128,121 matches
-
cînd neoficial, ca și oficial, declarat, era egalitate de șanse că, într-un fel sau altul, toți ne descurcam. Mai puțin "fraierii", dintre care Bănceu simte, fără să-i pară rău, că face parte. Așa erau vremurile... Inerții de modă veche se păstrează, încă, în felul cum se fac jocurile pentru alegerile din Universitate. Nu mai e vorba, ca altădată, de intimidare, ci de calcul. Schimbarea poate însemna, sau sigur înseamnă pierdere de privilegii, așa că "tombaterele" vînează indecișii. Studenții, la rîndu-le
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
ea. Se deghizează în "profă". Liviu Tudose, profesorul căminist, retrăiește senzații din studenție dar, cu toate astea, pentru învățăcelele lui, chiar după cîte o aventură, tot "dom' profesor" rămîne. Distanța se vede clar în "dosarul" doamnei/domnișoarei T. (sensibilități de vechi filolog, deopotrivă ale personajului și ale autorului...). Asaltat de mesaje electronice, bănuind o conspirație cu substrat amoros, a unor studenți puși pe glume, Liviu Tudose se hotărăște să dezlege ițele "afacerii". În loc de o domnișoară, îl descoperă pe Edi, căruia îi
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
n-o să fie aceiași la nesfîrșit, că studentele n-o să vrea mereu să plece în Insulele Pacificului, iar profesorii o să devină mai responsabili. Tot ce se poate. Rămîne de văzut cît din critica "amabilă", de la mică distanță, a unor clișee vechi dintr-o universitate tînără ruginește în timp. Oricum, ca demascare "jucată" (și jucăușă) a triunghiului discreție-impertinență-ipocrizie, primul roman al lui Andrei Bodiu "altoiește" în mediul academic spiritul Thelčmei: Fă ce poftești! În rest, micile "conspirații" și interese rămîn, pe mai
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
să nu desparți viața publică de traiul privat, marile fapte de arme de slăbiciunile lipsite de importanță, documentele de "bîrfe", latina academică de lingua romana. E ceea ce face, în romanul cu care debutează, Eu, Cicero. Cartea lui Erich, Liviu Franga. Vechi "latinist", lasă deoparte, profitînd de alibiul pe care i-l oferă un alter ego cu darul povestirii, orice morgă, orice metodă istoriografică, pentru a scrie ceva ce, stă însemnat pe chiar pagina de titlu, "nu este biografie", "nu este reconstituire
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
ca "buletin" de autor, împreună cu toate actele lui, unui bun prieten, apoi dispare, lăsînd în urmă, cum se spune, de obicei, în anunțurile mortuare, o familie iubitoare și o carieră strălucită. Aflînd, după o vreme, de sfîrșitul lui în Alpi, vechiul amic se gîndește să-i publice, totuși, cartea, cu multe (și deseori inutile!) precauții și justificări. Despre familia dispărutului, va adăuga o proză în genul lui Mircea Eliade, dedicată lui, de altfel. Urmează, drept încheiere, un (fel de) epilog cam
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
și plin de zorzoane colier. Ușa se deschide și descoperim o viermuială de animale mai puțin întîlnite de obicei prin casa omului, un perete plin de fotografiile "protagonistului" făcute de-a lungul anilor, priviri pătrunzătoare, premiul din liceu la greaca veche, obiecte, lumini care pică tranșant sau pieziș în cele mai absconse unghiuri. Între deschiderile sporadice și repetitive de uși ale fiului împopoțonat mereu cu un alt animal sau pasăre exotice și paginile scrise ale operei este lumea personajului-autor și a
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
Andu Dumitrescu - un artist complex, cu potențial și inventivitate, din ce în ce mai variat și mai prezent - și a celor trei actori - Mihaela Sîrbu, Alina Berzunțeanu, Mihai Călin - este tocmai aceea de a amplasa sub lupă, a lor, a noastră, o situație, nici veche, nici nouă, nici măcar extraordinară, de care ne-am ciocnit direct sau am asistat la ciocnirea altora: destrămarea unui cuplu, falsa, mimata comunicare în suma întrebărilor clasice, superficiale și neconsistente, de uzură, care ascund prăpastia. Lipsa comunicării, frica de a afla
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
cu cinci trepte de lut, albe și ele, văruite bine cu bidineaua, și care duceau sus la dormitorul la vedere, și despre care se putea spune că dormeai la etaj... Cărăuțeanu știa că obiectele ce atârnau de pereți, cele mai multe ustensile vechi de aramă, ibrice de tot felul, tipsii, pocale, îi fuseseră dăruite bătrânei ghicitoare cu timpul de Sisi, cumpărate de prin anticăriile de pe Lipscani. Nu exista gard sau poartă, când intrai la Menaru. Se intra direct. Fără nici o idee de proprietate
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
