1,900 matches
-
poată mușca decât aerul, așa de iuți și iscusiți erau motanii. N-aveau chef de viperă, de carnea ei, ci doar de jocul cu ea. Și erau siguri motanii că, jucând din patru părți în jurul viperei, vor rămâne neatinși de venin. Că nu erau ei puși să-și riște viața tocmai acum când dăduseră peste îndestulare. Și m-am gândit eu, auzind povestea motanilor, dacă nu cumva jocul lor cu vipera nu făcea și el parte, nu din întâmplările mărunte ale
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Saint-Just din fire), iar acum își puneau rudele la adăpost. Dar și noi, din această anticameră, ce altceva voiam cu actele noastre doveditoare ? Același lucru, poate cu mai multă îndreptățire și cu mai puține șanse, de aceea, cu mai mult venin. O excepție este firesc să antreneze încă zece, și tot așa, desigur, trebuia făcut acest război pentru întregirea țării, dar fiecare dintre noi avea dreptul să-l scutească pe cel drag de pericolul lui ! Nu puteam să nu observ această
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Tu crezi c-ai plătit? Da! Tot? Tot! Chiar și viața unei tinere fete? Violeta a rămas cu privirea mărită, fixîndu-l pe Mihai. Ochii ei par să reverse puțin cîte puțin din spaima cuibărită în suflet. O spaimă verde, ca veninul. Deci s-a aflat... murmură. Un... individ a venit la voi în combinat să vadă cum muncesc tinerii. I s-a oferit o masă pe măsură, servită de cea mai frumoasă fată. Dar, spre deosebire de cei ce-o distribuiseră în rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Vede pe mesele bufetului expres halbele cu spumă subțire și nu se poate hotărî să renunțe. Dar berea îi prinde bine. Capul însă îl doare la fel. Se teme să se mai întoarcă la hotel. Ar simți camera plină cu venin. Mai comandă o halbă, chiar așa sălcie cum este. După băutura scumpă și cafeaua tare servite la Doris, are impresia c-ar fi în stare să bea și apă cu săpun, să-și spele nodul din stomac. Întîlnirea aceasta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sticle de lapte. Bea o sticlă pe nerăsuflate, apoi încă jumătate din a doua, pune un pumn de monezi în sticla goală și-și continuă drumul. Nodul din stomac i s-a făcut pietroi, în jurul căruia laptele a adunat tot veninul. Intră pe un gang, găsește o ladă de gunoi și se apleacă asupra ei, răcorindu-se. Cînd se uită mai atent, vede contrafortul. Se apropie tiptil. Pipăie cu vîrful degetelor cimentul aspru cu care au fost acoperite cărămizile construcției inițiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
față prin deosebite măsuri dușmănoase, deși departe încă de starea de război. Astfel în anul 1365 Ludovic cel Mare îl declară pe răposatul voievod Bogdan Dragos, împreună cu toată dinastia, de haini și lepădați de datorie, de înrăutățiți și plini de veninul vicleniei, de instrumente oarbe a acelei neastâmpărate ambiții care, îmboldită de satana, i-a putut amăgi să fugă pe furiș din Ungaria și să ia de sine și arbitrariu în stăpânire o provincie laterală a Ungariei. În urmarea acestora regele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caracterului. Unitatea caracterului Avizăm la cele două scene mari dintre Othello si Iago (Act. 3, sc. 2) și dintre Macbeth și Lady Macbeth (Act. 1, sc. 7). În cea dentăi vrem să vedem prin mijlocul jocului mut influințele treptate ale veninului pe care Iago-l picură-n sufletul neîngrijatului Othello (arglos). Fiecare frază a lui Othello trebuie să ne-arate prin jocul lui cel mut cu care el acompaniază întrebările și reflexiunile lui Iago, atacul din ce în ce mai victorios asupra liniștei lui Othello. Jocul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împrejurărilor. Această conștiință numai îi va ridica asupra tuturor considerațiilor de partidă și-i va asigura contra jocului intrigei, în care ei sânt mai în pericol de a cădea decât șefii oricărui al institut. Jocul intrigiii însă este tocmai acel venin care infințiază mai mult viața artei noastre și căreia poate adesea să-i fie chiar victimă. Un șef care se coboară însuși în cercul partidelor și a meschinelor animozități și-a pierdut orce influință adevărată asupra exercițiului artei, ba a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
