KorAP: Find »[drukola/base=verdeață & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...136 >

3,381 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

să mă bat cu oricine ca să scap și s-ajung, și-am să trec prin ei ca prin brânză și-am să-i rod pe toți de osânză și nu mă voi opri decât În acel loc de răcoare și verdeață care uite-l că-mi stă mereu În față... Până una-alta am luat-o cu părințelul În recunoaștere pe teren, cu Pepino și Florinel În urma noastră, să constatăm ravagiile și să Îndreptăm ce mai poate fi pus la loc.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
una singură acolo și rochia neagră fără mâneci parcă stătea să se destrame pe ea. Îmi trecea prin creier și prin inimă tot zbuciumul ăla și-mi frământa viscerele care dădeau să iasă afară din mine spre un loc de verdeață și răcoare. Încotro să fug, da, sunt aici, Între gemetele și mugetele ei muiate În lacrimi și orăcăiala fiului ei care face să sară scântei din căpățâna mea colțuroasă. Îi spun lui Pepino că ar trebui să se ducă dincolo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
prăpăstii În care vom cădea și ne vom face praf Împreună, precedați de jalea gemetelor ei cu pumnii proptiți de peretele din spatele aragazului, cu șoldurile și fesele rupte de mijloc ritmând alunecarea Într-un etern du-te-vino spre un loc de verdeață și răcoare. * Apariția lui Pepino n-a schimbat prea mult obiceiurile conviețuirii noastre din acel mijloc de decembrie secetos. Câteva ceasuri pe zi, vremea părea chiar să țină cu noi. Puțin după prânz dădea soarele și dezghețul, de-ai fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mare, doamnă, zău așa. Nu știu cum reziști cu așa vecini. Le-a luat Dumnezeu graiu’, da’ ei face ca toate dihăniile dupe pământ. Te doare capu’, oh... m-aș duce așa Într-un loc, undeva Într-o pădure cu liniște și verdeață unde să n-aud de nimeni și de nimica. — Să-ți ciripească păsărica, face părințelul, stârnind râsul vameșului. — Lu’ nevastă-mea Îi place, spune el. Dacă nu prea are timp să iasă din casă, se mai ține de vorbă cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
sunt supți și galbeni ca ceara, iar eu caut la rându-mi un semn și-un răspuns pe fețele lor, În timp ce vameșul ne măsoară pe câteștrei răbdător și circumspect. Suntem și noi, rup Într-un târziu, dintr-un loc de verdeață... — Aha. Am și io neamuri pe-acolo. Sunteți ca și morți, șopti pe un ton blajin și aproape Încurajator. Da’ vă reveniți voi cât de repede. Să n-aveți nici o grijă, că se rezolvă. Fără Îndoială că știa și mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
am bântuit aiurea prin oraș, În pulovăre, prin lumea aia care Începuse să poarte paltoane și canadiene. Se strâmbase și vremea, uite că nici vremea nu mai ține cu noi și ne-am Îndepărtat prea mult de acel loc de verdeață și răcoare ca să mai avem tăria să luăm de la capăt atâtea greșeli și prostii făcute Împreună ori fiecare de capul lui. Constatam doar În treacăt că părințelul fusese acela care se pripise din cale-afară la jaful din ograda lui moș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mută și părințelul ar fi stat cu ochii pe Laur, nemailăsându-l cu ea pe dormeză ca s-o Îndoctrineze atâtea nopți la rând cum să-l facă pe dobitocu’ ăsta la buzunare și să fugă Împreună În locuri de verdeață și răcoare. Nu ne certam, ci doar că bodogăneam fiecare-n legea lui și-n limba lui. Ne depănam din mers romanele vieților noastre pline de isprăvi de râs și de plâns, adunându-ne Într-o istorie atotcuprinzătoare și pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și parcă mi-ar fi stat pe limbă să le spun cu ce bani au fugit, deși asta ar fi fost greșeala de pe urmă, care ar fi pus capac la toate și ne-ar fi scăpat definitiv de locuri de verdeață și răcoare, și de Pepino și de văr-su... Ăsta chiar s-ar putea să fie o călăuză adevărată. Ne asculta fără să clipească, un tip la vreo treizeci de ani cu plete blonde Înspicate și o față ca cioplită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
