3,233 matches
-
abia sosisem. Venisem cu trenul, de la Piatra Neamț. Am ajuns aproape de miezul nopții. Era în noaptea de înviere. Profesorul îl privi lung, neîncrezător. - Dar te duceai, în orice caz, undeva... Și acolo, pe trotuar, lângă dumneata, nu s-a găsit nici o valiză... - Nu aveam valiză. Nu aveam nimic cu mine, afară de un plic albastru. Venisem cu gândul să mă sinucid. Mi se părea că sunt condamnat: arterioscleroză. Îmi pierdeam memoria... - Veniseși aici ca să te sinucizi? repetă Profesorul. - Da. Mi se părea că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu trenul, de la Piatra Neamț. Am ajuns aproape de miezul nopții. Era în noaptea de înviere. Profesorul îl privi lung, neîncrezător. - Dar te duceai, în orice caz, undeva... Și acolo, pe trotuar, lângă dumneata, nu s-a găsit nici o valiză... - Nu aveam valiză. Nu aveam nimic cu mine, afară de un plic albastru. Venisem cu gândul să mă sinucid. Mi se părea că sunt condamnat: arterioscleroză. Îmi pierdeam memoria... - Veniseși aici ca să te sinucizi? repetă Profesorul. - Da. Mi se părea că nu aveam altă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
speranța că veți putea aduce unele lămuriri într-o chestiune destul de obscură. Mi-ați mărturisit că l-ați cunoscut bine pe profesorul Bernard. De curând s-a răspândit zvonul că cele mai importante documente le avea cu el, în două valize, și că avionul în care trebuia să treacă Atlanticul a fost doborât tocmai din cauza acestor valize; nu se știe prea bine ce conțineau, dar unul din serviciile rivale a voit să se asigure, să evite, cum se spune, orice risc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
l-ați cunoscut bine pe profesorul Bernard. De curând s-a răspândit zvonul că cele mai importante documente le avea cu el, în două valize, și că avionul în care trebuia să treacă Atlanticul a fost doborât tocmai din cauza acestor valize; nu se știe prea bine ce conțineau, dar unul din serviciile rivale a voit să se asigure, să evite, cum se spune, orice risc... Știți ceva precis în legătură cu conținutul acestor valize? Ridică din umeri, încurcat. - Cred că numai asistenții doctorului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să treacă Atlanticul a fost doborât tocmai din cauza acestor valize; nu se știe prea bine ce conțineau, dar unul din serviciile rivale a voit să se asigure, să evite, cum se spune, orice risc... Știți ceva precis în legătură cu conținutul acestor valize? Ridică din umeri, încurcat. - Cred că numai asistenții doctorului Bernard, de la Paris, v-ar putea lămuri... Doctorul zâmbi cu oarecare efort, neîncercînd să-și ascundă dezamăgirea. - Cei care își mai amintesc declară că nu știu nimic. Iar ceilalți se prefac
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
numele și mi-a găsit adresa?" dar renunță. În februarie 1967: "Ancheta în legătură cu distrugerea arhivei doctorului Rudolf." în aprilie: "R. A., întîlnit întîmplător, îmi spune, în mare secret, că s-au încheiat cercetările preliminare: este sigur acum că, în cele două valize, doctorul Bernard adunase cele mai prețioase documente (bănuiesc: fonograme și fotografii după rapoartele Profesorului și caietele 1938-1939)." La 3 iunie 1967 notează: "În India a reînceput polemica Rupini-Veronica. Un număr din ce în ce mai mare de savanți pun la îndoială autenticitatea înregistrărilor efectuate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dintâi stele. Recunoscu piața, imaculată sub zăpada proaspătă, deși de o parte și de alta se înălțau blocurile de curând construite. I se păru totuși curios că acum, în preajma Crăciunului, erau atât de puține ferestre luminate. Rămase mult timp cu valiza în mână, privind emoționat bulevardul care se deschidea în fața lui. Se trezi chiar în clipa când familia cu care împărțise compartimentul ocupase ultimul taxi. Dar hotelul la care i se reținuse camera era destul de aproape. Își ridică gulerul paltonului și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
