2,196 matches
-
în Egipet. Nu supăra pe văduvă nici pe orfan. Dacă-i superi, au să strige cătră mine și eu le voi auzi tânguirea și mă voi mânia și vă voi face să pieriți de sabie, și femeile voastre vor rămânea văduve și copiii voștri orfani. Proprietatea pământului și a lucrurilor nu-i a omului, ci a lui Dumnezeu. Viforul dreptății va mătura toată spurcăciunea. A se sumeți la bine înseamnă a-ți sfâșia inima nu hainele. Rivarol E mai ușor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în când și scriitori. Ce deosebire între un taur și un bou? întreabă o fetiță. Mare deosebire. Cel dintăi e tată; al doilea e unchiu. Domnul G. se ducea de douăzeci de ani, în fiecare sară, la D-na I. văduvă, prietină bună și spirituală. Într-o zi D.G. devine văduv și cunoscuții îl îndeamnă să se căsătorească cu Dna. I. Nu, răspunde G., căci n-ași mai avea unde să-mi petrec serile. Ca să te scarpini, trebuesc unghii. Dumnezeu amână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un bou? întreabă o fetiță. Mare deosebire. Cel dintăi e tată; al doilea e unchiu. Domnul G. se ducea de douăzeci de ani, în fiecare sară, la D-na I. văduvă, prietină bună și spirituală. Într-o zi D.G. devine văduv și cunoscuții îl îndeamnă să se căsătorească cu Dna. I. Nu, răspunde G., căci n-ași mai avea unde să-mi petrec serile. Ca să te scarpini, trebuesc unghii. Dumnezeu amână, dar nu lasă. Cine se teme de Dumnezeu nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o sărbătoare, la 15 aug.; Sântă Măria (adormirea), când duc bisericei din ostrovul nou, pietre, adăogindu-le lucrării strămoșilor. Dubrovnic, Tvatat, Herțegnovi, Cotor etc., remarcabile înfățișările femeilor îmbrăcate în costume vechi naționale foarte frumoase, cu semne distinctive fată, nevastă, fată bătrână, văduvă. Femei nalte, subțirele, mândre. (toate stele de cinematograf cum spunea Bernard Shaw). Și oamenii (muntenegreni) au statura naltă. Cel mai mult m-au impresionat bătrânele cu înfățișare nobilă și încă frumoase. Sunt și urâți dar cei mai mulți localnici (țărani) tipuri distinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
torturii inițiatice. Om-șarpe mitic, Mistricean provine și dintr-o dualitate sacruprofan, modelul divin actualizându-se într-un fecior din sat. Calul chtonian al lui Mistricean pare darul sepulcral al tatălui ce nu apare în baladă, alte variante vorbind despre mama văduvă a eroului. Tatăl lui este mort, foarte probabil, și preluarea calului său dă flăcăului o forță ce dublează eroismul din timpul vieții cu puterile de dincolo de mormânt, căci bidiviul nu degeaba se numește Negrul. Petele de altă culoare de pe picioare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pe Doamna lui o chema Eugenia, era și frumoasă și de treabă. Iar pe mama ei o chema Doamna Olimpiada. Deși era bătrână, era tot frumoasă și foarte bună, dar tot supărată că-i murise soțul ei și ea era văduvă. Familia ei era Codreanu și au trăit în orașul Botoșani. Și aici trăia și un ficior Iuliu Codreanu. Câte într-o seară și chiar în mai multe sări cântau foarte frumos. Si Dna bătrână Olimpiada cânta un cântec jalnic: Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din Fălticeni, care era atunci pe str. Rădășeni, azi I. Creangă. Și stam în gazdă la Dumitru Mihailescu, fost sergent major. Om f. bun și f. de treabă și dna lui Eugenia tot f. cumsecade. La ea sta mama ei văduvă Olimpiada Codreana. Și tot la ei stătea Iuliu Codreana sergent la Biroul Mobilizărei Reg-tului Suceava nr.16 Fălticeni. Și a vinit la vizat foaia și soldatul Vasile Ștefănescu din Baea. Și sergent major a Biroului Mobilizărei era Turcanu îmbrăcat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Facultatea de Agronomie din Chișinău în 1940, însă prin cedarea Basarabiei, își continuă studiile superioare la Universitatea din București, Facultatea de științe, secția de Biologie, pe care a absolvit-o în 1948. S-a căsătorit cu Constantin Boeru, însă rămâne văduvă după numai opt luni, în urma decesului acestuia pe front. Țara de activitate - România. S-a afirmat ca om de știință deosebit în biologie și neurologie. Modestă, muncitoare, cu dăruire totală pentru profesiune. A lucrat cu somități științifice românești (acad. ștefan
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