toată tevatura noastră amplificată de mugetele și gesticulația lui Pepino care se străduia să ne explice cum că Steluța nu poate să lipsească mai mult de două săptămâni, asta-i perioada ei, eh, când i se face de locuri de verdeață și răcoare, așa că să nu se impacienteze Tomică și să nu ne facem griji nici noi din pricina Steluței, mai cu seamă că noi avem acum o grijă mult mai mare, mmmââî, Înțelesesem, de mine și de Andrei era vorba. Cum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lui voinică prin viituri de sânge Înspumat clipocindu-i până la brâu, pe care pluteau și se zbăteau Încolo și-ncoace căpățânile și ciozvârtele dușmanilor noștri. Da, Hansi ne va scoate la mal, departe de orice primejdie, pe un tăpșan de verdeață și răcoare. Degeaba oftează bou’ ăsta de Andrei și se scarpină la ceafă ca de păduchi. - Hansi-Hansi, de unde știi tu toate astea? - Chiar ești idiot, zic. Cum să nu știe, dacă el stă toată ziua acolo la graniță? Doar asta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
se echipase cu geaca lui Carol. Am rămas așa, fiindcă ei oricum erau În niște pulovăre groase și afară ne Întâmpina o vreme ca de primăvară. Din cerul senin năvălea o lumină mare și amețitoare. Toată lumea era o intensitate de verdeață și răcoare. Cine știe de când o fi Început Revoluția? Salvele de tun hâțână cerul deasupra scăfârliilor noastre, dimpreună cu simfonia furibundă a rafalelor de mitralieră, și iarăși alergăm, alergăm ca nebunii Într-acolo, să nu care cumva să se termine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de dictatori cu miile. Ei mugeau și urlau În noapte. Întunericul mustea de durerile lor imemoriale. Noaptea era un vaiet de moarte atotcuprinzător. Pământul a supt Însetat tot sângele și lacrimile lor și i-a Întors Într-un loc de verdeață și răcoare. Din nou ne-au zburătăcit și iarăși am fugit și de astă dată nu m-am mai oprit decât sub podul acela de ieri noapte. De-acum rămăsesem singur și am luat-o spre casă șchiopătând. Numai de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fim un popor definitiv stăpân În țarcul lui. Dar merge și așa. Merge ca unsă. Am scăpat Întregi de dușmanii noștri, din ghearele lor spurcate cu care nu vor conteni să scurme și să mănânce căcat din acest loc de verdeață și răcoare. Noi suntem poporu’, Pepino, iar de-acum suntem la adăpost. Nimeni nu ne mai omoară, eh, ți-ai rupt cămașa de pe tine și le-ai arătat pieptu’ ăla al tău de muscă tebecistă, și tot n-au vrut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lăsat În urma lor numai ruine și cadavre. Vor rămâne ei singuri, fără nici un popor, să Împărățească peste un țarc de Împuțiciune și un pustiu tot mai vast, unde se vor mânca unul pe altul până la ultimul. Nu va mai fi verdeață și răcoare, ci numai durere și Întristare. Ce-ați făcut din popor, jeguri nemernice? Ați făcut o turmă de animale de povară pe care ați Înfometat-o și ați măcelărit-o necontenit. Ce-ați făcut din acest loc de verdeață

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
verdeață și răcoare, ci numai durere și Întristare. Ce-ați făcut din popor, jeguri nemernice? Ați făcut o turmă de animale de povară pe care ați Înfometat-o și ați măcelărit-o necontenit. Ce-ați făcut din acest loc de verdeață dacă nu un țarc și un abator de vorbe În care ați băgat oamenii pe rând și la grămadă și-ați scos cenușă și cadavre? N-a mai rămas nimic viu. Omoară și iarăși omoară, tot ce e viu să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
toată lumea să-i vadă, să-i scuipe și să-și facă nevoile pe ei. Asta-i soarta lor, pe care ei cu mâna lor și-au scris-o vreme de o jumătate de sută de ani În acest loc de verdeață și răcoare. Pepino mi-a spus că pe Hansi l-a urcat Într-o Salvare, cu o grămadă de gloanțe În el, dar Încă mai sufla... N-ar fi trebuit să facă asta, fiindcă și Salvările sunt ale lor, ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ăștia nu-i de glumă, Pepino, nu te joci cu ăștia... Ba s-o fută pe mă-sa, c-o să le punem pielea-n băț și-o să defilăm cu ei de-a lungul și de-a latul acestui loc de verdeață. Steagul Revoluției va flutura prin toate orașele și cătunele piei jegoase de comuniști. Noi Îi vom stârpi, noi vom scăpa omenirea de ei, de toți absolut. O să le piară urma și graiul. Nimic nu mai e al lor, decât numai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
