1,771 matches
-
de timp, Comitatul Dalhem a fost dependent de și Ducatul Brabant. Teritoriul a făcut parte din Imperiul Roman iar apoi a fost cucerit de Franci. În urma Tratatului de la Verdun teritoriul face parte din Lotharingia. Ulterior devine un comitat, "Comitatul Lengau", vasal al comitatului de Liège. Frederic de Luxemburg îl oferă ca zestre fiicei sale Jutta ca urmare a căsătoriei acesteia cu Waléram, contele de Arlon. În jurul anului 1070 acesta construiește un castel în Lengau și îl numește Limburg ("Len-Burg"). Cu această
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
orașului provine de la Skanderbeg, eroul național al albanezilor, domnind în perioada celei de-a doua Bătălii de la Kosovo Polje din (1448). Se presupune că Skanderbeg se alăturase coaliției ungare catolice, conduse de Iancu de Hunedoara, dar a fost întâmpinat de vasalul Imperiului Otoman, Đurađ Branković al Șerbiei fiind întârziat la luptă. În 1991, municipiul avea o populație de 31,627 de locuitori, incluzând 66.31% albanezi, 18.69% sârbi și muntenegrii, si 1.10% musulmani după naționalitate, etc. Din 2008, populația
Obilić () [Corola-website/Science/314463_a_315792]
-
يونان عصياني "Yunan İsyanı") a fost declanșat de revoluționarii greci și s-a desfășurat între anii 1821 - 1829. Revoluționarii au beneficiat într-o etapă mai târzie a războiului de sprijinul unor puteri europene, iar Imperiul Otoman a fost sprijinit de vasalii săi, Egiptul și într-o oarecare măsură Vilaietul Tunisia. După cucerirea Imperiul Bizantin de către Imperiul Otoman, cea mai mare parte a Greciei a trecut sub stăpânirea turcilor. De-a lungul stăpânirii otomane au avut loc numeroase rebeliuni ale grecilor, care
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
a creștinilor de pe insulă din 1821 a fost înăbușită în sânge de turci, care au executat mai multe capete ale bisericii ortodoxe de pe insulă, considerați organizatorii și conducătorii rebeliunii. Sultanul Mahmud al III-lea a fost obligat să ceară sprijinul vasalului rebel și rival, pașa Egiptului, căruia i-a oferit controlul asupra „Pașalîcului Cretei”. Armata egipteană a debarcat pe insulă în 1824, iar Ibrahim și-a asumat obligația să înăbușe rebeliunea. Insula Creta a fost scena luptelor și atrocităților războiului cretano-egiptean
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
și Spetses a crescut enorm încrederea echipajelor corăbiilor grecești și a contribuit mult la succesul insurecției din Peloponez. După ceva vreme, în condițiile în care grecii se implicaseră în lupte intestine, sultanul a cerut ajutorul unui dintre cei mai puternici vasali ai săi, Muhammad al Egiptului. Datorită războiului civil și problemelor financiare, flota elenă nu a mai putut să prevină cucerirea și prădarea insulelor Kasos, Psara în 1824 și debarcarea egipteană de la Methoni. În ciuda victoriilor navale inițiale, revoluția elenă a fost
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
primă ruptură între revoluționari. Relațiile dintre cele două organizații au ajuns să fie foarte tensionate și s-a ajuns în situația în care să izbucnească un adevărat război civil între grecii susținători ai celor două autorități. Sultanul a apelat la vasalul său, liderul egiptean Mehmet să intervină. Mahmet Ali a fost de acord să îl trimită pe fiul său, , în fruntea unei forțe expediționare în Grecia, cerând în schimb să i se recunoască controlul asupra Cretei, Ciprului, Peoloponezului și Siriei. Mehmet
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Pentru numeroasele crime de care a fost găsit vinovat, a fost condamnat la moarte. Pedeapsa cu moartea a fost justificată în mare parte pe afirmațiile că planurile sale erau ca Norvegia să devină, în cel mai bun caz, un stat vasal Germaniei. Un apel înregistrat în octombrie la a fost respins. Procesul a fost considerat „un model de corectitudine” într-un comentariu al autorului Maynard Cohen. După ce a depus mărturie în mai multe alte procese ale membrilor "Nasjonal Samling", Quisling a
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
fiind acuzat de încălcarea prevederilor de bază adoptate la Convenția de la Paris din 1858. În scopul de a restabili relațiile, domnitorul a plecat la Constantinopol, unde pe 28 iulie au avut loc negocieri cu sultanul turc. Ca rezultat, dintr-un vasal al Imperiului Otoman, Principatul a ajuns la o și mai mare autonomie și i s-a acordat dreptul de a decide în afacerile sale interne. Boierii nemulțumiți au format așa-numită coaliție "monstruoasă" (denumire promovată de presa favorabilă domnitorului) care
Lovitura de stat de la 2 mai 1864 () [Corola-website/Science/320422_a_321751]
-