Interpretări (1988), Înțelesuri (1994), Fizionomii (1997), Medalioane (tot 1997), Portrete (1999), Polifonii (2001). Ultimele cronici ale edițiilor, începând cu ianuarie 1999, în total 151 de texte, au fost adunate din revistă, confruntate cu manuscrisele și editate de dl Tiberiu Avramescu, vechi prieten și coleg statornic la Editura Minerva. Volumul se intitulează simplu, ca și celelalte culegeri de articole, Medalioane de istorie literară (1999-2001), și are 730 de pagini, arătând marele efort intelectual și documentar depus de bătrânul cărturar, demn de cel
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
astfel de atrocități? În ce privește gogorița marelui profesionalism al celor care-au spionat și "contraspionat" pentru țară, să fim serioși! Dacă rezultatul "furtului de tehnologie" e cel pe care l-am văzut cu toții în 1989 - o industrie care vândută la fier vechi era mai rentabilă decât atunci când producea -, ar fi preferabil să ne ascundem în găuri de șoarece și să nu mai deschidem gura în vecii vecilor. A vorbi de "siguranță națională" în acești termeni înseamnă a accepta că țara ta a
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
propunerea unei modalități de scriere, criteriul estetic-eufonic era hotărîtor. În monografia sa Structură și evoluție în morfologia substantivului românesc (1970), Paula Diaconescu prezintă în detaliu istoria substantivelor feminine și a variațiilor formelor lor accentuate: se constată că în limba română veche acestea cunoșteau numeroase oscilații. Substantivele feminine în -ie aveau în secolul al XVI-lea terminațiile de genitiv-dativ articulat -ieei, -iei, -iiei, -ii: corabieei, bucuriei, mîniiei, domnii etc. În secolele al XVII-lea - al XVIII-lea, în texte se întîlneau mai
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
pictorul le mai adaugă vreo cîteva care sînt esențiale și îi întrețin în permanentă stare de funcționare tonusul expresiei și motivația de a picta: ideologia, perspectiva sociologică, vocația monografică. Încă de la Paris, Camil Ressu, ,,obsedat,, după cum singur o spune, ,, de vechile mele simpatii pentru lumea necăjită...,, frecventează cu oarecare consecvență întîlnirile socialiste la care ascultă verbul inflamat al lui Jaures și are chiar mici explicații cu soldații călare ai Gărzii Republicane. O dată întors acasă, în 1908, în climatul politic și moral
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
prin gura lui Flămînzilă, Gerilă, Vorbilă, Păsări-Lăți-Lungilă și a celorlalți vorbesc Rabelais, Shakespeare, Corneille, Machiavelli & co. Ceea ce nu le schimbă însă nici destinul, nici comportamentul, nici atributele care i-au făcut celebri. La nivel stilistic, scriitorul imită comportamentul auctorial al vechilor cronicari. El utilizează un limbaj expresiv și mustos, cu parfum de epocă (noutate absolută în scrisul lui Stelian }urlea), iar din cînd în cînd naratorul intervine direct pentru a sublinia dificultățile misiunii sale, dar și determinarea de a duce lucrurile
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
Alexandru Matei Poezia lui Marian Drăghici are la bază teoria eliadescă a sacrului camuflat în profan: "m-am ridicat decis am dat colțul străzii Clopotarii Vechi spre Povernei / și deodată îmi apăru în față / verticală marea". Filozofia ei este hotărît platoniciană, dualistă. Textul poetic devine astfel expresia unei stări de grație în care poetul intră odata ce realizează contactul cu divinitatea: contact anevoios, de altfel, intermitent
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
XX", bătălii provocate de Europa și întinse la nivelul planetei. Și desigur, ca o întrebare-corolar, dacă acest hegelian "sfârșit al istoriei" se va produce, cum va arăta lumea, mapamondul, ținând cont de faptul că ea a fost mereu influențată de "vechea Europă", cea a statelor și națiunilor, a intereselor divergente și a culturilor exclusiviste, a personalităților de bază distincte, transplantate - ca urmare a expansionismului european - pe "soluri" specifice, autonome, uneori fără legătură între ele? Acestor întrebări și altora, decurgând din posibilele
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
prin plasarea în zona de cumpănă a continentului, pe una din axele lui centrale, Dunărea, ci și prin originea lui latină, ce i-a asigurat continuitatea pe un teritoriu în care alte etnii au devenit europene, s-au alăturat istoriei vechiului continent la un moment dat, i-au fecundat spiritul cu noi deschideri, fără să-i altereze esența, în epoci în care acesta părea să stagneze. Poporul român nu și-a pierdut niciodată voința reîntoarcerii la originile sale europene, chiar dacă împrejurări
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
comuniști, au fost sortite eșecului, generând, de fiecare dată, o voință și mai marcată de integrare, de reconectare la matrice. Dar ce înseamnă Europa și cum s-a născut conceptul definitoriu? Autorul, specialist în limbi clasice, apelează la cele mai vechi texte ale antichității grecești și romane pentru a demonstra în ce măsură un mediu aparte, cel al continentului ce se va numi Europa, a imprimat primelor comunități stabilite aici o devenire aparte, sublimată într-o atitudine specifică față de lume, în mituri fondatoare
