1,533 matches
-
versuri Comoara, 1964), iar mai târziu și-a evocat copilăria dramatică în volumele De-a baba iarba (1972) și Inima și tunetul (1981). Eseul Pâinea (1976), volumele de publicistică Îngânduratele porți (1975) și Dialoguri la marginea orașului (1980) dezbat cu vervă probleme de etică și cultură generală, de artă și literatură. O carte originală este aceea scrisă împreună cu poetul leton Imants Ziedonis, Pâinea în două cânturi (I-II, 1984), o mărturie elocventă a apropierii spirituale între doi creatori de naționalități diferite
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
în cele din urmă. Procedeul e menit probabil să „mascheze”, din pudoare, o - reală - gravitate de fond, dar e aplicat cu prea multă insistență. Uneori toate personajele par că vorbesc și gândesc „ca din carte”, că își alimentează resursele de vervă și umor din universul almanahurilor cu sfaturi utile și al „Paris-Match”. Sub acest raport, textul frizează deseori kitschul, fără semne perceptibile de autoironie care să marcheze distanțarea față de un registru de exprimare „citat” pentru autenticitate. Toate aceste insuficiențe par să
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
contradictoriu, cu mare trecere la cititorul nepretențios și la o parte dintre critici sau dur sancționat de cealaltă parte. Și omul, figură a cafenelei bucureștene și campion al șezătorilor literare, stârnea, cu înfățișarea lui hirsută, pitorească, cu spiritul mușcător și verva pe măsură, reacții dintre cele mai diferite. Situat de Tudor Vianu între ironiști și umoriști, alături de I. A. Bassarabescu, D. D. Pătrășcanu, Gh. Brăescu ș.a., C. își susține „excelența” mai cu seamă prin întinderea și varietatea ambianței umane pe care
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
poftă de dragoste. Acidă și sentimentală concomitent, cu „un ochi de sulf și altul de tandrețe”, poeta refuză să se falsifice adaptându-se la conveniențe. Curajoasă, sfidătoare adesea, dar vulnerabilă, ea oferă spectacolul unei sensibilități refugiate în fantezie și joc. Verva metaforică este remarcabilă, tendința subconștientă fiind, așa cum observa Ov. S. Crohmălniceanu, de a compara elemente ale lumii civilizate cu elemente din lumea naturală: direcția de înaintare este spre nefalsificare și combinație liberă a componentelor lumii. Contopirea contrariilor într-un act
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
spargă se situează în imediata prelungire a letrismului avangardist, așa cum personajele imaginare Banibal Bura, Cavalerul Sing, mizerabilul O. Kay în luptă cu junele All Right, descind din viziunile suprarealismului, ale cubismului, ale fanteziei sentimentale de tip Marc Chagall și din verva lingvistică de tip Jarry - Lautréamont - Morgenstern. Dintre simbolurile recurente ale universului imaginar al poetei, marea, florile, copacii, vântul (din perioada sentimentală), animalele (cerber prognetas, madam Pisica, Turban motanul - din perioada hazardului muzical ca principiu creator) mărturisesc aceeași manieră de a
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
pentru copii (Prințul Miorlau, 1957, Povestea a doi pui de tigru..., 1969, Roșcată ca arama și cei șapte șoricei, 1985) sunt moralizatoare, dar cu haz și duioșie. Dintre poeții care își construiesc mimetic universul, C. este cea mai plină de vervă și grație. Scrierile sale în proză (Atât de grozavă și adio. Confidențe fictive, 1971) sunt rezultatul unor observații ironice, necruțătoare asupra unei lumi caricaturale, cu care se confruntă o sensibilitate de adolescentă hotărâtă să devină genială. Memoria ca zestre (I
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
inteligenței lui Ov. S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu îi răspunde printr-o eseistică subtilă, sugestivă, colorată, cu nu puține procedee de retorică supravegheată, atent mereu la clipa de ecloziune a talentelor, ca și la depistarea autenticei valori, cu predilecții disociative, cu vervă nu o dată pamfletară, cu fantezie și cu ideație de autentică originalitate. FLORIN MIHĂILESCU SCRIERI: Încercări critice, I-II, București, 1957-1958; Păreri literare, București, 1964; Polivalența necesară, București, 1967; Vârstele tinereții, București, 1967; Coborând, București, 1968; Titu Maiorescu, critic literar, București
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
și biciuiește năravurile rele ale societății”, publicația se deschide cu o poezie-program intitulată Ghimpele, în care se afirmă intenția ca râzând să fie biciuită prostia, demascată fățărnicia, cei obraznici să fie pedepsiți, iar cei indiferenți, împinși la acțiune. Scris cu vervă și haz, dar și cu o ironie adeseori mușcătoare, G. își îndreaptă atenția asupra vieții politice, cu precădere asupra situației, evenimentelor și personalităților locale. Există câteva rubrici mai mult sau mai puțin permanente: cea intitulată „La tarabă”, scrisă în versuri
