3,223 matches
-
Tânăra hohotește de plâns. O bate încurajator pe spate și of tează. Chiar n-are ce face. Asta e îndatorirea lor principală: să întrețină cu rândul focul etern în Căminul Statului. Numai pe Asinia nu cutează să o lase de veghe. — Multe semne s-au arătat și s-au vestit în ultime vreme, se aude un glas timid. Se întoarce după zgomot: — Cum adică? — Templul lui Mater Matuta..., prinde fata curaj. Zeița luminii și protectoarea nașterilor, se îngrozește Occia. — Ce-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se dedice studiului, singurul care-i mai poate oferi un refugiu calm și îmbietor. Ce altceva i-a mai rămas? Se înviorează. Da, studiul să-i fie ocupația și recreerea, munca și odihna. Lui să-i dedice nopțile de veghe și chiar somnul. Să plăsmuiască și să dăltuiască ceva care să rămână pe veci al lui. Căci celelalte bunuri vor reveni unuia sau altuia după ce va muri. Numai acesta, odată al său, nu va înceta niciodată să-i apar țină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de noroiu; Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină, Proști și genii, mic și mare, sunet, sufletul, lumină - Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi. {EminescuOpI 37} MORTUA EST! Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce își moaie aripa-n amar, Astfel ai trecut de al lumii otar. Trecut-ai când ceru-i câmpie senină, Cu râuri de lapte și flori de lumină
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
haină, Copilă cuprinsă de dor și de taină, Fugi acel înger de ochiu-ți învins. Ești demon copilă, că numai c-o zare Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să sboare, El, veghea mea sfântă, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, Să pot recunoaște trăsurile-ți pale - Căci tu - tu ești el. {EminescuOpI 42} NOAPTEA... Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofa roșă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cicluri anuale, lunare și diurne de viață. În ciclul diurn, organismul uman funcționează ca o pompă alternativă, pompând când într-un sens, când în altul, niciodată nu pompează simultan în ambele sensuri. Concret, organismul uman este activ în stare de veghe, în timpul zilei, în prezența luminii și energiei solare și se reface noaptea, în somn, deconectat de la toți stimulii exteriori: lumină, sunet. Programul acesta diurn de funcționare a fost stabilit de Dumnezeu. Cine nu respectă legile divine, este eliminat din sistem
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
dacă se Închideau aeroporturile. Răspunsul ei - Împreună cu zâmbetul acela cu dinții strânși adresat soțului ei - a fost redifuzat În fiecare oră, făcând milioane de oameni să o considere o vacă fără inimă. În Mayville, locuitorii orașului ținură o noapte de veghe cu lumânări și vândură plăcinte pentru familia lui Wyatt. Au adunat bani pentru ca doamna Fletcher și ajutorul de șerif, cu care avea o legătură, să meargă În Birmania În căutarea unicului ei fiu. Programa școlară din școlile generale din Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fel de parade. Erau mitinguri și demonstrații, cu oameni care mărșăluiau purtând pancarte și bannere: „Eliberați-i pe cei unsprezece americani“, „Trăiască luptătorii pentru libertate“, „Bravo, Karen“, și unul care spunea „Bombardați SLORC“. Apoi imagini filmate la diferite seri de veghe și post din Tokio, Oslo, Madrid și Roma, iar În Germania, un marș al tăcerii unde flăcările luminau postere cu cei dispăruți, purtate de către demonstranți - și imagini nu doar cu „cei unsprezece“, ci și cu studenți, jurnaliști și suporteri birmanezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
