1,765 matches
-
dintr-o mână în cealaltă și apoi peste brațe. Se înfășură cu valuri de roz și verde și galben-șofran până ajunse să arate ca o cutie de dulciuri împachetată pentru sărbătoarea Diwali. Într-o cutie plină cu bijuteriile uneia din verișoare, examină iridiscențe neobișnuite: perle atârnând de tije de argint, o piatră aprinsă de strălucirea unui ochi, delicatețea unei scoici. Își imagină soarele pătrunzând adânc în urechea unei flori. Băgă în gură o piatră albastră, apoi o scoase și o rostogoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
atunci Feri a râs de mine, spunându-mi că eu nu știu nimic și că sunt un tâmpit și că se vede că n-am avut încă iubită, el văzuse deja fete goale, și încă de trei ori, una dintre verișoarele lui l-a lăsat să i se uite îndelung între picioare, și verișoara aia avea deja păr acolo, jos, m-am uitat deci în continuare la Iza, cum își înclină puțin capul într-o parte în timp ce scrie, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
și că sunt un tâmpit și că se vede că n-am avut încă iubită, el văzuse deja fete goale, și încă de trei ori, una dintre verișoarele lui l-a lăsat să i se uite îndelung între picioare, și verișoara aia avea deja păr acolo, jos, m-am uitat deci în continuare la Iza, cum își înclină puțin capul într-o parte în timp ce scrie, dar n-am putut să-mi imaginez cum arată ea între picioare și ce-ar putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
aceeași familie cu Frumoasa din Pădurea Adormită, Prințesa de Pfundgreu, Prințesa de Pene), Prințesa de Fasolasi (cu sora ei, Prințesa de Doremi), Prințesa Zaza de Zulù Zazù, Prințesa de Esperlu&te, Prințesa de Talmeș-Balmeș (din Absurdezia), Prințesa Capriciosa (cu două verișoare: Prințesa Mazarina și Prințesa Koku), Prințesa Gudrun von Badabumbumbum, Prințesa de Pârtzesc, Prințesa Nocția (cu sora ei Pamina), Prințesele de O-Mie-și-Una-de-Fețe-și-Niciuna (invizibile!), Prințesa Julia de Golsac (numită și Frederika), Prințesa de Pitipitipythia, Prințesa Ignotia (alias Necunoscuta), Prințesa Amnezia (alias Uituka
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Prințesa Tzaca-tzaca, Prințesa Barbămoale (i se mai zice Hirsuta sau Prințesa cu Barbă), Prințesa Brațpăros, Prințesa Pflekara de Java, Prințesa Romeea Gitanos, Prințesa de Junglă Liliana (prietenă cu Limbubuta de Banana), Prințesa de Nisipuri, Prințesele Ding și Dong (siameze, au verișoare pe Prințesele Tut și Tut), Prințesa (spre crăiasă!) Crai-Nou, Prințesa Kuskah, Prințesa Éphémère de Chine, Prințesa Anguille de l’Isle, Prințesa Pupidulce, Prințesa Glaciala (prințesă a Ghețurilor și a Oglindeziei), Prințesa de la Crapaudine (cu o vară, Prințesa Diplodocus), Prințesa Papagnasse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
șuierat și nici nu era ironic. Pe de altă parte - mi-e jenă să-ți spun asta, dar simt că vreau să-ți povestesc absolut totul - cu opt ani În urmă, vara, m-am dus să stau trei săptămâni la verișoara mea din Amsterdam și am avut o idilă amețitoare cu un ofițer de securitate de la ambasadă, blond și prostănac, cu aproape douăzeci de ani mai tânăr decât mine. Un tip care s-a dovedit foarte curând a fi un idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să plece! O întorcea de trei ori de la ușă și ea rămânea bucuros. Mini primea deosebirea fără regret. Reciproc nu mai aveau nevoie una de alta. Era tot un fel de acord. In verandă buna Lina deveni mai vorbăreață: - Știi! Verișoara Lenora s-a cununat cu Walter și o duc foarte bine. Sunt foarte drăguți! Au venit să vadă pe Rim. Și Lina arătă o glastră cu flori ce se vestejeau: De casă nouă! Walterii țin cu ei pe Goca-Aimee. Parcă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cap toată viața. Toate astea degeaba. Ar fi trebuit ca ea singură să aibă bunul-simt să încredințeze acei bani bărbatului ei! ... Și nici nu puteai ști ce gânduri îi puteau veni ... cu mania ei pentru "familie!". Toți acei veri și verișoare, pentru care era în stare să se dea peste cap. Unii mai pricopsiți, e drept, alții calici, cum era acei 143 Lică așa de desconsiderat de Rim pe timpul când nu-i cunoștea meritul de a fi tatăl Siei... O haimana
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