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
rod al unei interiorități dilematice, tentată să complice, și al unui spirit rațiocinant. Între patosul romantic al meditației sau al elegiei și permanențele vieții morale notate cu sobrietate clasică în fabule, epistolele și satirele lui A. reunesc gustul reflecției și verva ironică în monologul-autoportret al unui voltairian. Poetul este aici un lucid fără mizantropie, suflet animat de idealuri umanitare și inteligență marcată de pasiunea ideilor, în asociere cu ironia caustică, un moștenitor spiritual al secolului luminilor, de la filosofia sa melioristă și
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
artă și la condiția de creator, la raporturile cu poezia și cu lumea (Epistolă d. I. C., Epistolă către Voltaire). Satiră. Duhului meu se numără printre cele mai cunoscute creații ale lui A., expresie deplină a unei ironii superioare, desfășurată cu vervă. Poetul oferă drept „model” imaginea vieții mondene a timpului, însoțind-o însă de notația acută a ridicolului și a falsității ei de esență. Geneza fabulelor (între ele câteva capodopere ale genului: Boul și vițelul, Câinele și cățelul, Toporul și pădurea
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
Sunt numai câteva din acele pete care pun o umbră pe anumite pagini din volumul pe care-l comentez. Sigur, I. Peltz este un portretist înzestrat, el îmbogățind galeria celor mai semnificativi scriitori contemporani cu el, uneori e plin de vervă și de un umor subiacent, însă cred că prefațatorul ediției exagerează când îl consideră "unul dintre memorialiștii de frunte ai literaturii române." I. Peltz merge nu o dată, am spus-o, pe urmele lui Lovinescu din Memorii, e un condeier pasionat
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
context, se plia cu o admirabilă precizie pe cea mai inaccesibilă situație, disociind remarcabil între idei și senzații. Acest bărbat capabil să peroreze ore în șir (o dată, în 1989, la Timișoara, a vorbit necontenit zece sau unsprezece ore, cu o vervă uluitoare și cu un farmec pe care n-am să le uit niciodată) știa să tacă și să asculte cu o eleganță și o curtenie de neimaginat. Deși redutabil polemist, se resemna să-și cucerească adversarul, fără să-l nimicească
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
și 1926, adică aproape 150 în 1925 și peste 200 în 1926. Ceea ce înseamnă, ca ritm, în medie un articol la două zile. În 1925, Ion Vinea împlinise 30 de ani și se afla în formă maximă de reacție și vervă. Activitatea lui publicistică era în creștere vertiginoasă de influență și impact asupra opiniei publice. Până în aprilie 1925 colaborează săptămânal la ,Cuvântul liber", condus de Eugen Filotti, periodic cu o clară orientare de stânga. Din 27 aprilie 1925 reapare ,Facla" sub
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
de tenis din țară decât la rubrica "Editorial" a ziarului pe care-l conduce, așa încât opțiunile mele se îngustează dramatic. Doar Cornel Nistorescu și Mircea Dinescu, dintre preferații mei, par a nu fi afectați de dogoarea verii, scriind cu o vervă de zile mari. Îi înțeleg pe cei care și-au luat un răgaz de meditație, pentru că, într-adevăr,despre ce să scrii? Țara cască plictisită, românii umblă buimaci dintr-un loc în altul, neînțelegînd nici ce se întâmplă în lume
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
părăsită, în schimbul vampei de la Geologie, - ce se dovedi a nu fi bună de nimic, - tot nevasta pedeseristă fusese mai de nădejde că făcea mâncare, săraca, cârpea, cosea, mătura, nu lăsa să se aștearnă praful pe mobilă de-un deșt... O vervă de zile mari. De Meleșcanu, fiul vitreg al lui Iliescu, de la Externe, care fuma trabuc și-și dădea cu odicolon, având succes la cucoane, se mai spusese că, la început, umbla cu fasoane de salon... Până ce, în timpul din urmă, procentajul
Mărunțișuri electorale by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16671_a_17996]
-
absența preocupării pentru dinamica din ce în ce mai sensibilă a concepțiilor asupra spectacolului în plin avînt de redefinire a acestora. Numai data de publicare face din textul dramaturgului un document de istorie teatrală, nu și cauzele și nemulțumirile ce nășteau la vremea aceea verva lui Sebastian, care, lipsită de semnătură, ar putea foarte bine trece drept năduful unuia din contemporanii noștri. Și, de fapt, exact această senzație, de déjà vu, déjà vécu, e ceea ce însoțește cel mai adesea întreaga lectură a acestei cărți dedicate
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
Gabriela Ursachi Interlocutor de șarm și avocat cu vervă oratorică de invidiat, Ionel Teodoreanu își păstrează și ca „romancier - poet” exuberanța unui temperament perpetuu adolescentin. Născut la Iași, în 6 ianuarie 1897, moare la București din cauza unui infarct la 3 februarie 1954, chiar în ziua în care cei doi