împărțise compartimentul ocupase ultimul taxi. Dar hotelul la care i se reținuse camera era destul de aproape. Își ridică gulerul paltonului și, fără grabă, traversă piața și porni pe bulevard. Numai după ce ajunse își dădu seama că îi amorțise brațul stâng; valiza era mai grea decât își închipuise. Prezentă pașaportul și recipisa Oficiului de turism. - Dar vorbiți foarte bine românește, remarcă doamna de la recepție după ce cercetă pașaportul. Avea părul cărunt, ochelari fără ramă și-l impresionară distincția figurii și calitatea vocii. - Sunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trompete. - Melania! exclamă și voi să se oprească. Zâmbind, fata se întoarse spre el: - Non sono Melania, Maestro, șopti. În acea clipă o recunoscu și își aminti tot, de la întîlnirea lor în fața gării, când a ajutat-o să-și urce valizele în vaporetto, până în seara când, strîngîndu-i mâna în mâinile lui, îi spusese: Ti voglio bene, Laetitia. E adesso, je dirai le reste en roumain: Vrei să ne logodim? Acum? Chiar acum, în grădina asta? Împlinise chiar în seara aceea nouăsprezece
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mironescu privește derutat spre jețul soției sale. Da, Sophie cea înțeleaptă pare să aibă și de astă dată dreptate : programul fetiței ar trebui, într-adevăr, păstrat, chiar dacă în seara aceasta, mademoiselle Lisette, speriată de ultimele zvonuri, își face la etaj valizele, plângând de emoție. În plus, nu este cazul a li se da servitorilor nas într-atât încât să ne speculeze fireștile sentimente, pentru a se deroba de propriile răspunderi ; altminteri, vor ajunge să ne dicteze orele când se cuvine să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o întreb. În mod normal, după un asemenea episod, orice mariaj de acest gen este desfăcut de Dumnezeu. Dar oare lucrul acesta mi-l doream într-adevăr ? Am intrat amândoi în casă și ea a cerut să nu se desfacă valizele, pentru că intenționează să plece la Buzău, împreună cu madam Ana. Pas possible, i-am răspuns, laconic. Dacă timpurile ar fi fost normale, aș fi condus-o chiar eu acolo, așa cum erau conduse la mănăstire domnițele ce au greșit. Dar acum ? ! Când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu-l scotea din „omul pădurii“ pentru că era dintr-o familie mai umilă. E de-nțeles să te deranjeze anumite maniere, dar de ce a acceptat să-l ia ? Până la urmă, într-o zi, și Nanu, și Vrăbiescu și-au făcut valiza și au plecat, cum spui și tu, Ivona dragă... Am spus eu așa ceva ? De bărbați, de valize ? Nu-i genul... — Poate să nu fi spus-o, dar se subînțelegea... Sau, dacă nu se subînțelegea, o spun eu, poftim ! O spun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
te deranjeze anumite maniere, dar de ce a acceptat să-l ia ? Până la urmă, într-o zi, și Nanu, și Vrăbiescu și-au făcut valiza și au plecat, cum spui și tu, Ivona dragă... Am spus eu așa ceva ? De bărbați, de valize ? Nu-i genul... — Poate să nu fi spus-o, dar se subînțelegea... Sau, dacă nu se subînțelegea, o spun eu, poftim ! O spun, pentru că spun adevărul, nu vorbesc ca s-o critic pe Clemența. Puiu știe că eu nu-mi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-o critic pe Clemența. Puiu știe că eu nu-mi critic niciodată prietenele, sunt prietenele mele, și orice-ar fi, orice-ar face, eu țin la ele ! Dar adevărul este adevăr ! Bărbații Clemenței și-au luat într-o zi valizele, și n-a mai rămas decât bietul Țuțu la șmotru ! Sună telefonul, Ivona tresare, se stăpânește să nu alerge, merge cu pași măsurați. — Vezi, dacă e Niki, spune-i să vină direct la biserică ! Și ce-i cu fotografia asta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acel an. O folosesc ca pretext... E clar că eu o fac să se bîțÎie, pentru că Între timp am Învățat alte șmecherii, găsindu-mi poteca. Hațeg o-u-ou, you’re in the army, now - spune melodia Bun, ai la tine o valiză de lemn, În care se găsesc cîteva lucruri personale - așa li se spune, cu toate că ele sînt atît de anonime, Încît ar putea fi ale oricui, constituie trusa omului invizibil. Neliniștea care nu-ți dă pace e mai degrabă teamă. Se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de un caporal. Ceva mai Încolo, atîrnați de un gard stau vreo trei șmecheri, cu bonetele lăsate pe ceafă. Unul dintre ei rîgÎie răsunător, o urare de bun venit - locotenentul Îi face observație, neconvins. Intrăm pe poartă, trăgînd după noi valizele maro de lemn. Dincolo de poartă sînt cîțiva cîini, niște potăi flocoase și murdare care țopăie și se gudură pe lîngă noi - puțin mai departe, un cîine brun, semeț, cu botul și urechile ascuțite, mă privește grav, cu o pereche de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