primitivă de a fi regină numai prin creștere, respectiv prin hrană în timpul în care e viermuș, devine o ființă subordonată; în loc de genitale dezvoltate capătă membre puternice, în loc [de] pofta genitale, iubire de muncă, în loc de nervi tari o beșică plină de venin, acid de albină, pentru ca să poată și ca ostaș temut să-și apere patria. Dar și regina în cursul vieței ei de mai mulți ani (viața lucrătoarelor nu trece peste jumătate de an) are a suporta lupte cu rivale. HOTĂRÎREA DE
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
am dat deodată seama că am tăcut bine atâția ani de zile. Neputința de a mă exprima m-a făcut, desigur, nefericit, dar ceea ce până acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai "sentimentul conștient al insuficienței personale". Veninul strâns în mine nu atinsese concentrația necesară pentru a deveni leac. Eram pur și simplu necopt. Nu trăisem de-ajuns ca să intru în comuniune cu mine, cu alții și, cu atât mai puțin, cu Dumnezeu. A trebuit să cunosc spaima
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vă amintiți cum era cel care v-a Înțepat? Susan era cît pe-aci să leșine din nou, nu, nu-și amintea. Atunci Nilda spuse că trebuia să acționeze repede și se oferi să muște ea locul Înțepăturii ca să sugă veninul, vru să aducă niște ierburi din grădină care-i alinau durerile de măsele. Între timp, Celso se dusese să-l cheme pe domnul la telefon. Juan Lucas Îi porunci să anunțe că vine numaidecît. Dat fiind că doamna nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căci suveranul bănuiește deja efectul versurilor asupra nepoatei sale : ea-i cuprinsă/ În mreaja lui Ovidiu, cu mintea sa aprinsă. Principele e pornit împotriva autorului de versuri desfrânate, periculoase pentru morala publică, și e convins că Ovidiu corumpe Roma ntreagă./ Veninul de pe buze-i în miere se descheagă (III 2). Iulia caută să-și îmblânzească bunicul amintindu-i că în tinerețe nutrea el însuși ambiții de autor epic, precum și că marii poeți au contribuit la faima Curții sale : Tu care cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu-i pasă de viața altora, nici de a ei... voia să-l facă gelos (III 4). Casandra îi ghicește firea plină de mândrie și răutate (II 13), dar și singurătatea care a apropiat-o de Egist (e roasă de veninul încet al slăbiciunii și al fricii... Nu era nimeni lângă ea... l-a luat pe el - III 13) și se teme de gândurile ei ascunse (simt cum crește în ea... o voință primejdioasă - IV 4). În final, regele intuiește în lipsa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru totdeauna, pentru că n-ați fi rezistat și m-ați fi iertat, spuse prințul după ce se gândi câteva clipe și izbucni în râs. — Ehe! Ar trebui să fiu mai atent cu dumneavoastră. La naiba, chiar și aici ați băgat ceva venin. Și, cine știe, poate că îmi sunteți dușman? Apropo, ha-ha-ha! Am uitat să vă întreb: mi s-a părut mie sau Nastasia Filippovna vă cam place? — Da... îmi place. — Sunteți îndrăgostit? — N-nu. — Zice că nu, dar a roșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici «curcile plouate» nu-s molâi- ptiu! M-am zăpăcit de tot cu ele!“ Lizaveta Prokofievna avea un fel de inexplicabilă simpatie compătimitoare pentru Alexandra Ivanovna, mai multă chiar decât pentru Aglaia, care era idolul ei. Și ieșirile pline de venin (prin care se manifestau, cel mai adesea, grija și simpatia ei de mamă), nodurile în papură, porecla de „curcă plouată“ nu reușeau decât s-o amuze pe Alexandra. Se ajungea până acolo că lucrurile cele mai de nimic o supărau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și cine a scornit-o? Lebedev, prințul... care nici ei nu-s mai breji. Ce să zic, au amândoi un car de minte. Pe povestea asta eu una nu dau nici atâtica! — Bătrânul e hoț și bețiv, continuă Ganea cu venin, eu sunt calic, soțul surorii mele e cămătar - avea și la ce râvni Aglaia! Frumos, nimic de zis! — Acest soț al surorii tale, cămătarul, te... — Hrănește, nu-i așa? Te rog, nu te jena. — De ce te enervezi? întrebă Varia, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