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13121_a_14446]
-
fac rondul, a îndrăgostiților, dar și animale de casă, manifestații, chipuri de copii etc., lume cu parfumul specific acelei Belle ăpoque, ce avea totuși să apună curînd. Din 1930, timp de peste trei decenii, colaborează cu fotografii și texte la publicațiile: Verve, Picture Post, Lilliput, Coronet, Labirynthe, Răalităs, Plaisirs de France și, îndeosebi, Harper's Bazaar. al întîlnește pe Pablo Picasso, în toamna anului 1933, si leagă o strînsă prietenie. an timpul celui de-al doilea război mondial, nu colaborează cu ocupanții
Centenar Brassai by Daniel Nazare, Irina Bernad () [Corola-journal/Journalistic/17633_a_18958]
-
Andreea Deciu Henry Troyat cel pe care îl cunoaștem din românele sale istorice este un scriitor plin de verva, cu un umor fin și un simț precis al ironiei vieții, un autor capabil să discearnă comicul de situație în marile drame ale unor personaje celebre din istoria omenirii, fără a altera cîtuși de puțin grandoarea evenimentelor relatate, precum și fără
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
vreun fel sau altul splendoarea unor mituri de eroi fondatori. Însă Troyat cel din românele sale de ficțiune, ori cel puțin din acestă tradus de Virginia Carianopol pentru Editură Polirom, este atît de altfel decît cel pe care il știam. Verva devine calculată monotonie, ironia devine discret cinism, comicul se retrage lăsînd tragicul cumva descoperit, înecat parcă în tristețea iremediabilului sau. Motivul pentru care am început să citesc această carte a fost mai curînd superficial și ocazional: titlul mi s-a
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
făcuse să-l suspectez de nesinceritate și de replică dinadins dată spiritului iluminist, copiat stilistic și tocmai de aceea detestata. Și pînă și cinismul sau "scînteietor" mi se părea, românește, un moft și, culmea, ca intelectul sau decurgea direct din verva, imposibil de imitat, a lui Caragiale, numai dacă nu întorceai totul pe dos, sau cu fundul în sus. Să faci elogiul unor stări antiumane sau sinistre, e semnul fie al unei "răsuciri" de spirit, fie al unei debilitați voit monstruoase
Emil Cioran by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17668_a_18993]
-
lucida a patologicului (schizoidia are între simptome și un exces al folosirii instrumentului rațional). E limpede că poeta își trasează un program strict al antivalorilor estetice și morale deopotrivă, că dorește a scandaliza prin discursul său compact, plin de-o verva luciferica, într-un climat literar în care pînă și scandalul a devenit o habitudine. Dar ceea ce a fost licitat nu s-ar putea supralicita? Saturația putea fi urmată de suprasaturație? Astfel, prin elaborarea unei coerențe intenționale superioare, rațiunea întinde încă
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
al comuniunii sufletești. Totuși, din portretizarea lor nu lipsesc notele comice și chiar burlești. Cand este vorba însă de descrierea unor bucureșteni, Nicolae Balotă nu mai face deloc economie la apă tare. G. Călinescu - printre alții - este satirizat cu mare verva. Se poate vorbi de o adevarată performanță artistică, întrucat G.Călinescu însuși nici nu apare în episodul respectiv. Memorialistul râde întâi de pretinsul bazin cu arteziene al lui Călinescu-Ioanide - "un șanț adânc, cimentat, plin cu apă" -, iar după aceea reconstituie
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
Cealaltă pisică) Ideile bursuce ale lui Iulian Băicuș propun o poezie lipsită de artificialitate, curgând cu naturalețe și umor, așa încât până și cele mai izbitoare imagini par de un adevăr firesc, liniștit. Combinația anamorfotică dintre ludic și ironic precum și inepuizabila vervă poetică dau volumului o savoare deosebită. Iulian Băicuș, Ideile bursuce, Editura Paralela 45, Colecția Debut, Poezie, Pitești, 2002 Fluxul variabil al poeziei Când deschizi cartea de poezie a Mirunei Mureșanu, te întâmpină o lirică a contrastelor în care intenția principală
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
a scrie lungul monolog într-o singură frază. Nu sunt prezente semnele de punctuație, așa că este necesar efortul de a fotografia textul și de a-l citi pe propoziții, pe unități de sens. Ritmul lecturii este impus de acest impediment. Verva ludică a autorului îl împinge spre construcții interesante de cuvinte: vinuluițuiciirachiuluipoamelorautomnale, marmuregresiifaianțe, fosteste etc. Stand-by este un document redactat între vara lui 1997 și iarna lui 1999. Dezvăluie culisele, mișcările murdare din spatele unei cortine ostentativ așezate înaintea omului de rând
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]