piară urma și graiul. Nimic nu mai e al lor, decât numai moartea. Toate orașele și așezările, ogoarele și animalele și fabricile, cât vezi cu ochii, toate-s ale noastre. Noi le-am făcut, noi suntem stăpânii acestui loc de verdeață, fiindcă noi am scăpat omenirea de ei... Dar Andrei și Carol? Ce-o fi cu ei? Istovise Pepino dând din mâini, iar mie mi se Închidea ochiul cu care-l urmăream. Cu celălalt ochi continuam să caut prin catastiful pescuit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
seara asta să rămân aicea cu ea... M-aș fi putut frământa până mâine dimineață ca să-mi amintesc În cine a dat văru’ Laur vreodată, cât om fi mers amândoi de-a lungul și de-a latul acestui loc de verdeață ca să vindem floricele de porumb și nămol și să facem tuburi de puț și grilaje și câte și mai câte. Altminteri, el e În stare să se descurce și de unul singur, mâncând flori și vânturându-și Încolo și Încoace

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
culturii române, Violeta Zamfirescu cu Sublima condiție umană... * Mai apoi s-a spus că de la aleșii poporului a pornit. Ei ar fi făcut-o, și de fapt n-a fost nici un fel de Revoluție, de vreme ce nicăieri În acest ținut de verdeață și răcoare n-au fost văzute fluturând drapele din piei jegoase de comuniști. Au făcut-o oricum În folosul lor, și pe spinarea acelei scursuri toxice a poporului care duce peste tot cu sine această istorie teribilă și incredibilă: voi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
n-am avut parte prea mult timp unul de altul. Ne-au gonit de acolo, ne-au zburătăcit și ne-au hăituit cu gloanțe și gaze și jeturi de apă, ne-au alungat din tinerețea noastră și din țarcul de verdeață și răcoare și astfel am ajuns aici. Patul de o singură persoană al Ortansei era atât de jos, Încât lesne ți-l puteai Închipui o saltea Întinsă pe mocheta verde-ruginie, de culoarea unei pajiști Întomnate, și mai avea două fotolii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Într-un târziu Îmi spune că-s prea bătrân. Repetă asta și a treia oară spuse că suntem amândoi prea bătrâni. Chicoti, suntem niște bestii bătrâne, boarea de disperare voluptoasă din glasul ei era o adiere dintr-un loc de verdeață și răcoare Împresurându-mă din toate părțile cu mirosul trupurilor noastre bătrâne, și atunci i-am spus că mi-e foame și că aș mânca ceva bun și ea a venit cu un soi de fiertură al cărei gust mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
păstoasă și Încâlcind șuvoaie de lume venită din toată țara, Împănată din belșug cu străini cu camere video și microfoane Învelite În bucăți de blană. Până seara târziu se vindeau și se aprindeau lumânări pentru sufletele eroilor acestui ținut de verdeață și răcoare, și-mi mai amintesc de textul cântecului Deșteaptă-te, Române, scris cu vopsea neagră pe zidul Universității, alături de care am văzut un Protest la unul din primele decrete date de președintele provizoriu de atunci. Ca o recompensă și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
inutilă ca zbuciumul și foiala mea prin lume, reușind tot mai anevoie să mă mențină pe linia de plutire. Ca și altădată băteam apa-n piuă despre parcurile de pe malul lacurilor transformându-se treptat În păduri și despre locul de verdeață și răcoare unde au trăit eroii noștri și care le-a fost de altfel și mormânt. Iarăși fugeam cu moartea În urmă și Înainte și-mi era limpede că nu trebuia să mă opresc din scris până nu voi traversa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
o fac suficient de transparentă pentru a fi pe gustul redactorului șef al revistei satirice unde a apărut. Era bineînțeles vorba despre comuniștii ieșiți din te miri ce peșteri și grote, ca o invazie de oameni-maimuță În acest ținut de verdeață și răcoare, toată povestea pretându-se la deznodământul optimist că Revoluția Îi va alunga și-i va sili să se reîntoarcă În grotele lor. Între timp se petrecuseră destule evenimente pe care le consemnasem și le analizasem sârguincios de unul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]