viitorul apropiat; poate, mâhnită de visurile ei spulberate ca fumul (în care, ce-i drept, nici ea nu prea credea), nu-și putuse nici ea, ca omul, refuza plăcerea de a exagera pacostea și de a vărsa astfel mai mult venin în inima fratelui ei, pe care, de altminteri, îl iubea sincer și cu compasiune. În orice caz, însă, nu putea primi asemenea informații exacte de la prietenele ei, domnișoarele Epancin; era vorba doar de aluzii, de cuvinte nerostite până la capăt, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cărui om, zărindu-se-n oglindă într-un semiântuneric, nu i se pare a se fi întîlnit cu sinucigașul din el? Poți iubi o ființă impermeabilă Absurdului și care nu bănuiește din ce tragedie pleacă el, din câte eleganțe de venin, din cât rafinament de dezolare, din câte reflexe vicioase și înșelătoare ale pustiului lăuntric? Absurditatea este insomnia unei erori, eșuarea dramatică a unui paradox. Febra spiritului nu poate fi măsurată decât prin abundența acestor funeralii logice care sânt formulele absurde
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înnebunim, sexualitatea ar fi o murdărie și un păcat. Nevoia de otrăvuri să nu fie un gust negativ al eternității? Altcum, de ce ne zvârcolim în brațele unui diavol divin, când setea de-a ne otrăvi ne otrăvește gîndul? Dorul de veninuri este o criză a imanenței: un maximum de transcendență cu mijloacele lumii. - Dar toate laolaltă sânt prea slabe ca să ne învenineze de o altă lume până la a ne uita veninul. Când va crăpa odată fierea spiritului? ...Și ce recunoscători trebuie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
setea de-a ne otrăvi ne otrăvește gîndul? Dorul de veninuri este o criză a imanenței: un maximum de transcendență cu mijloacele lumii. - Dar toate laolaltă sânt prea slabe ca să ne învenineze de o altă lume până la a ne uita veninul. Când va crăpa odată fierea spiritului? ...Și ce recunoscători trebuie să fim cerului că este o otravă ce nu se mai gată, și ce adorație trebuie să avem pentru veninul inepuizabil al lui Dumnezeu! Ce-am face de nu i-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ne învenineze de o altă lume până la a ne uita veninul. Când va crăpa odată fierea spiritului? ...Și ce recunoscători trebuie să fim cerului că este o otravă ce nu se mai gată, și ce adorație trebuie să avem pentru veninul inepuizabil al lui Dumnezeu! Ce-am face de nu i-am sorbi drojdia în orice veghe? Și unde am fi, de nu ne-am tîrî pe fundurile lui? Absența din lume a femeilor dezamăgite le împrumută nemărmurirea unei lumini solidificate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de a te îneca, de a te înălța la ceruri prin spânzurătoare sau de a-ți curma viforos zilele pleacă dintr-un sublim al plictiselii - flaut în fund de iad. A stoarce din clipe un cântec de pieire, a născoci veninuri transcendente în urâtul vremii, a-ți spulbera dracii în sânge și în devenire... Rostul metafizic al timpului e să ne descarce de povara individuației. A fi e o întreprindere atât de grea, fiindcă urcăm spre a nu fi; un vid
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
deschide iremediabil pentru a face din noi o erupție sângeroasă. Numai atunci am pricepe și am aprecia avantajele singurătății, care ne face suferința atât de mută și de inaccesibilă. Într-o erupție sângeroasă, într-un vulcan al ființei noastre, întreg veninul supt din lucruri nu ar fi suficient pentru a otrăvi întreagă această lume? Este atât venin, atâta otravă în suferință! Singurătatea adevărată este numai aceea în care te simți absolut izolat între cer și pământ. Nimic nu trebuie să devieze
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aprecia avantajele singurătății, care ne face suferința atât de mută și de inaccesibilă. Într-o erupție sângeroasă, într-un vulcan al ființei noastre, întreg veninul supt din lucruri nu ar fi suficient pentru a otrăvi întreagă această lume? Este atât venin, atâta otravă în suferință! Singurătatea adevărată este numai aceea în care te simți absolut izolat între cer și pământ. Nimic nu trebuie să devieze atenția de la aceste fenomene ale absolutei izolări, ci o intuiție de o luciditate groaznică trebuie să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cunoscut de profesorul Gheorghe Puiu, după ce a plecat În ,,Noaptea aceea” (testament precoce?) În care ,,Aerul fraged În umbră coasei/ Devasta În numele dorului de moarte/ Țipatul universal al firului de iarbă”. Referindu-se la ,, Când vom pleca” și exemplificând cu: ,,Veninul vârstei spulberate-n zbor Cu Închipuiri amare de copil Pulsează În steaua pădurii Rezemata de tulpina cerului” Profesorul conchide: ,,avea acest copil ceva mioritic În el. Cerul, pământul, Întregul univers, erau o entitate În care se confundă”. În poezia lui
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]