2,042 matches
-
a obține altul. E dificil să te ascunzi într-un loc cum e Londra, mai ales fără bani și abia după câteva zile de bătut orașul la pas, de dormit cu greu și aproape degerat am găsit un adăpost pentru vagabonzi într-unul din cele mai puțin salubre colțuri ale Victoriei, unde am putut petrece câteva zile într-o relativă obscuritate. În prima mea seară acolo am împărțit o masă cu alți patru, printre care o femeie cu miros pestilențial, îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
al meu și nici nu doream să mă supun puterilor autorității înscriindu-mă pentru donații sau pretinzând asigurare socială sau orice altă formă de ajutor disponibilă pentru mine. Pentru prima dată am înțeles dorința feroce de intimitate și independență a vagabondului: să dispară în fundal și să-și vadă de drum fără a fi numărat, etichetat, evaluat și cronometrat reprezintă dorința supremă pentru aceia dintre noi care au văzut și cealaltă parte a civilizației și care încearcă să scape de strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o dată la trei sau patru zile, este vârstată de alb și negru, ca un bursuc, izbucnind de pe fundalul feței mele murdare. Tăietura scumpă a costumului meu, strălucind acum de la mâncarea vărsată și de la mizerie, contribuie doar la ciudățenia efectului: un vagabond bine-mbrăcat. Doar că până acum înfățișarea animală nu reflecta omul de dedesubt: în ciuda a tot ce avusese loc, în ciuda modului crud în care-mi tratasem familia, măcar rămăsesem rezonabil de uman în acțiunile mele. Acum nu mai pot spune asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
el, iar odată soldatul i-a dat o bucată de bomboană tare, pe care a rupt-o dintr-o fîșie din buzunarul lui, dar În rest nici unul dintre ei nu dovedea vreun interes față de Jim. Știau oare că era un vagabond? Se uitau fix la pantofii lui jerpeliți dar de bună calitate, la stofa de lînă a hainei lui de școală, presupunînd poate că locuia cu o familie de europeni bogați, dar ineficienți, care nu se mai preocupau să-și hrănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
muncitoare la METALOGLOBUS, unde s-a angajat după ce au dat-o afară de la APACA. Doamna Lulu, cu ochii holbați, aleargă de la unul la altul zbierând că se va duce până la Gheorghiu-Dej ca să i se facă dreptate. Gerilă nu este câine vagabond, Gerilă este câine de casă, are și coteț, Îl cunoaște toată lumea și n-a mușcat pe nimeni, iar ca să-l ia hingherii asta este o chestie care nu se poate. Spune ea, În timp ce Își face apariția sectoristul. Sectoristul face ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui Ceaușescu trece fâșâind spre casă, În mașină labradorul negru cască plictisit, iar tu intri pe Clopotarii Vechi. Măcelăria goală. Câțiva oameni așteptând În ploaie. Să vină carne. Sau pui. Sau tacâmuri. Să vină orice, numai să vină. Un câine vagabond, orfan al Uranusului, așteaptă și el, ud și puțind a câine. În perioada 1985-1995, pe harta Siberiei va apărea o nouă magistrală feroviară ce va lega calea ferată Baikal-Amur și orașul Iakuțk. Autoritățile din Uniunea Sovietică au luat această decizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
imediat cum am văzut-o. Îndepărtată, minusculă, întunecată de umbră. Cu capul de sperietoare și picioarele subțiri și strâmbe. Îi recunoșteam mersul acela nesigur poate din cauza unui defect la șold. Se îndrepta fără să știe către mine, asemeni unui câine vagabond care umblă în diagonală. Două plase mari cu cumpărături îi trăgeau brațele în jos. Greutăți care nu-i echilibrau mersul, dimpotrivă, i-l dezechilibrau. Acuma cade, m-am gândit, acuma cade. Și am pus mâna pe clanță să ies, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
urmărească prin tot Ierusalimul, În ciuda tuturor rugăminților ei politicoase, și nu se potoli nici măcar când șeful grupului Îl avertiză că va depune plângere Împotriva lui. Când se ducea să se roage la Biserica Adormirii, o aștepta afară, ca un câine vagabond, o oră și jumătate. De fiecare dată când ieșea din Kings’ Hotel, vizavi de clădirea Terra Sancta, Îl găsea pe Fima În fața ușii turnante, emoționat, ciufulit, cu ochii arzând. Când se ducea la muzeu o urmărea pas cu pas, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