din Satu Mare, să ne reîntâlnim la Oradea, la o întâlnire cu basarabenii și bucovinenii mei, organizată de un om de suflet și de acțiune, Ioan Rada. La sfârșitul anului 1943 a decedat unchiul tatei, Seniuc Gheorghe din Stănești de Jos, văduv și fără copii, lăsându-i toată averea; casa, o moară pe apă și mai multe hectare de pământ. Pe front, rușii, cu ajutorul material primit din S.U.A., tancuri, avioane, mașini, tunuri etc. se apropiau de Nistru, prevestind ultima lor ocupație. La
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
i-a căzut cu tronc Mamei, Saveta Munteanu, o fetișcană zglobie, de nici 16 ani, vrednică și plină de viață. La Înjghebarea tinerei familii cred că o influență favorabilă a avut-o și Bunica Raveca Lenghea, conviețuitoare cu Bunicul rămas văduv, vecină cu mătușa Ana Chisăliță, una dintre surorile Bunicului, pe care am mai prins-o În viață, care m-a iubit și m-a chemat lângă ea la Împlinirea vremii (decembrie 1936, la câteva luni după plecarea Bunicii Raveca). Bunica
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și a vârstnicilor. Nu mi-am cunoscut Bunicii din partea Tatei, căci așa cum am menționat anterior, era orfan de ambii părinți. I-am cunoscut doar surorile, mătușile mele: Iustina Bogdan și Sofia Chisăliță; ambele locuiau În Suseni; și Maria (Mia) Bogdan văduvă de război, cea mai apropiată de noi, care locuia la circa 300 m, pe ultima uliță din partea nord-estică a comunei "sub râpă". Avea o fată Mărie și un băiat, Ioan (Ioniță), ambii, la nașterea mea erau În fragedă adolescență. Mătușa
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cum finanțe nu avea și nimeni nu se grăbea să facă vreo donație cred că au cam rămas pe loc. Dar S-a Îndura Milostivul Dumnezeu la inima românilor să se facă auzit acel apel. Îmi amintesc de o bătrânică văduvă de peste 80 ani din județul Botoșani pe nume Calancea Profira din satul Bajura. A trimis de două ori bani la Sfintele Locuri. A vorbit cu prietenele ei, au pus la un loc și au trimis de două ori câte 4
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de numai 1.478 persoane, în timp de 18 ani (în 1912). După această dată, populația a înregistrat o ușoară creștere. Date suplimentare : 8.328 de bărbați, 8.802 femei; dintre bărbați, 4.889 erau căsătoriți, 3.146 necăsătoriți, 247 văduvi, 20 divorțați și 26 nedeclarați; femei: 4.361 necăsătorite, 3.171 căsătorite, 1.161 văduve etc. Existau 4.020 de gospodării, 15 familii cu 10-15 copii. În 1934, județul Fălciu avea o populație de 120.412 locuitori (5.521 născuți
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Coaba", "Cubanacan", majoritatea convergând către "coa" loc și "bana" mare, respectiv coaba loc mare, câmp, pământ cultivat. Columb a numit Cuba și Juana, în cinstea principelui moștenitor Don Juan al Castiliei. Juana era și numele fiicei regelui Castiliei, care, rămasă văduvă, a intrat în istorie sub numele de "Juana la Loca" Ioana nebuna! În urma unui decret regal din 28 februarie 1515, regele Fernando El Catolico a dispus ca insula să se numească "Fer-nandina". În prima operă literară locală "Espejo de la paciencia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Acesta nu-și schimbă părerea și procedă după convingerea ce-și făcuse, nu după litera legii, deși era în detrimentul lui ca legatar universal. [Apoi, în februarie 1916, moartea reginei Elisabeta, atât de demnă și delicată în rolul ingrat de regină văduvă, retrasă din lume, înconjurată de respectul și iubirea celor ce o cunoscuseră și doritoare numai de a se duce acolo unde o așteptau Regele și copilul Ei. Iubirea ce-i arătă regele Ferdinand îi îndulci ultimele zile, dar viața nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mătușii nevestei, Olga Sturdza. Se instalară la Iași în casa din str. Coroiu nr. 1, cu grădină frumoasă și unde erau grămădite toate amintirile lui Cuza Vodă. Întreaga stare a primului bărbat, luat tuberculos și mort după scurtă căsnicie, rămăsese văduvei prin testament. Dăduse însă moșia Ruginoasa unei instituții de binefacere, dar nu se despărțise de obiectele din casă: argintăria masivă pentru 40 de tacâmuri, servicii duble de ceai și cafea, farfurii etc., cu coroana domnească și monograma domnului; toate uniformele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
