KorAP: Find »[drukola/base=văl & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...119 >

2,974 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

urmărește și te chinuiește. Cu toate astea, faptul că le-ai tăiat gâtul soldaților te lasă total indiferent. Nu primi răspuns. Targuí-ul se mulțumise să ridice din umeri și își vedea de treaba lui, vârându-și curmalele în gură pe sub văl. — îmi ești prieten? întrebă Abdul pe neașteptate. îl privi surprins: — Da. Bănuiesc că da. — Tuaregii își scot vălul în fața familiei și a prietenilor... Dar tu încă n-ai făcut asta în fața mea. Gacel se gândi câteva momente și apoi, foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Nu primi răspuns. Targuí-ul se mulțumise să ridice din umeri și își vedea de treaba lui, vârându-și curmalele în gură pe sub văl. — îmi ești prieten? întrebă Abdul pe neașteptate. îl privi surprins: — Da. Bănuiesc că da. — Tuaregii își scot vălul în fața familiei și a prietenilor... Dar tu încă n-ai făcut asta în fața mea. Gacel se gândi câteva momente și apoi, foarte domol, își ridică mâna și lăsă vălul să-i cadă, permițându-i celuilalt să-i studieze în voie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
neașteptate. îl privi surprins: — Da. Bănuiesc că da. — Tuaregii își scot vălul în fața familiei și a prietenilor... Dar tu încă n-ai făcut asta în fața mea. Gacel se gândi câteva momente și apoi, foarte domol, își ridică mâna și lăsă vălul să-i cadă, permițându-i celuilalt să-i studieze în voie chipul uscățiv și hotărât, brăzdat de riduri adânci. Zâmbi: — E o față ca oricare alta. Mi te închipuiam altfel. — Altfel? — Poate mai bătrân... Câți ani ai? — Nu știu. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
targuí și să-i accepte obiceiurile. Tuaregii sunt singurul dintre toate popoarele islamice care, deși se călăuzesc cu fidelitate după învățăturile lui Alah, proclamă egalitatea între sexe, iar femeile lor nu numai că nu și-au acoperit niciodată fața cu văl - spre deosebire de bărbați - dar se bucură de libertate absolută până în momentul când se mărită, fără să dea socoteală de faptele lor nici părinților, nici viitorului soț, pe care, în general, și-l aleg ele, în funcție de sentimentele lor. Erau vestite în deșert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
soldați să ajungă în fața ei. — Ce cauți în tabăra mea? întrebă, cu toate că știa răspunsul. — Pe Gacel Sayah. îl cunoști? — E soțul meu! Dar nu e aici. Sergentul Malik se uită cu plăcere la frumoasa targuí mândră și sfidătoare, fără nici un văl care să-i acopere chipul, fără tunici groase care să-i acopere brațele, pieptul sau picioarele zvelte. Trecuseră ani de zile de când sosise în deșert și nu se mai aflase așa de aproape de o asemenea femeie; trebui să facă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Kader coborî din mașină, își luă mitraliera și, făcând un ocol prin spatele cămilei ca să nu fie în linia de tragere a caporalului Osman, se apropie de targuí-ul al cărui turban părea puțin aplecat într-o parte, aproape căzut peste vălul murdar. Grăsanul înfipse țeava armei în stomacul celui căzut, care nu făcu nici o mișcare, nu scoase nici un sunet. îl lovi apoi cu patul armei și, în cele din urmă, se aplecă deasupra lui, ca să-i asculte bătăile inimii. Din locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
mâna pe el după tot ce-a făcut? Or să-l ciomăgească, or să-l tortureze și, până la urmă, or să-l spânzure. Nu? — Asta nu e treaba mea. Eu îmi fac datoria - întinse mâna și dădu la o parte vălul ce acoperea fața omului care zăcea inconștient. Privește-l în față! Ești în stare să-l omori? Deși nu voia, grăsanul Mohamed Kader observă chipul plin de spuzeală, gălbejit și zbârcit, pe care o barbă aspră și albă îl îmbătrânea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
doctor și nu e nici unul pe-aici pe aproape. Osman dădu din cap afirmativ și, cu greu, întrebă: — Tu ești Gacel, așa-i? Trebuia să fi știut și să-mi fi amintit trucul ăsta vânătoresc vechi. Dar hainele, turbanul și vălul m-au derutat. — Asta a fost și intenția mea. — Cum ai știut că vom veni? — V-am descoperit în zori și-am avut timp să pregătesc totul. — Ai omorât cămila? Ar fi murit oricum. Caporalul tuși, lăsând să i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