începând să-i plătească acestuia tribut în 1238. Statul și-a luat oficial numele de Regatul Granadei în 1238. Emirii și regii Nasrizi au fost cei care au construit mare parte din palatele de la Alhambra. Această "taifa" a rămas stat vasal al regatului creștin al Castiliei timp de 250 de ani. Pe lângă plata tributului, emirii și regii Nasrizi au colaborat cu aceștia în luptele duse împotriva musulmanilor rebeli aflați sub dominație creștină. La început, regatul Granadei lega rutele comerciale din Europa
Emiratul Granadei () [Corola-website/Science/320453_a_321782]
-
administrarea Abației de Nivelles la sfârșitul aceluiași secol. În 1147, dreptul de proprietate a fost transferat Diecezei de Cambrai. Parohia a rămas dependentă de această dieceză până în 1559, când a fost preluată de Dieceza de Mechelen. Între 1112 și 1122, vasalul lui Lambertus de Craynhem, Lordul de Zaventem, a fost Ricardus de Saventen. Se pare că "de Saventen" era o familie de nobili care a coexistat cu familia aristocraților "de Craynhem", mari proprietari de moșii, printre care și Zaventem. Alți proprietari
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
devenit capitala a unui ducat bizantin. În 751, odată cu căderea exarhatului de la Ravenna din care se ridicase, ducatul a devenit independent. În 1030, pentru a putea face față amenințării bizantine, ducele Sergiu al IV îi găzduiește pe normanzi în orașul vasal Aversă. Normanzii nu încetează incorporarea posesiunilor lor din Italia de Sud, iar în 1139, Roger al II-lea, primul rege al Siciliei, încorporează orașul în regatul sau. Carol al II-lea al Siciliei, pierzând insula Sicilia, a făcut din Napoli
Napoli () [Corola-website/Science/297313_a_298642]
-
care s-au remarcat cele mai importante figuri din istoria Maramureșului. Mai întâi, Dragoș vodă din Bedeu, care, după victoria asupra tătarilor în expediția organizată de regele Ludovic I d'Anjou, a fost trimis, în 1351, să întemeieze un voievodat vasal Ungariei, în scop de apărare (o "marcă" de frontieră). În 1359, Bogdan vodă din Cuhea, după ce s-a opus câțiva ani introducerii sistemului feudal ungar în Maramureș, a trecut munții împreună cu oștenii săi și l-a alungat pe Balc, urmașul
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
și alianțe solide pentru a-și mări șansele de a păstra independența țării. A păstrat relații strânse cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, bazate pe interesul reciproc în lupta împotriva extinderii Imperiului Otoman. Trebuie menționat faptul că Mircea a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Făgăraș, Amlaș și Banatul de Severin; în plus i-a mai acordat castelul Bran și domeniul Bologa cu 18 sate. Cu toate că jurământul de credință nu s-a păstrat până în zilele noastre
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
faimă între conducătorii acelei vremi. În Țara Românească, turcii îl așază în scaun pe un anume Vlad, care va fi înlăturat de către Mircea abia în 1397, cu ajutor militar din partea lui Sigismund de Luxemburg. În 1396 Mircea, în calitate de principe creștin vasal regelui maghiar, participă la cruciada anti-otomană inițiată de o parte a capetelor încoronate și o parte a nobilimii occidentale și condusă teoretic de regele maghiar. După câteva succese minore, cruciada s-a încheiat lamentabil cu dezastrul de la Nicopole din 25
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
dura până la 1428. Întocmai ca și în cazul Banatului de Severin, profitând de scurta anarhie din Regatul Ungar, Mircea a preluat Amlașul și Făgărașul în virtutea vechiului drept de moștenire de la Vladislav I. Sigismund de Luxemburg le-a lăsat sub stăpânirea vasalului său, deși cu neîncredere până la bătălia de la Rovine. Cele 12 documente date pentru Țara Făgărașului permit să se stabilească granițele acestei feude: în nord Oltul (Mircea se intitulează într-un act: „domn al Țării Făgărașului până la Olt”), în sud se
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
sau "Cücen" (柔然, 蠕蠕, 芮芮, 茹茹, 蝚蠕). Acesta a emigrat din bazinul Tarîm, care se întinde pe o suprafață de 530.000 km², vecin la sud cu Afganistanul. După un alt manuscris istoric chinez, "Liang-șu", "varii" au fost o perioadă vasali, respectiv înrudiți, cu popoarele protomongole care trăiau în stepele din Asia centrală. Există speculații și pe seama unei prezumtive origini fino-ugrice a avarilor. O altă sursă, "Encyclopædia Iranica", afirmă că originea avarilor ar fi comună cu a mongolilor, aceștia provenind din
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
politice sunt tratate ca fiind la fel de importante ca și cele militare. Imperiul Otoman își are originile în "Uç Beyliği" din statul selgiucid al Anatoliei de la sfârșitul secolul al XIII-lea, care până atunci fusese el însuși un stat marionetă și vasal al Ilhanatului. Conform tradiției, în 1299 Osman I și-a proclamat statutul de "bei" independent. Turcii au fost inițial un grup de triburi din Turkestan,în centrul Asiei.Triburile s-au despărțit în secolul VI,raspandindu-se în Rusia,China