societății noastre socialiste și la țelurile omului nou care se Întîmplă să fim, dar, așa cum e obișnuit, vorbește mai mult la pereți, are În față o turmă de animale mute, cîteva zeci de trupuri țepene parcate regulamentar pe băncuțe sau valize de lemn. Soarele e În continuare destul de zgîrcit aici sus, stă să plouă, dar veselia e mare și Încep să se lege camaraderii. CÎnd ne Întîlnim la locul de fumat, selecția se face În baza lucrurilor comune. Vlad e un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Într-o altă țară. Într-o altă țară comunistă, dar comunistă fără Ceaușescu, așa că lucrurile arată altfel. Cum arată lucrurile În Cehoslovacia? Fenomenal. Căscați ochii de parcă ați fi niște animale mici ieșite dintr-o scorbură, ușor stîngaci, trăgînd după voi valize spre stația de autobuz. Asta e... Asta, cum ar veni, e... Asta e o... e o țară comunistă? Întrebarea e retorică și nu-ți permiți să-i dai glas, pentru că de unde veniți voi nu prea se dă glas la astfel
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e telefonat și mă feresc. În corpul de gardă, alți veterani Îl zgîlțîie bine pe un răcan din altă baterie. Îl știu, e un tip destul de moale, e de undeva din Banat. Se amuză În timp ce el face genuflexiuni cu trei valize de lemn În brațe, e transpirat și i se citește spaima pe chip. Și la el au venit părinții duminică, așa că s-a văzut nevoit să le prezinte tributul, o plasă cu cîrnați de casă și un borcan de carne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cartofi la bucătărie. Părea un tip de treabă, poate chiar e, se lasă tîrÎt de anturaj sau poate s-a nimerit pe- acolo. Dar Box nu se dă bătut. La stingere, mă trezesc cu el În dormitor. Nu-i deschid valiza decît după ce aproape că-mi strică balamaua Închizătorii, pentru că lacătul se Încăpățînează să nu cedeze cînd se lasă pe el cu tocul bocancului. Îmi ia două conserve de șuncă și una de pateu, două pachete de țigări și hîrtia igienică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putea să ți le fac franjuri. Lobul inutil și caraghios al urechii i se clatină cînd Îl ating În glumă cu foarfeca. — Urechile le vreau tot pierdut, zice el solemn, fără să tresară, stînd cu bărbia În piept, pe o valiză, În mijlocul dormitorului În care parcă nici lumina nu mai e cum era acum cîteva zile, e mai neagră. Țac-țac. — Dacă te Întreabă cineva cine te-a tuns, Îi spui că zebrele sînt de sezon. Aha, zebrele, adică zeghele? Nu știu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai puțin dispus ca Box să facă rău. Nu scap de Box, Îmi admiră perechea nouă de bocanci - ca să nu am nici o Îndoială că el mi-a furat-o pe cealaltă. Nu sta ca o plantă, bagă niște genuflexiuni cu valiza aia În brațe, să vedem dacă nu cumva li se dezlipește talpa. RÎd amîndoi vreo zece minute, timp În care am făcut o serie de alte exerciții comice, după care Gărăgău vorbește, ferm, cu siguranța omului obișnuit să nu Întîmpine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ore se vede nevoit să Închidă, pentru că nu mai are ce vinde. Toți covrigii și biscuiții și napolitanele și borcanele de gem și lamele de ras și țigările și hîrtia lui igienică se află acum depozitate În cele 200 de valize de lemn. Nu că ar fi cine știe ce marfă, dar e bine să-ți faci provizii. Există un telefon public la poartă, dar azi nu funcționează. Nu am cum să o anunț pe maică-mea că sînt transferat, poate reușesc totuși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rotesc, se ridică, sînt din ce În ce mai mari și se tot rotesc, de parcă cineva le-a aruncat dintr-un străfund intim, poate chiar umbra mea: morala, care e morala? Morala? Ce morală? O caut prin buzunare, dar sînt rupte. O caut În valiză și o găsesc. Există acest bilet Împăturit. Să ne scrii. Și: Nu se poate să fii atît de naiv. Nu mai subestima niciodată invidia omenească. Dobitocul ăsta de Cojescu e o scîrbă plină de venin. Cum de v-a chemat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scîrbă plină de venin. Cum de v-a chemat ăla tocmai pe voi? Ai grijă de tine. E real? Chiar așa scrie? Da. Semnat: Vlad. Biletul se preface În scrum. Nu ne mai rămîn prea multe de făcut, stăm pe valize și jucăm cărți. Sau fumăm și ne Îngrijim uniformele. Unele arată ca și cum nu vor supraviețui unui drum atît de lung, așa că deținătorii lor se văd nevoiți să-și dea silința, adevărate virtuozități de croitor, dublînd prin interior zonele rarefiate cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]