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
generația șaizeci și șaptezeci. Opinia publică este confuză, veleitarii și impostorii afluează în proporții îngrijorătoare, scriitorii adevărați și debutanții de talent au nevoie de o bună doză de paranoia pentru a rezista situației care pare a se eterniza. în plus... vechiul și vigurosul fatalism românesc care ne șoptește încă o dată că "totul e pierdut", "nimeni nu mai citește lucruri serioase", "totul e înghițit de televiziuni și internet" și altele de acest fel, ce par convingătoare așa cum pare de bun simț și
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
cu perfecte intuiții! - scriu, mai ales, sau despre grupul căruia îi aparțin plus clientela sau "zonal", practicând un fel de regionalism literar, util uneori dar luptând prost contra acuzelor unora de "provincialism" sau, mai grav, de incapacitate de a surmonta vechiul și atât de deplânsul "centralism literar", "domnia capitalei". După revoluție, încă de la Paris, în primele luni ale anului '90, voiam să mă întorc la Cluj, nu la București, și am rugat două familii de prieteni să-mi găsească un apartament
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
sale de căpcăun și înfuleca zilnic copilași răpiți de prin parcuri. Carciofi este valetul, mentorul și duhovnicul tânărului căpcăun care vrea cu tot dinadinsul să facă din Balthus un cetățean întrutotul respectabil. Ce nu face pentru a-l dezbăra de vechiul obicei! Îi prescrie diete vegetariene, îl duce la psihanalist, îl obligă să facă jogging, îi administrează Prozac, îi face aromoterapie, îi administrează minerale și vitamine, îl pune să călătorească, să consume cultură, îl înscrie la Căpcăunii Anonimi... Dar degeaba, Balthus
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
chițibușar, mobilizat, pe deasupra, și de o aversiune sinceră față de exprimarea figurată. I se par "memorabile" (o spune cu ironie!) formulări metaforice precum acestea: "...a făcut să curgă multă cerneală critică", "...în burta chitului avangardist găsim resturi nedigerate din toată poezia veche", "avangarda nu are prejudecata purității sângelui poetic", iar când N. Manolescu vorbește de "atașurile față de cultura populară" criticul său ne trimite morocănos la definiția din DEX a cuvântului "ataș": "anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă". Opac în fața stilului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
d-sa își propune a "revizita" această noțiune care poartă, la noi, o amprentă lovinesciană, dar nu doar atît. Considerațiile d-nei Tupan vizează un tablou general al raporturilor dintre prezent și trecut în cîmpul cultural sub semnul achizițiilor epistemologice mai vechi și mai noi ori chiar foarte noi. Autoarea pornește de la punctul de vedere că trecutul nu e o "comoară îngropată" pentru totdeauna, ci o "monedă de schimb" în comerțul intelectului cu propriile sale fabricate de natură ideatică ori sentimentală, prin
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
negative despre noua putere sunt observații de genul: "De ce-a băut Băsescu din sticla de șampanie și nu s-a mulțumit doar să ciocnească simbolic cu poporul?", înseamnă că deruta pesedeilor e mare de tot. Cozile de topor ale vechii puteri mai încearcă câte o diversiune (un fel de Uncle Fester din "Adams Family" făcea o comparație între Băsescu și Funar, pe motiv că ambii vorbesc mult), dar eforturile sunt inutile: se pare că nu mai există mare interes pentru
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
autoritarism sau cine știe ce ilegalități de tipul celor prezente în faimoasele stenograme guvernamentale. Pur și simplu, se opintește să scoată din nămol mașinăria înțepenită a statului. Dacă Iliescu era fericit să troneze pe capra unei republici fără hățuri, se pare că vechiul timonier știe unde sunt ascunse frâiele. Treaba cu anticipatele însă chiar că mă amuză! La o adică, cine-o fi având nevoie de ele? Păi, să-i luăm pe rând: PSD-iștii? Nici vorbă. A accepta să intre la anticipate
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
nu!). Clujeanul Ioan Rus spunând clar că este împotriva nu numai a lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, ci și a bicefalismului pesedist - dacă ar fi știut domnul Năstase ce a încălzit la sân!...; parlamentarii-pediști, sub comanda viteazului Cozmin Gușă, vechiul și afectuosul prieten al Președintelui Traian Băsescu, tot la munte au pus la cale strategia unui altfel de parlamentarism... Fiindcă va trebui găsită o soluție - ce Drrr...!, scuze - ce Dumnezeu! - de a-i detrona pe Adrian Năstase și Nicolae Văcăroiu de la
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]