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de Bătălia de la Rovine din 1395 . Oastea otomană nu reușește să cucerească Țară Românească, fiind învinsă de Mircea cel Bătrân. Deși Baiazid nu și-a atins obiectivul propus - anexarea Valahiei - Mircea cel Bătrân a fost obligat să accepte statutul de vasal al turcilor. În 1396, aliații creștinii au trimis o armată cruciata compusă în principal din cavaleri unguri și francezi și sprijinită de un contingent valah sub conducerea regelui ungur și Împăratului Sfanțului Imperiu Român, Sigismund de Luxemburg, dar au fost
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Țările Române accepta plata tributului și reglementarea relațiilor pentru succesiunea la tronul Wallahiei. Ceremonia de închinare presupunea inclinarea capului în fața sultanului, iar în tradiția bizantina mai era și prosternarea în fața împăratului. În secolul XVIII, ceremonia a fost modificată, iar domnitorul vasal trebuia să incenunchieze și să sărute pământul din fața sultanului, În momentul acceptării închinării, între cele două părți se stabilea ahd-legământ, stabilit i nscris în " ahdname humayun"-cartea legământului. Țara sau domnul care acceptau închinarea deveneau kharadj-guzar-plătitori de tribut. Țară ieșea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
nu intră în zona păcii permanente. Intra în sfera " dar uz-zimmet" (Casă Protecției Tributare). Statutul de kharadj-guzar presupunea următoarele obligaitii: plata tributului-kharadj, djizye/virgu, care răscumpără un teritoriu sau pacea; alinierea la politica externă a imperiului otoman, ajutorul militar solicitat vasalului de către sultan și funcția de informare. Akhisari consideră că „ în timpul conflicterlor nimic nu este mai preferabil păcii”, ” cea mai mare vină de care se poate face cineva vinovat este a porni un război împotriva cuiva care cere pace”. Acestea idei
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
mai existau tratate pentru a fi reglementat statutul țărilor române. Uneori, cutuma era mai puternică decât legea. Existau cutume internaționale, care au fost acceptate și în cadrul relațiilor dintre sutan și voievozii români: plata tributului în schimbul protecției, ajuotrul militar dat de vasal suzeranului sau, alinierea acțiunilor externe cu cele ale partenerului de alianță etc. Pe lângă acesta, mai era păstrate și cutume bilaterale. Între turci și valahi/moldoveni/transilvăneni existau astfel de cutume: pentru a apăra autonomia, pentru a amarca serie de practici
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
e la standard european? Au scos chioșcurile de pe strada din România pentru că așa cere standardul european? Păi, voi faceți standarde europene doar în folosul altora? Nu se poate așa ceva. E doar pentru ei, acolo, noi suntem ca niște sclavi subjugați, vasali moderni. Trebuie să respectăm ce zice împăratul. Noi, acum, ca să avem ușile deschise, să ajungem la voi în țară [în Vest], ca să muncim la voi în țară și să v-o dezvoltăm, trebuie să respectăm niște standarde europene care îngreunează
Europa: zona sclaviei moderne () [Corola-website/Science/296079_a_297408]
-
a suferit mult din cauza ciumei aduse în oraș de către refugiați. După sfârșitul războiului, Frankfurt și-a recuperat bunăstarea. În timpul războaielor napoleonice Frankfurt a fost ocupat și distrus de mai multe ori de trupele franceze. Marele Ducat al Frankfurtului, un stat vasal al Franței, a funcționat doar o scurtă perioadă de timp, din 1810 până în 1813. Congresul de la Viena a dizolvat entitatea, iar Frankfurt a intrat în nou-fondata Confederație Germană, ca oraș liber. A devenit sediul "Bundestag"-ului, care era parlamentul acestei
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
a suferit mult din cauza ciumei aduse în oraș de către refugiați. După sfârșitul războiului, Frankfurt și-a recuperat bunăstarea. În timpul războaielor napoleonice Frankfurt a fost ocupat și distrus de mai multe ori de trupele franceze. Marele Ducat al Frankfurtului, un stat vasal al Franței, a funcționat doar o scurtă perioadă de timp, din 1810 până în 1813. Congresul de la Viena a dizolvat entitatea, iar Frankfurt a intrat în nou-fondata Confederație Germană, ca oraș liber. A devenit sediul "Bundestag"-ului, care era parlamentul acestei
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
în Transilvania. Începând cu sfârșitul secolului al XV-lea cele două principate intra treptat în sfera de influență a Imperiului Otoman. Transilvania, parte de-a lungul Evului Mediu a Regatului Ungariei, guvernată de voievozi, devine un principat de sine stătător, vasal Imperiului Otoman din 1526. La cumpăna secolelor al XVI-lea și al XVII-lea Mihai Viteazul domnește pentru o foarte scurtă perioadă de vreme peste o bună parte din teritoriul României de astăzi. În secolul al XVIII-lea, Moldova și
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]