știrea fraților, pe 100 000 lei, dânșii nevoind să ia un ban de la stat. „De ce, Ionel, îi zisei într-o zi, lași Elizei Florica? Nu vezi ce ură are pentru acest loc? Pentru dânsa va fi o povară odioasă.“ „Femeia văduvă trebuie să poată trăi în casa locuită cu bărbatul. Când nu voi mai fi, simțimântul ei se va schimba“. O judeca după inima lui. Ce iluzie! și cum urmarea l-a dezmințit și a justificat temerile mele. Bietul Ionel! de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în modul cel mai serios de toate detailurile toaletei mele, afacere de stat pentru un tânăr care își încearcă primii pași în lume. Acea familie, una dintre cele mai patriarhale și mai primitoare din Iași, se compunea din o mamă văduvă, patru fete și doi băieți, care trăiau în strânsă legătură de dragoste unii cu alții, fără lux, dar în huzur, căci nu le lipseau mijloacele de o îndemânatică viețuire. La masa lor puteai veni oricând, chiar nepoftit, deoarece pe atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spun că marele eroism nu e neapărat înfăptuit într-un moment de surescitare și de surplus de adrenalină, care împinge la ignorarea instinctului de conservare. Eroism nemărginit consider că este în viața omului de rând, când o femeie săracă și văduvă, pentru a-și hrăni copii, muncește o viață întreagă cu acul în mână la o fereastră mohorâtă, fără să se plângă și fără să se revolte. Am cunoscut într-o cârciumă întunecată, la „Ciucaș”, în Brașovul anilor 1961, o țigancă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
într o manieră tradiționalistă, simplistă. Obișnuiam să-i spun adesea „Tibetul înțelepciunii noastre” și mai mereu avea câte o soluție la problemele noastre. Spre deosebire de Maia Alexandrina, bunica din partea mamei, ale cărei principii de viață erau dominant conservatoare, bunica din partea tatălui, văduvă de ceferist, era suficient de liberală, în formularea și respectarea perceptelor de viață, avea o anume eleganță în ținută, în gestică, nu purta capul acoperit, și părul lung pieptănat insistent în fiecare dimineață, era prins într-un coc circular, montat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
împlinit. Singura care a reușit să adune în spatele atâtor momente de așteptare emoțiile, bucuriile, neajunsurile și speranțele, a fost mama, deoarece tata a plecat mult prea devreme „în lumea fără de dor”, la nici patruzeci și cinci de ani, mama rămânând văduvă la patruzeci și trei de ani, cu doi copii mari, eu studentă și fratele meu la liceul de marină. Prin natura structurii mele sufletești, a ceea ce Doamne-Doamne mi-a picurat în alveolele țesutului meu genetic, dar și comportamental, eu sunt
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ca și pe habotnicul tipograf Binder, care-și clădea din trestie și stuf „cuștile“ sărbătorilor de toamnă, amintindu-i cei patruzeci de ani petrecuți de poporul ales În cort și În pustietățile Sinaiului; și, În sfârșit, pe coana Rița, blănăreasa văduvă, care a trăit până mai anii trecuți și numai cu pâine muiată În cafeluța neagră - și de aceea, poate, atât de subțirică la trup și cu min tea sprintenă la amintirea locurilor și a oamenilor din mahalaua noastră, mai cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-și ia leafa lor de 60 de lei pe lună, [cel] de la care tatăl meu cum părase o vilișoară la Colentina, pierdută În dezastrul ce [va] urma după moartea mamei mele. Iar victima acestor bezmetici de băieți era o cucoană văduvă căreia Îi plăcea această plevușcă de tineri, amatori la o anumită vârstă de băbuște cu carnea fezandată, și pe care Îi atrăgea În casa ei fie cu ceva gologani de tutun, fie cântându-le la pian aproape goală și primind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o vizită, fără nici o intenție, la redacția noas tră, prin fața căreia a și trecut Într-o zi, proaspătă de tot În rochița ei albă de olandă, atât de improprie tăvălelilor, Îngri jit călcată, fără nici o cută, și după care tânăra văduvă venită fără intenții culpa bile suspina acum, zbătându-se pe fatala dormeuză și implorân du mă cu toată inocența de care mai era capabilă: „Ah! rochia, dom’le Beldie, ah, rochia!“ Vremuri fericite, când te puteai bucura, ca un despot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
actorului Y și ca artistă, colegă cu soția mea În trupa actorului Petre Liciu, În faimosul turneu de teatru național prin Bucovina austriacă din 1910. Ne vedeam mereu, ca deunăzi, când, aproape oarbă, o găsii pipăind soneria ușii mele. E văduvă acum Olga noastră de două ori: după bărbatul luat la maturitate și după amantul iubit din tinerețe, pe care-i confundă În aceeași amintire, tandră și nestrămutată, purtân du-i mereu cu dânsa În geanta cât o valiză, ferfenițată și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]