politicos, Ted se ținu tare pe poziție: —Jumătate de oră e perfect. Fima se bucură În mod special că nu ploua, fiindcă nu avea umbrelă și nu voia să ajungă la femeia pe care o iubea ud ca un câine vagabond. Simți că frigul se Întețise și ajunse la concluzia că existau șanse să ningă. Asta Îl făcu să se simtă și mai bucuros. Prin geamul autobuzului, În apropierea pieței Mahane Yehuda, zări la lumina unui felinar un slogan scris pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
departe prin Ham și Canaan, otrava vinului, trecută din sânge în sânge, curge și în zilele noastre, în vinele celor condamnați să ispășească blestemul. Dovada certă o prezintă moșul Isidor, zis și Trotzki, din pricina asemănării ce o are cu doctrinarul vagabond, gonit de apostolii săi din răsărit, după ce săvârșise marea reformă socială. Moșul Isidor are sânge albastru, din nefericire necorcit. Ținea să se cunoască acest amănunt, afirmând cu orgoliu că se trage din profeți. E foarte probabil însă, că dacă bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care adastă meditând sub cupola sa din baga, nu este fără cusur. Tot astfel, prudența magului a dat greș Într-un punct. Într-o noapte din iarna anului 1927, pe sub arcadele Oborului din mahalaua Unșpe, a zărit o ceată de vagabonzi și cerșetori care-și râdeau de-un nefericit ce zăcea pe caldarâm, mort de foame și de frig. Mila lui Tai An s-a umflat, făcându-se de două ori mai mare, când a aflat că nenorocitul era chinez. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
edificiu lor, oservatoru, ș-ăl mai dilimache o bunghește că-i copia În meniatură la gara Constitución, da mai puțin Încliftată, ie drept. În jur ie un lac mic, da cu pescari și toate altele. În basca lui albastră, norii vagabonzi stă tolăniți uneori sub perdeaua ploii. Dân cauza munților, aeru stă pă loc. O calitate dezolantă care io o zic cu cele mai vii presimțiri: LIPSA TOTALĂ, CEL PUȚIN SEZONU ĂSTA, DĂ ARGENTINENI, ARTRITICI OR NU. Ai grijă ca vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și contra. Tensiunea plutește În aer, se simte pînă la etajul trei. Polițiștii refuză să răspundă Întrebărilor. Unii par Încordați, alții rîd. Privesc din nou piața. Așadar au fost luați dis-de-dimineață cu toții, la grămadă, greviști adevărați, greviști falși, anticomuniști, bișnițari, vagabonzi, hoți de buzunare. PÎnă la urmă nu mai rezist și cobor. Ascult povești uluitoare spuse pe tonuri credibile, revoltate, despre cantități impresionante de droguri și prostituția generalizată din corturi. Noroc că ordinea s-a restabilit. Ordinea cu clonț de rubin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
petrecerea de la secție. Fusese cu săru-mîna pe la toți comercianții, Încercînd să fenteze dictatul lui Parker: bărbații Însurați erau liberi pe 24 și de Crăciun, de serviciu erau doar burlacii, iar brigada centrală de detectivi era detașată să se ocupe de vagabonzi. Șeful voia ca toți zavragiii locali să fie puși cu botul pe labe, ca să nu apară care cumva la petrecerea În aer liber dată de primarul Bowron pentru copiii orfani și să șutească toate prăjiturile. Crăciunul trecut un negrotei smintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-și facă loc În aglomerație, dar fără sorți de izbîndă. Bud puse mîna pe lista arestaților. CÎteva nume bifate: „Sanchez, Dinardo“, „Carbijal, Juan“, „Garcia, Ezekiel“, „Chasco, Reyes“, „Rice, Dennis“, „Valupeyk, Clinton“. Toți cei șase caftitori de polițiști erau la răcoare. Vagabonzii din celula bețivilor Îi Întărîtau pe oameni. Stens ajunse la celula cu numărul 4, gesticulînd furios cu un box din bronz. Willie Tristano Îl țintui pe Exley de perete. Crum Crumley Îi Înhăță cheile. Polițiștii năvăliră În celule. Elmer Lentz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
punctând ritmul cu degetele lui lungi pe marginea fotoliului. Mi se părea ceva foarte vechi, m-am ridicat să văd mapa: Carmina burana. Păcat că nu ascultau cu atenție cântecele medievale erotice și moraliste, de studenți săraci și călugări și vagabonzi, care exaltau iubirea de viață sub toate formele ei. M-am imaginat o clipă într-o incintă benedictină, în miez de vară, într-o pauză a studiului literelor clasice, bucurându-mă de soare și culori, scriind versuri alexandrine. Am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe grinzi, iar podeaua era plină de găinaț, cioburi de ardezie și sticlă. Cineva, cîndva, curățase locul și făcuse un foc; erau cutii de conserve, sticle și mesaje obscene pe pereți. Dar cutiile erau ruginite, iar sticlele argintate de vreme. — Vagabonzi, zise Reggie. Vagabonzi sau dezertori. Și cupluri de Îndrăgostiți. Se Întoarseră la pîrÎu. Pariez că asta-i o veritabilă Alee a Îndrăgostiților. Viv Îl ciupi. Și tocmai tu ești cel care o găsești Întotdeauna. El Încă o ținea de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