teoria insidioasă a amorului fizic. încerca glume echivoce cu feminista Nary, fată cu replica îndrăzneață. Erau numai luxuri de cuvinte. Un simț prevzător îl făcea prudent. Aceeași prudență îl silea să ia aere de om serios cu alte femei. Frumoasa verișoară Lenora era modelul perfect ce convenea gustului ilustrului doctor. Amorul ei nesățios pentru primul ei bărbat îi păruse forma ideală a fericirii la domiciliu. Adulmecase în jurul acelei Lenore cu admirație și invidie. Și alte femei drăguțe aparțineau pe rând altor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
anume fel de ospătare si culcuș. Acest trai aventuros căpătase totuși, prin repețire, un fel de ordine. Sia avea vreo zece ani când Lică, într-o zi, văzuse pe o casă o firmă ce-i adusese din nou dinainte pe verișoara Lina din Tecuci. Descoperirea ii făcuse să scrâșnească dinții mărunți. Băgase de seamă duminica trecută că Sia, prost îmbrăcată, îl făcea de râs.. Era gata să nu mai iasă cu ea nicăieri. Acum găsise un alt leac. Hotărise că Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
procura. Nu uitase însă existența lui Rirn si, de la prima revedere, prezentase lui Lică pe 154 doctor subt un aspect de teroare, datorit propriei ei îngrijorări. Lică își făcuse socoteala că doctorul era deocamdată departe și rămăsese la ideea că verișoara Lina trebuia să dea. Cum nu-și discuta opiniile, își spusese lămurit punctul de vedere. Fără energie, fără pavăza efectivă a lui Rim, buna Lina luase calea servitudinii. Nemulțumirea ei se răsfrângea asupra fetei, pretextul neobosit al pretențiilor lui Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
răsplătit de pasiunea lui pentru artă. O aventură amoroasă, urmată de încercare de sinucidere, dusese pe Mika-Le într-un spital. Acolo descoperise că infirmiera Sia era vara ei bună și profitase de împrejurare. Ursuza de Sia se arătase bucuroasă de verișoara lingușitoare care vorbea de "frumosul nenea Lică"! Sia rugase pe Lică să ajute pe nepoata nevoiașă, și Lică, din cine știe ce toane bune, intervenise la doctorița Lina, biroul lui obișnuit de binefacere. - Spune soră-si s-o ajute! decisese Lică, apucat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
enervase. Era venită acolo cu bărbatul ei din a doua căsătorie, doctorul Walter, fără suava ei fată Coca-Aimee. Inseparabili de obicei, se simțeau stânjeniți de a nu fi în trei și cam izolați. Venise pentru că Lina era tot legată cu verișoara Lenora. Prințesa Ada, intrând, schimbase reflecții cu unul și cu altul despre nenorocire: -- O copilă! Mirată însă în fața catafalcului, o crescuse în vârstă puțin: - Numai 17 ani, zicea. Ada se oprise chiar în mijlocul bisericei și avea lângă ea pe Marcian
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
eu În schimb ascultam toată ziua, Întins pe spate, Radio Europa Liberă și BBC. Nu chiar toată ziua, fiindcă informația politică debuta de fapt pe la șase după-masa. PÎnă atunci, stăteam degeaba, compuneam poeme În cap și așteptam ca sora mea, verișoara Sanda sau alți veri mai mici să-și facă timp și să-mi citească din vreo carte. Sanda citea elocvent și cu mare plăce nu mai apune cere, dar ăia mici, i-am prins o dată, săreau paginile ca să termine cartea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
decât el. Aceasta Îi provocă o nedumerire secretă. Și la mijloc era o iluzie, căci, dată fiind puterea antagonistului, nimeni n-avea destulă putere. Intră Walter Bruch, de-al familiei. Walter, vărul lui Margotte, de-asemenea era Înrudit cu Grunerii. Verișoara Angela Îl luase odată pe Sammler la o expoziție de Rouault. Minunat Îmbrăcată, parfumată, subtil machiată, Îl condusese pe Sammler din sală În sală până când Începuse să i se pară că ea era un cerc rostogolit de aur fermecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
elevă cu părul negru și codițe destul de lungi. În rama lui întunecată, obrazul ei mi s-a părut mic, scurtat la nivelul de punct-virgulă-linie. Gura cu buze înguste, strânse. Sprâncenele unite deasupra rădăcinii nasului. Cunoșteam fete mai drăguțe. De o verișoară mă ocupasem chiar, pipăind-o, în șopronul pentru lemne al bunicului. O altă fată se numea Dorchen, venea din Bartenstein, din Prusia orientală, așa și vorbea și nu a rămas la noi decât o vară. Nu, iubirea mea cu codițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care continua să vorbească neabătut cu accent berlinez am văzut Pilotul Quax - aterizare forțată cu Heinz Rühmann și Patrie cu Zarah Leander. Poate că au mai fost și alte filme pe care le-am văzut strâns lipiți unul de altul. Verișoara mea era cu un an mai mare și, pe întuneric, mult mai îndemânatică decât mine. E de presupus că, pe parcursul iernii, acea semnătură care, în biroul din