34,286 matches
-
punct de plecare în structurarea lor, revenind ciclic după îmbrățișarea unui întreg univers, acolo de unde au plecat. CARTEA freamăt de frunze în toamnă; cântec alinător de vioară; aripă albastră; boare de cetină; floare anume înflorită; tovarăș care nu te plictisește; vas plin cu știință; piramidă în inimile celor care o citesc; poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii laborator de idei. Fișă întocmită de eleva Andra Andrei clasa a V-a C. Fișă întocmită de eleva Alina-Georgiana Dumitriu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o definesc ca pe o păstrătoare a cunoștințelor, a gândurilor și a simțirii umane, ca o floare anume înflorită, tovarăș care nu te copleșește cu laude, prieten care nu te ademenește, ca un partener ce nu te plictisește, ca un vas plin cu știință, ca un Paradis, ca o vioară, ca o grădină care poate fi purtată în buzunar, ca un prieten drept, tovarăș ascultător, învățător supus, ca o piramidă a inimii celor care citesc. Pentru mine, cartea este drumul în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de nădejde; univers plin de farmec; plăcerea călătoriilor imaginare; hrana sufletului și a minții; lumea visurilor și a minunilor; minunata împărăție a cărților; lumina vieții; grandoare și măreție; păstrătoare a cunoștințelor, gândurilor, a simțirii umane; tovarăș care nu te plictisește; vas plin cu știință; învățător supus; poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii; cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi; imaginația cutezătoare a scriitorilor; sfetnic înțelept; urnă plină cu amintiri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o definesc ca pe o păstrătoare a cunoștințelor, a gândurilor și a simțirii umane, ca o floare anume înflorită, tovarăș care nu te copleșește cu laude, prieten care nu te ademenește, ca un partener ce nu te plictisește, ca un vas plin de știință, ca un Paradis, ca o vioară, ca o grădină care poate fi purtată într-un buzunar, ca un prieten drept, tovarăș ascultător, învățător supus, ca un turn, ca o piramidă în inima celor care o citesc. Pentru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îmi aduce aminte de neuitatele seri de iunie. Din păcate și el, încetul cu încetul, devine mai strident, mai galben. La fel ca frunzele. ...O ultimă frunză se desprinde printre crengi și alunecă alene pe toboganul vântului, pe melodia unui vas autumnal. Cu ea, o lacrimă se desprinde dintre pleoape și alunecă greoi pe obrazul meu în ritmul foșnetului de odinioară. S-a terminat. ......................................................... Pe întinderea albă se zăresc niște contururi: arbori sau umbre? Sunt salcâmii mei aidoma fantomelor lunatice din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
e drept, dar pentru prima simțea că suporta greu o asemenea clipă. Iolanda a strâns farfuriile și le-a pus În chiuvetă. Petru s-a Întors În cameră și s-a Întins pe pat cu mâinile Încrucișate sub ceafă. Spălatul vaselor și măturatul energic al podelei nu-i luau Iolandei mai mult de zece minute. Timp suficient pentru ca el să adoarmă pe fondul acestor mărunte Îndeletniciri casnice. Acum Însă chestiunea somnului nu se mai punea. Rochia Îl intriga peste măsură. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
picturală, atât În peisajele sale În plein air cât și În atelierul său cu lumină din vest. În această natură statică, recuzita este modestă: o cutie pentru tutun, o călimară, un cuțit, câteva obiecte mici rezolvate prin pete informe, un vas albastru predominant, cu contraste puternice de umbra și lumină, toate așezate pe pervazul unei ferestre. Putem citi ușor dialogul compozițional al ferestrei cu linia descendentă a pervazului. Prin fereastră pătrunde un fascicul puternic de lumină galbenă care Întâlnește vasul, modelându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un vas albastru predominant, cu contraste puternice de umbra și lumină, toate așezate pe pervazul unei ferestre. Putem citi ușor dialogul compozițional al ferestrei cu linia descendentă a pervazului. Prin fereastră pătrunde un fascicul puternic de lumină galbenă care Întâlnește vasul, modelându-l și punându-i În evidență buza În contre-jour, scufundând restul culorilor Într-un dialog de griuri colorate, subliniate de contrastul puternic al negrurilor calde. Asistăm la o problematică picturală de interior În care lumina este rece, În galbenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să reînnod legătura cu vechea mea viață. M-am sprijinit de chiuvetă și