Baiazid erau date pe față. Nu era cu putință să tăgăduiască. Se vedea din înfățișarea împăratului că firele înțelegerilor și intrigilor au fost date la iveală. Cum? e cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gâtului lui sau al locului dintre coapsele lui, unde totul era mai intens, mai dulce și mai sălbatic, dar a fost îndeajuns ca să mă facă să mă bag în pat. Am închis ochii și pastilele m-au tras într-un vârtej de somn. În acea stare intermediară care precede inconștiența, s-a deschis una din acele crăpături sinistre cu marginile zdrențuite prin care am întrezărit fulgerător oroarea a ceea ce se întâmplase. Mă întorsesem la New York, nu îl găsisem și eram singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]