icoanele luminoase. Părea că procesiunea continuă. Sfinți cu lumânări în mână se lăsau duși de ape pe plute improvizate. Pășea fără gânduri, în rând cu ei. Soarele răsărea în stânga, printre crengi, în timp ce luna, plină și palidă după o noapte de veghe, apunea în dreapta. Avea aurul de o parte, argintul de alta și apa la picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și a, rămas Hacik să pândească și să ne cheme. După alt timp am adormit cu toții pe câte un colț al patului. Pe la patru dimineața m-am trezit, m-am dus la ponton și am găsit pe Hacik, singur de veghe, tremurând în haina lui subțire. Nu puteam să-l hotărăsc să plece la culcare, cu toate că noi nu mai eram amatori de mers. Dar el a mai rămas să mai aștepte un ceas. A doua zi la opt, când ne-am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pipetă, Am scris ce-am scris. Unii nu cred. Am scris că doar atât posed. Spun prin slove și toți porii: N-am cerșit să urc spre glorii. 18 august 2004 CODRULE, CODRUȚULE ( DUPĂ EMINESCU ) Gândul meu în ceas de veghe Inima porni să-ntrebe: - Codrule, codruțule, Alt ritm ai, drăguțule; Nu mai bați ca în trecut Chiar necaz de-ai cunoscut. - Acum bat sub aparat, Sub impuls electric bat; Sunt supus sub ritm mecanic Ca și cum ar fi organic, Căci mai
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
spui, Atila ar fi ridicat deja asediul și s-ar fi dus să-l întâmpine cu toată armata. Doar dacă nu cumva... Tăcu, scărpinându-și barba neîngrijită și privind gânditor în gol. Cearcănele negre mărturiseau cât de încercat fusese de veghea unei luni întregi de lupte și lipsuri. Doar dacă nu cumva? îl întrebă Sebastianus, care recunoscuse încă din primul moment în el pe veteranul experimentat. — Ei bine, poate că Atila se gândește că cetatea stă să cadă. Dacă ar cuceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
icoanele luminoase. Părea că procesiunea continuă. Sfinți cu lumânări în mână se lăsau duși de ape pe plute improvizate. Pășea fără gânduri, în rând cu ei. Soarele răsărea în stânga, printre crengi, în timp ce luna, plină și palidă după o noapte de veghe, apunea în dreapta. Avea aurul de o parte, argintul de alta și apa la picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
asta era expresia la momentul acela. — Și-a scos scula? N-a zis nici un cuvânt? Doar a arătat-o? Uau, domnule Sammler! Ce naiba a vrut să zică? Cât de mare era? N-ai spus. Îmi imaginez. E ca scos din Veghea lui Finnegan. „Toți trebuie să se dezgolească În față!“. Și operează Între Columbus Circle și Strada Șaptezeci și doi la oră de vârf? Și ce se poate face În cazul ăsta? New York chiar e un oraș de te Îndoi de râs. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mortal. Veneau alte camioane. De la fereastra podului Sammler se uită la Wallace cum iese În goană, cu brațele ridicate, explicând oamenilor cu căști ce săreau În cizme moi de gumă din camioane. Apă, aduseseră. Domnul Sammler avu câteva ore de veghe În acea noapte. Un rezultat previzibil al grijilor În legătură cu Elya. Cu inundația. De asemenea cu conversația cu Lal ce Îl Împinsese să Își declare vederile - istorice, planetare și universale. Ordinea probabil trebuia inversată: mai Întâi veneau vederile, planetare sau universale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-ți ramurile tale, Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte. Uneori pământul nu ne-ncape. Un sunet temător Un sunet temător și surd, Cad fructele din Pomul Vieții, Doar Cântecul, prin el mai curg Ambițiile întâietății. Lupii se-ascund, noi nu-i vedem, Tristețea nu are căutare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, poet Și însoțitor spre Lumină, Vânzător de dileme și prinț În
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
solicitase din partea femeii. El continuă să-mi zîmbească, dar eu nu i-am răspuns pe loc. Eram consternat, dar mai ales Încercam un sentiment de Înfrîngere. Ca să fiu sincer, nu prea mă așteptam să-l mai Întîlnesc. Poate și din pricină că veghea din noaptea trecută se dovedise zadarnică și pur și simplu amorțisem. Mă muncea gîndul că-i oricum mai dificil să crezi că omul exista cu adevărat decît că el era fratele despre care vorbea ea. Îi era lesne să roage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