căzuse capul pe piept se ridică și, folosindu-și ultimele forțe, târî corpul lui Abdul-el-Kebir până în partea din spate a mașinii. Se odihni puțin, pentru că efortul fusese prea mare, apoi îi scoase lui Abdul, care încă nu-și revenise, hainele, vălul și turbanul, și se îmbrăcă. Când termină, se simți sfârșit. Bău din nou și se întinse la umbra jeepului, alături de corpul caporalului Osman. Adormi imediat. După trei ore, îl trezi fâlfâitul de aripi al primilor vulturi. Unii intraseră deja în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
dulce și pătrunzătoare, și spuse: Ce fel de poveste vreți să ascultați? — A ta, răspunse fata repede. De ce ești singur și așa de departe de casă? De ce plătești tot ce cumperi cu monede vechi de aur? Ce taină ascunzi? în ciuda vălului pe care-l porți, în ochii tăi se citește că ascunzi o mare taină. — Ochii tăi sunt cei care văd o taină acolo unde nu e decât oboseală, spuse el. Am făcut o lungă călătorie. Poate cea mai lungă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Abdul-el-Kebir e la Paris? îl sprijină francezii și e foarte posibil ca tu, un targuí analfabet, să schimbi cursul istoriei țării noastre... — Nu mă interesează să schimb nimic - răspunse, întinzând mâna și apucând bidonul din care bău abia ridicându-și vălul. Nu vreau decât să-mi eliberez familia și să fiu lăsat în pace. Asta vrem toți: să trăim în pace. Tu cu familia ta și eu cu gravurile mele. Dar mă îndoiesc că ni se va permite. Gacel făcu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
un monstru mai potrivit cu poveștile negrului Suilem decât cu realitatea, pe Gacel îl cuprinse o senzație de panică incontrolabilă, și trebui să apeleze la tot curajul lui de războinic și la tot controlul său de inmouchar al gloriosului „Popor al Vălului“ ca să se lase târât de masa pasagerilor și să se urce cu chiu, cu vai într-un vagon cu banchete tari de lemn și ferestre fără geamuri. încercă să se poarte cum văzuse că fac ceilalți; puse covoarele și sacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Iar la coborâșuri, cu aproape o sută de kilometri pe oră, cu aerul și fumul ce pătrundeau în voie pe fereastră, văzând cum treceau vertiginos pe lângă el stâlpi de telegraf, copaci și case, Gacel credea că moare și mușca marginea vălului, ca să nu se pornească să strige să fie oprită mașina infernală. Apoi, pe la jumătatea după-amiezei, apărură în fața ochilor săi munții și crezu că visează, pentru că niciodată nu-și închipuise că pot exista asemenea coloși, ce se înălțau ca o barieră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
O să-l aștept. — Fără să dormi? Feroviarul vru să spună ceva, dar deodată se uită la Gacel cu atenție, observă sulul de covoare pe care-l strângea la piept, văzu hotărârea din ochii lui întunecați, dincolo de crăpătura dintre turban și văl, și brusc se simți stânjenit, fără să știe exact din ce cauză. — E târziu! spuse, cuprins de o neliniște subită. E foarte târziu și mâine trebuie să lucrez. Trecu strada foarte grăbit, cu riscul de a fi călcat de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
și să sufle în fluier. Se opri în fața lui: — Ministrul Madani locuiește acolo? întrebă cu voce gravă și profundă, care-l impresionă pe polițist la fel sau poate chiar mai mult decât înfățișarea lui ciudată, veșmintele și chipul acoperit de văl până la ochi. — Ce-ai zis? — Dacă ministrul Madani locuiește sau lucrează acolo... — Da. Acolo are biroul; peste cinci minute, la opt fix, o să sosească. Și-acum, circulă! Gacel încuviință în tăcere, traversă din nou strada, urmărit de polițaiul derutat, ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
în cale. După cincisprezece minute, însuși ministrul Ali Madani îl studia atent, cu chipul îngrijorat și sprâncenele încruntate într-un mod comic, din spatele unui superb și aproape diafan birou de acaju lăcuit. — înalt, slab și cu fața acoperită de un văl? repetă, vrând să se convingă că celălalt nu greșea. Ești sigur? — Complet sigur, Excelență... Un targuí autentic, din ăia care se mai văd doar în cărțile poștale ilustrate. Până acum câțiva ani mai mișunau încă prin casbah și bazar, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
nu greșea. Ești sigur? — Complet sigur, Excelență... Un targuí autentic, din ăia care se mai văd doar în cărțile poștale ilustrate. Până acum câțiva ani mai mișunau încă prin casbah și bazar, dar de când li s-a interzis să poarte vălul n-am mai văzut nici unul... — El e, fără nici o îndoială, recunoscu ministrul, care aprinsese o lungă țigaretă turcească cu imamea și părea absorbit de propriile-i gânduri. Repetați-mi cât mai exact posibil ceea ce v-a spus, adăugă după un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
