6,807 matches
-
viori”, poeta se află cutreierând poteci de vise, „cerșind amintiri”. Și da, este convinsă că „Iertarea este singurul suport” (Iertare) și îndeamnă la înțelegere și îngăduință, în spirit creștinesc. Pentru Alexandra Mihalache, conceptele de nemurire, efemer, vremelnicie, eternitate, senin, infinit, veșnicie, răsărit, îi sunt atât de familiare încât se înveșmântă-n ele ca „în straie de azur”. Și desigur, iubirea e pe primul plan, ridicată la rang de virtute, pentru că, „Iubind, trăim”: „Iubind trăim și scriem vers în soare, / E muzică
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
biologice și cele spirituale ale omului, în poemul „Tinerețe”: „Tu, viață, dă-mi...nici nu mai știu, / O tinerețe mai devreme / Poate atunci o să mai fiu / Risipitorul tău de vreme.” Aidoma marilor spirite, poeta e de părere că: „Noi scriem veșnicia prin iubire”. Un poem foarte frumos, încărcat de sensuri filozofice: „Noi scriem veșnicia prin iubire / Când plânge clipa vieții la hotar / Și timpul nemilos își cere prețul - / Dar să iubești nu este în zadar. Să prinzi în palme-o clipă
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
nici nu mai știu, / O tinerețe mai devreme / Poate atunci o să mai fiu / Risipitorul tău de vreme.” Aidoma marilor spirite, poeta e de părere că: „Noi scriem veșnicia prin iubire”. Un poem foarte frumos, încărcat de sensuri filozofice: „Noi scriem veșnicia prin iubire / Când plânge clipa vieții la hotar / Și timpul nemilos își cere prețul - / Dar să iubești nu este în zadar. Să prinzi în palme-o clipă de iubire / Și să devii prin ea nemuritor, / Înseamnă să trăiești vremelnicia - / Dar
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
tristul burg, / Nerăbdător sunt ca întâia oară, // Deși în taină anii mi se scurg. / Cum să te cânt de-acum, seară de seară, / Când pașii se îndreaptă spre amurg?” (Sonet VII). Poeta, după propria-i spusă, dorește să clădească din veșnicie o cetate, chiar atunci când „timpul de la reguli se abate” (Sonet XI). S-ar putea spune despre aceste sonete că au o notă de senzualitate, promisiuni și sugestii de reflexivitate privite prin oglinda puțin încețoșată a amintirilor: „Albastru vânt înlănțuie imagini
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
două versuri se repetă la mijloc, devenind versurile 7-8 iar la sfârșit (versul 13) - se repetă versul 1. Foarte frumos „Rondel poeziei”: „Am să renasc prin tine, poezie, / Trăindu-mi viața într-un singur cânt; / Și trepte voi urca spre veșnicie / Căci niciodată nu voi fi înfrânt. // Azi am plecat condus de ciocârlie, / Înțelegând că graiul ți-este sfânt, / Am să renasc prin tine, poezie, / Trăindu-mi viața într-un singur cânt. // Iar de voi pierde orice urmă vie / Când timpul
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
pe marele poet, în clipele sale de reverie, cu admirația ucenicului față de maestru. Dar cine n-a visat la Eminescu? Modalități și tehnici diverse care toate întregesc profilul unei poete aflate pe un drum ascendent, fără întoarceri, ca să-și înscrie veșnicia în Cuvânt, ceea ce mi se pare cu totul remarcabil. De altfel, o mărturisește în chip admirabil, în ultimul poem, intitulat semnificativ,”Veșnicia iubirii”: „Vreau să uit că sunt un simplu om / ce se adâncește în eternitate”. Și cum altfel, decât
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
tehnici diverse care toate întregesc profilul unei poete aflate pe un drum ascendent, fără întoarceri, ca să-și înscrie veșnicia în Cuvânt, ceea ce mi se pare cu totul remarcabil. De altfel, o mărturisește în chip admirabil, în ultimul poem, intitulat semnificativ,”Veșnicia iubirii”: „Vreau să uit că sunt un simplu om / ce se adâncește în eternitate”. Și cum altfel, decât prin vers, se poate adânci omul în eternitate? --------------------------------- Cezarina ADAMESCU 11 Aprilie 2016 Galați Referință Bibliografică: Cezarina ADAMESCU - UN VIS DE NEMURIRE
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
o vorbă pe hârtie/ S-au împăunat cu titluri, fac avere prin trădare/ Viitorul le rezervă ani în ocnele de sare// (...)// Vine ziua judecății și-i vom condamna la moarte -/ Ne-au vândut fără rușine impostorii fără carte” (Judecata scurtei veșnicii). Spirit combativ, neliniștit și vehement, Virgil Ciucă nu se dezice în poemele sale, ci înfățișează adevărul în oglinda sufletului său, ceea ce face să fie uneori contestat de confrații contemporani. Dar, poeții blânzi nu prea au loc într-o lume tulburată
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