îmi spăl creierii de toate dorurile astea sfâșietoare care îmi vin de Crăciun. 15 decembrie Aici zăpada e mare. Eu lucrez tot mai prost și mai puțin. Nu văd terminat nimic semnificativ până la Crăciun. Mi-ar trebui niște nopți de veghe. Ieri, tot globul a stat concentrat pe imaginea cu Saddam prins, căutat de păduchi și în dinți. Apoi, cât a fost ziulica de lungă, evenimentul a fost politizat până la greață. Problema 1, 2, 3 era una singură: mai pot democrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
S-a dovedit ultima întâlnire. De a doua zi, Nick practic a căzut treptat până în ziua în care își aniversa nașterea, adică până în 1 ianuarie noaptea, când, privegheat de rugăciunea creștină a Mioarei, s-a dus. Pauline tocmai ațipise după veghea ei lungă. Și chiar s-a dus, căci după o oră de la moartea sa, a venit instituția funerară, l-a făcut pachet, l-a luat și mai departe a dispărut fără nici o ceremonie, fără nici o înmormântare, fără nimic. Dragoș zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și să le flatăm testosteronul secătuit? Probabil că nu am năpârlit niciodată țăranca din mine. Programul meu de viață a inclus, de când sunt conștientă, trezitul la ora 5-5,30 dimineața. În felul acesta mi-am asigurat mereu un timp de veghe, de citit și de scris numai al meu. Între timp, Cosmin s-a dus și el dintre noi, în plină tinerețe. A plecat secerat din picioare. Pentru aceasta, trebuie să mulțumesc, desigur, lui George Soros, un om care a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rămânea ceva care-mi punea la îndoială față de mine însumi sinceritatea. Bucuros? Poate numai dorința de a fi. Stătusem cu ei un an și ceva, zi de zi, cinasem de-atâtea ori împreună în sufrageria modestă cu mobilă rurală, sub veghea crucifixului din perete, vorbeam și râdeam, mă obișnuisem cu ei, mă oglindisem în ochii Anei, mă preumblasem primăvara și vara cu ea și sora ei de-a lungul lizierei pădurii și pe malul iazului comunal, familia lor devenise ca propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lui incinerat, dar personalitatea sau spiritul lui sau oricum ați vrea să-i spuneți, nu se poate să se fi stins și pace. El însemna prea multe lucruri pentru a dispărea pur și simplu; faptul că nu îi plăcea De veghe în lanul de secară cu toate că toată lumea o adora; mersul lui puțin caraghios pentru că avea un picior puțintel mai lung decât celălalt; felul în care cânta ca ștrumfii din desene animate în timp ce se bărbierea. Era atât de vivace și de plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai eram după gard. Apoi, a mers la chioșcul de ziare, a cumpărat Herald, Take A Break, douăzeci de țigări Benson&Hedges și un pachet de bomboane mentolate (Extra Strong). Apoi s-a întors acasă, și eu mi-am reluat veghea după gard. A pus ceainicul la fiert, a făcut ceai, s-a așezat în fața televizorului, fumând și privind în gol. La unu, s-a ridicat și eu mi-am zis, te rog, hai să ieșim. Dar și-a făcut doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
adoptat ca mascotă. Deunăzi m-am întors acasă de la exercițiile pilates. Era o după-amiază caldă și m-am cuibărit pe marginea canapelei, care era scăldată în soare. Am început să mă simt toropită, să plutesc, și pojghița dintre starea de veghe și somn era atât de firavă încât am alunecat într-un vis unde se făcea că sunt trează. Am visat că eram pe canapea, în camera de zi, întocmai cum eram de fapt. N-am fost deloc surprinsă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
identitatea lui... —Răule! — Dar pot să-ți spun că-l cunoști deja. M-a sărutat pe buze, mi-a pus mâna pe creștet, ca o binecuvântare, și a dispărut. Apoi m-am trezit și trecerea de la somn la starea de veghe a fost nespus de lină. O liniște adâncă, plină de bucurie, domnea înăuntrul meu și în jur și simțeam încă apăsarea și căldura mâinii lui pe creștet. Fusese cu adevărat aici. Eram sigură de asta. Am stat nemișcată, simțind sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]