podeaua era plină de găinaț, cioburi de ardezie și sticlă. Cineva, cîndva, curățase locul și făcuse un foc; erau cutii de conserve, sticle și mesaje obscene pe pereți. Dar cutiile erau ruginite, iar sticlele argintate de vreme. — Vagabonzi, zise Reggie. Vagabonzi sau dezertori. Și cupluri de Îndrăgostiți. Se Întoarseră la pîrÎu. Pariez că asta-i o veritabilă Alee a Îndrăgostiților. Viv Îl ciupi. Și tocmai tu ești cel care o găsești Întotdeauna. El Încă o ținea de mînă. Îi ridică degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-mă cu un lacăt, și a chemat poliția. A zis că o femeie care „arăta evident a străină“ Încearcă să intre cu forța Într-o casă. Nu știu dacă nu m-a confundat cu o nazistă sau cu un refugiat vagabond. Poliția s-a comportat cu destul de multă decență. Crezi că arăt ca o străină? Căuta o cheie, dar Își ridică fruntea cînd puse Întrebarea. Helen Îi privi fața, apoi se uită În altă parte. — Presupun că din cauza tenului tău oacheș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
murdar! — Chiar? — Da! Uită-te Helen, În ce hal e tatăl meu. A săpat tunele prin pivnițe cu cărbune... Tati, ea este prietena mea, domnișoara Helen Giniver. Nu da mîna cu ea! Și-așa crede că sîntem o familie de vagabonzi. Domnul Standing zîmbea. Era Îmbrăcat Într-un costum albastru de cazangiu, murdar, cu panglici de medalie soioase pe piept. Își scosese o șapcă mototolită și-și aranja părul pe care Julia i-l răvășise. — Mă bucur să vă cunosc, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
văzură cum sare, ca un șuvoi lichid și sprinten de apă; Încercară s-o urmărească În timp ce alerga. Apoi Își stinseră lanternele și ascultară foșnetul frunzelor și sunetele schimbătoare ale pămîntului. Curînd asta deveni descurajant. Se gîndeau la șobolani, vipere și vagabonzi. O luară Înainte, mai repede, Îndreptîndu-se spre adăpostul străzilor din spatele stației de metrou din Cannon Street. Aici erau clădiri de birouri și bănci; unele fuseseră devastate În 1940, și nu mai fuseseră reparate de-atunci, altele erau Încă folosite, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de tenis. — Paula, nu ești cam aspră cu el? Pare un tip fermecător. — Sigur că pare. De fapt, chiar Îmi place de el. E ca un cățeluș, plin de idei aiurite pe care nu prea știe cum să le mestece. Vagabondul care joacă tenis, a făcut un curs de studii culturale prin corespondență și-și Închipuie că Într-o broșură despre sociologie se găsesc răspunsuri la toate Întrebările. E foarte amuzant omul. — Aș vrea să discut cu el despre Frank. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ciută, i se alungiră într-o expresie de pisică. Ispititoare, ațâțată, alintându-se ca o felină, miorlăi: Motănel, vino aici! Haide să facem ca pisicuțele! Înainte de a se ivi zorii zilei și de a se auzi primele miorlăituri ale cotoilor vagabonzi, făcură ca pisicuțele, de câteva ori, Melanie părând să fie acaparată de o febră a nesațiului proverbial, atribuit acelei prostituate de lux, Mesalina din cetatea Tebaidei, nesațiu pe care se zice că îl mai au, în zilele acestea, doar cățelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
palmele de uluire, Șamașul, care venise în Cimitirul israelit din extravilanul orașului de baștină, ca să drămăluiască aproximativ ce urgențe erau de gospodărit, după ravagiile crivățului din februarie, constată că năzdrăvăniile auzite de la neghioaba de Măslina cu Slănina se adevereau: un vagabond înghețat agoniza între pietrele tombale! Copilul aplecat, ca și el, asupra muribundului care părea congelat bocnă și care îi semăna Șamașului-ului, ca două picături de apă, întrebă speriat: Țadik-Im, ce facem noi, acum? Pelerinul nu auzi decât o parte dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scârbite ale casierițelor și clienților, am cumpărat doar caviar și șampanie, cașcaval și prosciuto. Ieșind din supermagazin, ne-am Îndreptat spre gară, ca să Încingem un picnic obscen printre liniile de manevră din gara orașului, laolaltă cu toți copiii străzii și vagabonzii aflați În zonă sau adunați la chemarea lui Sorin, filantropul cu fundație În grijă. A ieșit ceva colosal: fumul de la grătarele pe care prăjeam pâinea Învăluia gara cu mireasma lui inocentă, vagabonzii Își făceau În șampanie prima lor baie după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]