tezaur De viață veșnic dătător! Cu-a sufletului meu splendoare Te-mbrățișez cum se cuvine, Sub umbra ta mângâietoare Zidesc în versul meu destine. În floarea ta cotropitoare Îmi aflu clipa-n bucurie, Luceafărului du-i scrisoare De dragoste și veșnicie. DOR NEÎMPLINIT Marea se zbate prin maree, Soarele-și scaldă al său chip, Și oamenii ca prin tranșee Se-ntind pe plaje cu nisip. A fost să fim vecini cu ea, Așa au hărăzit profeții, Iar valul ce i se
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUCEAFĂRULUI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368449_a_369778]
-
un nucleu, / În mijloc de pământ se zbate, / Plasma în care-i Dumnezeu. Un alt infarct suportă Terra / Și timpul dă să răscolească, / O clipă poate-nghiți era / Și toată lumea pământească. // Secunda s-a scindat în două, / Miimile-i sunt veșnicie, / Între ce-a fost și-o lume nouă / Putea să fie-o tragedie. // Am fost uniți în a trăi / Această clipă de trezire, / Gândită spre a nu muri / Un neam făcut pentru iubire” (O clipă poate-nghiți era). Se pare
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
pleacă și nu spun, / Au fost tot oameni și-s apoi, / S-au dus fără de rămas-bun, / Dar sunt mereu prezenți în noi. // Eu cred în nemurirea lor, / Le simt în mine trăinicia. / Sufletul meu îmi e izvor / Și-mi dăruiește veșnicia. // Încerc, de dragul lor, de dor / Către urmași o plecăciune, / Să facă nemurirea lor / Icoană pentru rugăciune. // Și mă mai rog ca nemurirea / Acestui neam nemuritor, / Să-i fie veșnică menirea, / Să mor în locul tuturor.” „Argintul brazilor cărunți” îi vorbește poetei
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
amintește pe Nichita Stănescu, cel din Elegii) este unul dintre cele mai profunde și frumoase poeme scrise în ultimele decenii. În esență vedem aici, radiografiată cu ochii minții, devenirea ființei, a spiritului prin ere, jucându-se cu pietrele care simbolizează veșnicia, ce vin de la începutul lumii, din alte era. Zâmbind ne aducem aminte de romanul „Jocul cu mărgele de sticlă”, al lui Herman Hesse. În esență, poeta atacă aici în modul cel mai subtil una din marile și gravele teme ale
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
nasc, în fiecare an, sub gloanțe și-n mica mea țărișoară, Despre această ultimă lună în care iată, o stea nouă încurcă, derutează, bulversează cântecul imuabil, ancestral al cerului de până atunci, Despre această ultimă lună în care începe, pentru veșnicie, povestea magilor, a păstorilor, a peșterii, a ieslei, a boilor, a aurului, smirnei, tămâiei și-a Copilului ce taie istoria în două și-aduce pământenilor o Împărăție nouă, Despre această primă lună în care părinții și copiii și frații se
DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368495_a_369824]
-
Cioran și Gânditorul de la Hamangia, pentru Putna, Voroneț, Văratec și Agapia, pentru cureaua și încruntările tatălui meu, pentru latinitate și slavonă, pentru șalul lui Piersic și papionul lui Beligan, pentru vocile Margaretei, Angelei, Corinei și Mirabelei, pentru Deceneu și pentru veșnicia născută la sat, pentru buzduganul cu trei peceți al lui Mihai și dalta lui Brâncuși, pentru puștile partizanilor și bagheta lui Voicu, pentru țepele lui Vlad și șevaletul lui Tăttărăscu, pentru Valea Prahovei, Tisa și Valea Cernei, pentru bucuria nevestelor
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
de pătimi și păcate Nemaiputând să dau în viață -ntâietate La Ziditor și nu la cel zidit! Iartă-mi Stăpâne, nestatornicia Când voia Ta făceam...cu voia mea Așa trăiam pentru o clipă bucuria "Uitând", ca după moarte, m-așteaptă veșnicia Ce ne-ai făgăduit la toti, în Sfântă casa Ta! Te rog Stăpâne, să ne ierți de toate Păcatele, ce zi de zi, s-au adunat Din clipă primului suspin, până la moarte Dar știm, ca Tu esti numai bunătate TU
IARTĂ-MI STĂPÂNE, de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368538_a_369867]
-
tocmai pentru că este urmaș în linie directă al celor care au colonizat dintr-u începuturi această planetă. Poporul român, duce pe umerii săi uriașa răspundere, a continuității OMULUI pe această planetă! M-am scrîntit la cap ar spune cu ironie, veșnicii critici! Păi uite că nu e așa cum ar crede ei! Tocmai, pentru că dacă acest popor român de blajini, ar dispărea, atunci OMUL așa cum îl cunoaștem noi ar dispărea și el, fiindcă va fi lipsit de SĂMÎNȚA ANCESTRALĂ, a continuității omului
ROMÂNII-UN POPOR DE BLAJINI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368540_a_369869]
-
O singură haină îmbracă două personaje? O singură haină, un cuplu! Și mă cert și-mi fac vină pentru că n-am spus de la început că de fapt cele două volume nu pot fi despărțite, ele dau nota cuplului unit spre veșnicie, chiar dacă ea, Anne, e intenționat lăsată ca o umbră a marelui Shakespeare, chiar dacă ea reprezintă bobocul de roză ținut la vedere pe reverul lui Will, înspre umărul care i-a ținut pana. Ceea ce spun este o analiză nu neutră, ci