m-am uitat cum șunca începe să se prăjească. Am observat mici lucruri care sugerau existența unei vieți. Depunerile de calcar de pe ceainic, sticla de detergent pentru vase pe jumătate goală. Cele două bucăți de paste făinoase uscate din spațiul dintre frigider și piesele de mobilier. Toate, semne ale trecerii cuiva. Ale prezenței cuiva acolo, recent. Semne ale vieții. Căutam prin dulapuri o conservă de fasole prăjită când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Pur și simplu nu m-am mai gândit deloc la lucrurile astea. Sufletul meu era spațiul infinit, iar mintea - matematică. Viața mea ca o listă de cumpărături. Într-o dimineață, am luat prea repede o ceașcă de pe suportul pentru uscat vasele și am răsturnat o farfurie în chiuvetă. Nu s-a spart, dar s-a auzit un pocnet puternic și, fără absolut nici un motiv, zgomotul m-a făcut să izbucnesc în lacrimi. Avea să se întâmple ceva. Sau poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Doctorul o urmări până când părăsi încăperea, după care se întoarse spre mine, dar se hotărî să nu spună nimic. — Ce este? am întrebat, apropiindu-mă de montaj, încercând să schimb subiectul. — E o ambarcațiune, spuse Fidorous, venind după mine. Un vas de vânat rechini. Adevăratul vas de vânat rechini, ai putea spune. Vino pe aici și-ți arăt. Figura ??? 1. Scânduri. Conturul navei Orpheus definit în mare parte din scânduri de lemn. Alte scânduri au fost așezate și în interiorul conturului pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încăperea, după care se întoarse spre mine, dar se hotărî să nu spună nimic. — Ce este? am întrebat, apropiindu-mă de montaj, încercând să schimb subiectul. — E o ambarcațiune, spuse Fidorous, venind după mine. Un vas de vânat rechini. Adevăratul vas de vânat rechini, ai putea spune. Vino pe aici și-ți arăt. Figura ??? 1. Scânduri. Conturul navei Orpheus definit în mare parte din scânduri de lemn. Alte scânduri au fost așezate și în interiorul conturului pentru a umple spațiile goale. Scândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
corpul peste cablu între laptop și marginea bărcii așa încât laptopul mă lovi tare în spate și cablul se smulse din priză și ștecărul îmi biciui coastele și țâșni pe punte, peste balustradă și dispăru în mare. Tăcere, întreruptă doar de vasul care se scufunda pârâind. Apa revărsându-se peste balustrade și catargul înclinându-se spre mare. Eu întins pe spate plângând. Gravitația trăgând încet totul de pe punte către albastrul apei. 33 Fragmentul becului (Partea a treia / Porțiunea codificată) totul totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încet. Și-acum unde mergem? Arătă cu degetul spre insulă. — Mda, dar ce-i aia, ce-i cu adevărat? Scout zâmbi. — Acasă. Pe când îi împingeam bărcuța spre țărmul din zare, Ian se uita încruntat peste ape ca un căpitan de vas de modă veche. Ajunseserăm la jumătatea distanței către insulă, când orășele alcătuite din clădiri albe, pătrate începură să se lumineze în seara prăfoasă. În timp ce noaptea se lăsa peste noi, am ghidat bărcuța gonflabilă spre o porțiune de coastă ademenitoare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și stele (1965); Ecce tempus (1968); Oaza de mesteceni (1970); Zăpezile de acasă (1972); Noapte cu privighetori (1973); Templul dinafară (1975); Transilvane cetăți fără somn (1977); Războiul cunoașterii (1979); Ora întrebărilor (1979); Cetatea zodiilor (1982); Oracole (1987); Rădăcinile cerului (1989); Vase de Tanagra (1993); Icoana nevăzută (1996); Al doilea suflet (1999); Mamei, dincolo (2002); Toamna clasică (2004). Albume Eroii fabulelor (1965); Fiica Dunării și a Mării (1966); România antiqua (1969); Împreună cu Ion Milea; La zei acasă, sau o călătorie lirică prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
modernizare a portului Batumi, dar, din păcate, din lipsă de interes și profesionalism, partea română nu a fructificat această oportunitate (era vorba de 4,5 milioane euro, fonduri comunitare pentru terminalul din Batumi, cu care s-ar fi asigurat cursa vaselor românești în exclusivitate, în detrimentul concurenților, companii bulgărești și ucrainiene, care și în prezent efectuează curse săptămânale spre porturile georgiene. Între timp, portul Constanța, deși este, după capacitate, cel mai mare port comercial la Marea Neagră, lucrează sub capacitate, fiindcă nu are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