Gotenhafen, mă transformase într-un voluntar la cutare sau cutare armă să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dreptul unei clădiri vechi de pe fostul Brunshöferweg. „Aici locuia ea“, am spus eu și mi s-a părut ridicol. Durerea provocată de ceea ce pierdusem a fost la început greu de îndurat, apoi s-a dovedit suportabilă. În fond, îmi rămânea verișoara preferată. Iar în ceea ce privește serviciul, ne mergea într-un mod plictisitor, suportabil spre bine. Cei care ne instruiau, subofițeri și caporali obosiți de război, se pretindeau blânzi și păreau să fie recunoscători pentru că puteau să ne ducă pe noi, „turma asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de câine vânzolesc pe mai bine de șapte sute de pagini. Stă scris cu destule detalii cum unul pe care-l cheamă Harry Liebenau, de îndată ce devine soldat, începe să țină un jurnal și cum, de pe terenul de instrucție Fallingbostel, îi scrie verișoarei sale Tulla scrisori împănate cu citate din Löns, scrisori în care, mai târziu, orișiunde l-ar trimite ordinul de drum, din câmpia Lüneburg spre frontul de est aflat în retragere, caută o rimă la Tulla și n-o găsește: „N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mama refuzase să-l conducă la gară pe fiu. Mai mică decât mine, m-a îmbrățișat în sufragerie, parcă se dizolvase între masă și pendulă: „Numai să mi te-ntorci sănătos acasă...“ Când Harry Liebenau și-a luat rămas-bun de la verișoara sa, Tulla Pokriefke, ea purta, ca ajutor de vatman, o șepcuță simpatică: „Ai grijă să nu-ți zboare nasul vreun glonț!“. M-a însoțit tata. Călătoria cu tramvaiul am rezolvat-o fără o vorbă. Pe urmă, a trebuit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a pune această harababură pe hârtie, negru pe alb, s-a concretizat la începutul anilor ‘60, în romanul Ani de câine, în paginile tunarului-tanchist Harry Liebenau evoluția războiului ca retragere continuă se amesteca și se îmbârliga cu evocările fierbinți ale verișoarei sale Tulla, pe care, conform zvonurilor, o bănuia pe nava scufundată Wilhelm Gustloff, plină de refugiați: înecată în înghețata Mare Baltică. Și eu am așternut însemnări personale într-un jurnal care, laolaltă cu alte efecte de campanie și cu mantaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o călătorie până la Hamburg, în care o invitasem pe mama. Ea voia să le viziteze pe sora ei, Betty, și pe mătușa Martha, soția celui mai mare dintre frații tatălui meu, unchiul Alfred, care, ca funcționar la poliție locuise cu verișoara și vărul într-un cartier pe Hohenfriedberger Weg și care acum trăia undeva în nord, în Stade. Ruinele Hamburgului arătau, cât vedeai cu ochii, la fel ca ruinele din Köln. Abia la o privire mai atentă îți săreau în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se extaziau și ei cu sinceritate. Un cal frumos fiind mult mai comod de admirat decât un om frumos, credea Mini! Așa se petrecuse neschimbat, de cele patru ori când Lina o târâse pe Mini la sacrificiul unei vizite la verișoara; dar acum a cincea și ultima oară - jura Mini în gând - acum, caii speriați săltaseră trăsura dintr-o pornire până dincolo de scară și în lipsa oricărei primiri, cele trei vizitatoare - Lina, Nory și Mini - urcaseră nedumerite, oprindu-se în fața ușilor larg
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
complicată, dar proastă, arătau stângăcia meșterului cât și dorința de lux a comenzei. Bufetul Hallipa era un parvenit. Așa fel reflectase Mini. Apoi oftase: De ce nu rămăsese Hallipa la Mizil! Își amintise vorbăriile neisprăvite ale Linei despre timpul petrecut de verișoară la Mizil, demult. Acele povestiri, prin repețirea lor banală, scoteau pe Mini din răbdări, dar îi populau mintea cu fizionomia acelui târgușor, pe caro spera să nu-1 vadă aievea niciodată. Cât mai lesne totuși de suferit erau acele povestiri decât
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
jumătate numai de București - din nefericire și fericire. Verișorii locuiau Prundenii încă de mult și Mizilul era o legendă. Mini bombănea, înainte și după acele vizite, dar nu putea refuza pe buna Lhia. .. . Dar ce slăbiciune avea oare Lina pentru verișoară și plimbările la moșie? Afară de untul proaspăt pentru cafeaua cu lapte a doctorului Rim, ilustrul ei soț! Mini fusese smulsă de la aceste considerații de apariția mușchiului la frigare. Prezentat pe farfuria mare, întreg, fript în must, prea în must, fremăta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]