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEȘNICII CARPAȚI (POEM) Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului (Stihuri dedicate prietenului drag, George Roca) Iarna brodată în beteală de chiciură, Iarna în veșmântul hlamidei de nea, Peste pământ, peste viață
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
se așterne ca umbra sub Stejar, O dâră pare viața în luminișuri stând, Răsfrântă pe chilimuri, ca Luna pe al ei jar, Grăbită pare soarta Destinului plecând, Esența să-și culeagă din mugurii de har. Românul e o Rocă din veșnicii Carpați, Omenia-își cerne peste pământ și mări, Cer și Pământ cuprinde-Credința întru frați, Așternându-și Iubirea în cele patru zări. ------------------------------------ Cu aleasă prețuire și prietenie, Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi, Neamț, 15 februarie 2017 Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin NISTOROIU - ROMÂNUL E
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
peste pământ și mări, Cer și Pământ cuprinde-Credința întru frați, Așternându-și Iubirea în cele patru zări. ------------------------------------ Cu aleasă prețuire și prietenie, Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi, Neamț, 15 februarie 2017 Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin NISTOROIU - ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEȘNICII CARPAȚI (POEM) / Gheorghe Constantin Nistoroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul VII, 07 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Constantin Nistoroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
Hristos crucificat. La extreme se află cei patru evangheliști. Sub crucificare este pictată cu craniul lui Adam. Iconostasul este aurit. În afară de sculptura florală, sunt prezenți și îngeri încrustați și eroi biblici. Cupola este cu o organizare centrată, simbolul bizantin al veșniciei și al spațiului ceresc. În zenitul cupolei este pictat Iisus Hristos Pantocrator. În jurul lui, în cercul cupolei se află zece ranguri îngerești, forțele imateriale, iar in cercul inferior se află cei doisprezece apostoli. În patrulaterul care deschide cupola se află
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
adânc armonia divină/ pentru totdeauna tot va cuprinde ...”), prorocirea neadresându-se însă istoriei, ziua aici, clipă sunt ale gândrii, ale spiritului, sunt, mai exact, în duhul locului (a numelui). Paradoxal, numai locul este etern (ivirea lui fiind așa-zicând, onomaturgică), veșnicia în timp e o iluzie, iar viitorul un deces temporal: aduce și instalează, spre deosebire de trecut care ne sancționează nașterea și trăitul, necontenirea morții, absența nesfârșita. O „Memorie a Vetrei” poemul e, iată, admirabil, ar da seama, după priceperea mea, de
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
ivind/ în delta eonilor - herb al timpului - / prin genuina diviziune a oului primordial,/ în hieratice ruguri palpita memoria vetrei - / atotputernica, iluminata sămânță în matricea primară,/ din miezul de foc al gliei - / ochi vast deschis al generațiilor/ liber se înrădăcinează în veșnicii.” Ființă este așadar a locului (e topofanică), nu a vremii, care nu e defel statornicie, ci vremuire. De aceea ființă se poate numi la români - căci preia, din averea timpului, tocmai devenirea - „fire”(„firea” iar nu neapărat „natură”), sau mai
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului E zi de sărbătoare...răsună-ntreg pământul De cântec, de urări și bucurie Căci s-a născut un Prunc în ieslea cea umilă, Un Împărat Divin venit din veșnicie! O stea a strălucit în noaptea minunată Vestind că printre oameni s-a întrupat Mesia... Colinde se înală învăluind cu pace Pământ și cer și ape...e mare bucuria! Venim și noi la iesle să ne-nchinăm smeriți Și dacă
O STEA A STRĂLUCIT! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367899_a_369228]
-
au mereu un soi de “responsabilitate” pentru elementele din jur, dar și acel “ceva” care le diferențiază substanțial față de celelalte elemente. Poate că Eminescu lua ca punct de referință stelele, pentru că “durata lor de viață” se apropia mai degrabă de veșnicie, raportat la viața omului, care, efemer, reprezintă doar o fracțiune de secundă din viața Universului. Poate că poetul, genial, compara oarecum viața omului cu viața unei stele, care, în ciuda faptului că avea o existență mult mai lungă, tot ajungea la
PRINTRE STELE... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367921_a_369250]