la nivelul Guvernului, cât și al conducerilor partidelor politice, fapt ce îl ajuta în inițierea și desfășurarea unor ample acțiuni de cooperare economică și tehnică. România a construit un mare port la Mediterana, portul Nador și un alt port pentru vasele de pescuit. S-a constituit o societate mixtă pentru exploatarea a două mine de cupru; s-au exportat mașini ARO și s-a creat o linie de montaj pentru televizoare portabile, s-a constituit o societate mixtă de import-export și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
părăsit, bătut, cu contul spulberat. Și-o fi vindecat nebunia Brăduț? Să-i spun dragoste? Deși pot concede că asta o fi fost între ei, dragoste, niciodată nu mi s-a părut homosexualitatea decît morbus. Correctness? Dar e ca un vas plin cu reziduurile mațului gros. O slăbiciune pe cît de dezgustătoare, pe atît de nefastă a organului excreției. Nu, nu mă gîndesc la pederaști ca la "cîinii" de alungat din cetate, din Apocalipsa lui Ioan, încerc să nu-i discriminez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fatucă blondă și roz ca un pahar Baccarat. Nu pare a avea vîrsta cînd se admite îngurgitarea de alcool. Unde? Hai la profa. La doamna Holda. Ne dă ea niște benzină. Nu-mi place că te folosește să-i speli vasele. Nu te simți folosită, Silva? Nuuu, e drăguțică. Mi-a spus că am ten superb, da-s prea inhibată. Iar să-l auzim pe răgușitul de Tom Waits? Plus moșcăitul de bărbat-su. Cică-l remontează cu studentele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
făcînd sex frenetic, sonor, pătimaș cu Elvirica Țarcă. Prilej de volute stilistice. Grameriana, într-un poncho cu franjuri, îl strînge în brațe du(b)ios§§§§§§§§§§ pe... Maiacovski. Așa crede Lia. Întunericul și cîteva cuvinte rusești o derutează și mai mult: "Vas mojno... da, da, da-da, Valodeaaa". Cînd luna (chiolhanul se desfășura în nocturnă), prinsă într-una dintre lingurițele din urechile Elviricăi (blîc!) luminează scena, Lia vede un Mistrie ciufulit, ieșind de sub poncho. Pare a-și ilustra singur versurile: "O sămînță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cu dragoste pentru Ana, femeia mea de vară", așa stă scris pe spatele tabloului cu adevărat ultimul. Și-a prefăcut penelul în armă. Cristoase, cît și-a dorit să moară omul ăsta dacă și-a spart ochiul ca pe-un vas. Șichy i-a mascat cu flori ochiul zdrobit. A trecut, cum numai ea poate, peste o scenă goyescă. Pe mine cordul m-ar fi dat de sminteală. Cîtă apă din Lethe ar fi trebuit să beau ca să uit chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a bătrânului Santiago din povestirea lui Hemingway. Avea numai treizeci de ani și știa de pe acum că n-avea să părăsească vreodată marea. Fata se gândea adesea la el într-un mod ciudat, așa cum stătea cu privirea pierdută pe puntea vasului, fără să fie nevoie să-l vadă. În fapt, îl zărea numai seara, la masă. Se gândea la viața lui plină de încercări pe mare și expediții. Apoi îi zbura gândul la adevăratul Santiago, cel care a petrecut optzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca marea, dar pielea smeadă-aurie. Tocmai se pornise un vânt călduț, ca o suflare magică și vaporoasă, și Santiago dădea indicații unui cadet ce anume pânze să ridice și cum să le orienteze. Și, parcă împins deodată de forțe cosmice, vasul a început să alunece cu viteză pe apa azurie. Motoarele au fost oprite, barca dansa pe valurile mici și dezordonate și-și țuguia din când în când pânzele cu fiecare șvung de vânt. După instalarea pânzelor, Santiago a luat loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să-l poată descifra în liniște. Așa cum bănuia ea, Santiago era foarte singur, nu avea pe nimeni pe lume și neîncrederea lui în oameni, alături de legătura particulară pe care o avea cu marea încă din copilărie (fusese ajutor pe un vas de pescuit), l-au făcut inaccesibil celorlalți. Nu frecventa barurile și cluburile de noapte ale porturilor, cum făceau colegii lui de expediții, și nu avea nicio iubită, deși cunoscuse circumstanțial femeile. Nu era interesat să bea sau să piardă vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de pe peretele vestic, acum tot perete vestic dar fără natură moartă, estul fără ferestre râdea, acum cu ferestre rămase în râsul de atunci, personaje din paginile cărților râd acum din când în când, amintindu-și râsul de atunci, apa din vasele de-atunci s-a evaporat de-atunci, se cutremurau geometric desenele de pe covorul de iută, camera râdea cubic și cu clinchete roz, așa cum era tapetul, paharele de șampanie râdeau în alto, ficusul acompaniat de fagotul cactusului care intermitent râdea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]