trec granița ca să se alăture lui Abdul, întruniri secrete în garnizoanele din interior! Mai lipsește un targuí nebun care încearcă să-l omoare pe președinte... Caută-l! ordonă. Ai descrierea lui: un tip înalt, îmbrăcat ca o fantomă, cu un văl care îi acoperă fața și nu lasă să i se vadă decât ochii. Nu cred că sunt mulți ca el în oraș. Găsi ceea ce căuta sub înfățișarea unui vechi templu rumi, una dintre acele biserici ciudate pe care francezii le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
pe pielea lui și de puțina spumă pe care o făcea când se spăla. întorcându-se în adăpostul său, își puse niște pantaloni albaștri strâmți și o cămașă albă, simțindu-se ridicol. Privi cu tristețe spre gandurah, spre turbanul și vălul său și fu pe punctul de a și le pune din nou, dar înțelese că nu trebuia s-o facă, pentru că era pe deplin convins că până și în casbah atrăsese atenția cu veșmintele lui. îl amenințase pe cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
tuaregi zonelor unde este apă în subsol și există posibilitatea de a o capta săpând puțuri, motiv pentru care triburile nomade își stabilesc aici taberele. Tip de vegetație sahariană efemeră, ce răsare și se dezvoltă în urma unei averse de ploaie. Văl cu care tuaregii, femeile musulmane și unele triburi nomade din Sahara își acoperă fața. Zănoagă unde se păstrează mai mult timp apa în urma ploilor, ceea ce face ca zona respectivă sa fie mai fertilă decât restul deșertului. Burduf din piele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

Sam! țipă Josie În timp ce se Îndepărta. „Nu-mi spune pe nume, asta mă sperie“, am vrut eu să-i răspund. Naomi ieși bufnind din sală, prividu-mă cu ostilitate pentru că o făcusem să sufere. Până și coapsele ei părea a se văluri de o indignare surdă. Am pus Încă una din casetele mele cu compilații și mi-am Început propriul program de exerciții. Mă simt frustrată de fiecare dată când Îi privesc pe alții lucrând, când eu nu fac decât să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

ridică de jos un pepene scobit, Îl umple cu apă și i-l duce animalului său pentru ca acesta să poată, la rându-i, să bea. În piața negustorilor de fructe afumate, o femeie Însărcinată Îi aține calea lui Khayyam. Cu vălul ridicat, de-abia dacă Îi dai cincisprezece ani. Fără o vorbă, fără un zâmbet pe buzele-i nevinovate, ea Îi șterpelește din mâini câteva din migdalele prăjite pe care tocmai le cumpărase. Plimbărețul nu se miră, e o credință străveche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
toți, se târăște spre taverna cea mai apropiată și se furișează acolo, făgăduindu-și să nu se mai aventureze niciodată pe-afară, Omar reușește să se ridice fără ajutorul nimănui. Merge drept, În tăcere; Înfățișarea semeață Îi acoperă ca un văl cuviincios veșmintele sfâșiate și obrazul plin de sânge. În fața lui, străji Înarmate cu torțe deschid calea. În urmă-i vin agresorii, apoi alaiul de gură-cască. Omar nu-i vede, nu-i aude. Pentru el, străzile sunt pustii, pământul e lipsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Este o tânără văduvă cu dragoste nestatornice. Tonul este dezaprobator, dar nu face decât să stârnească și mai mult interesul lui Omar, a cărui privire nu se mai dezlipește de femeie. Djahane și-a ridicat deja partea de jos a vălului, descoperindu-și buzele nesulemenite; recită un poem În care, curios lucru, nu este amintit nici măcar o dată numele hanului. Nu, acolo se face, cu multă finețe, elogiul fluviului Soghd, care-și revarsă binefacerile asupra Samarkandului, ca și asupra Buharei, și care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
să Înțeleagă sentimentul pe care-l Încearcă În privința ei; poezia Îi este atât de pură, vorba demnă, mersul cutezător, și iat-o, cu toate acestea, Îndopată cu metal gălbui, robindu-se acestei umilitoare răsplăți. Înainte de a-și lăsa la loc vălul, ea l-a ridicat și mai mult, slobozind o privire pe care Omar o culege, o obsoarbe, ar vrea s-o păstreze. O clipă insesizabilă pentru mulțime, o veșnicie pentru iubit. Timpul are două fețe, Își spune Khayyam, are două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]