KorAP: Find »[drukola/base=veste & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...530 >

13,235 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

Pieplack. ca Între bărbați, știi. M-am uitat la el. Fără restricții inutile, Îmi explică. Cine știe? Poate se aranjează să rămâi În orașul nostru, ce zici? Își frecă mâinile cu privirea optmistă a cuiva care tocmai a Împărtășit câteva vești bune. Nu sunt sigur... Dar o să fii, Knisch, o să fii! Și plesni din nou biroul cu palmele. Partenerul său Încercă să spună ceva, dar Diels Îl făcu să tacă, aruncându-i o privire de efect. După ce se asigură că suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

lor groase din carton gudronat. Dacă era în stare să stoarcă apă din piatră seacă, nu era normal să fie răsplătit de Companie cu vreunul din miracolele ei? Nu era normal ca „Președintele“, aflat în „Sediul central“, să prindă de veste ce formidabil e și să-l prefacă peste noapte din agent de asigurări cu leafă de cinci mii pe an, în manager districtual cu cinșpe mii? Dar l-au ținut pe loc. Cine altul ar fi în stare să obțină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Sună-ne, Alex. Vino mai des, Alex. Ține-ne la curent, Alex. Nu mai pleca fără să ne anunți și pe noi, te rugăm, nu ne mai face una ca asta. Ultima oară ai plecat fără să ne dai de veste și taică-tău era cât pe ce să sune la poliție. Ai idee de câte ori te-a sunat fără să primească vreun răspuns? Hai, ghici, de câte ori? — Mamă, o informez eu strângând din dinți, dacă o să mor, în șaptezeci și două de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
despre țipete, sperieturi, plânsete, până și astea își aveau strălucirea și farmecul lor; mai mult, faptul că niciodată nimic nu era, pur și simplu, nimic, ci întotdeauna CEVA, faptul că până și cele mai banale întâmplări se puteau preschimba, fără veste, într-o CRIZĂ TERIBILĂ devenise, pentru mine, viața așa cum trebuie să fie ea. Romancierul ăla, cum îi zice, Markfield, a scris undeva, într-o povestire, că până la vârsta de paisprezece ani a fost ferm convins că „enervare“ e un cuvânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mai mult în memoria mea: acest adolescent înalt, slăbănog, aiurit, plutind singuratic de colo-colo în cămășile alea sport, mult prea mari pentru el, cu mâneci scurte, cu reverele apretate și călcate atât de strașnic, de-ai fi zis că-s veste antiglonț... Și Ronald însuși, cu mădularele atât de strâns prinse de coloana vertebrală, de-ai fi zis că, dacă-l atingi, probabil o să-nceapă să scârțâie... și, bine-nțeles, degetele lui, chestiile alea grotești, lungi și albe, cu cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
se-ntâmple înainte să intru-n groapă? Aș... mai curând preferă să-și riște viața cu un covor ros! Ce ironic - și ce logic! — Să-și crape țeasta! Și te mai întreb ceva, independentu’ tatii, cine ar prinde, măcar, de veste că ești în casă dacă ar fi să zaci pe jos, cu vreo hemoragie mortală? La jumătate din telefoane nici nu răspunzi, mi te și închipui zăcând lat cu Dumnezeu știe ce belea - și cine-o să fie lângă tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
suge sau nu mi-o ia la labă - ori una, ori alta! S-aleagă, ’tu-i mama ei de curvă! Smolka se întoarce, așadar, în cameră, pentru o nouă rundă de negocieri, și revine după aproape jumătate de ceas cu vestea că fata s-a răzgândit: o s-o ia la labă unuia dintre gagii, dar numai dacă rămâne îmbrăcat, atâta tot. Dăm cu banul - și eu câștig dreptul de a mă căpătui cu un sifilis! Mandel susține că moneda ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
MĂNÂNCE DE VIU! Ea să mă mănânce pe mine de viu? Ei, dar știm să ne revanșăm și noi, copilașii străluciți, roadele. Știi, desigur, bancul ăla cu Milty, soldatul care dă telefon din Japonia. — Mami, zice el, aici Milton, am vești bune! Am cunoscut o japoneză minunată și ne-am cununat azi. De cum o să fiu lăsat la vatră, vreau s-o aduc acasă, mami, să vă întâlniți. — Păi, zice mama, adu-o acasă, bine-nțeles. Ah, minunat, mami, zice Milty, minunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
țațkele 1! Acum, Naomi, tu ești în defensivă - tu o să dai seamă în fața întregului kibuț pentru scurgerea ta vaginală! Ai impresia că i-au băgat în draci ceasurile alea de mână! Stai să-i vezi când or să prindă de veste ce-i cu tine! Ce n-aș da să fiu și eu de față la ședința în care ai să fii judecată pentru că ai contaminat mândria și viitorul Sionului! Poate că atunci o să ajungi să manifești respectul cuvenit față de noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

și rânji În direcția lui: — Deci? Dr. Czinner intră și Închise ușa. Se așeză pe locul din fața ei fără nici un semn de ostilitate. Știe că-l am la mână, se gândi ea, deci va fi rezonabil. El o Întrebă fără veste: — Va fi gazeta dumneavoastră de acord cu asta? — Evident că nu, spuse ea. Aș fi concediată chiar mâine. Dar când vor primi relatarea mea, va fi cu totul altceva. Adăugă cu calculată insolență: — Cred că, În ce mă privește, valorați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de la mesagerie Își ațineau În van respirația; locomotiva staționată peste linii Încetase să mai pufăie. — Colonelul Hartep la telefon. E șeful poliției, se gândi Ninici și l-am auzit vorbind. Cât de mândră va fi nevastă-mea În seara asta! Vestea va da ocolul unității, Îmi știu eu femeia. Nu prea are ea motive să fie mândră de mine, se gândi el onest, fără să se desconsidere, dar folosește la maximum ceea ce are. — Da, da, aici maiorul Petkovici. Vocea cea insolentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și-i examina cu scurt interes profesional o inflamație de pe obraz. Dar de fiecare dată țăranii erau mânați Înapoi de cei doi soldați, care-i loveau cu paturile armelor. Țăranii dădură Înapoi și trecură iar dincolo de linii, dar reveniră fără veste, Încăpățânați, stupizi și incorigibili. În sala de așteptare tăcere dura de destulă vreme. Dr. Czinner se Întorsese la sobă. Fata stătea cu degetele mari Împreunate și capul puțin plecat. Știa ce făcea - se ruga ca iubitul ei să se Întoarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
lână și de gaura de la degetul mare. Devenise un orator pe butoi, atât și nimic mai mult. Își consultă ceasul și spuse: Cred că v-am acordat destul timp. Maiorul Petkovici murmură ceva cu buzele strânse și, devenind nervos fără veste, Îi dădu câinelui un șut Între coaste și spuse: — Marș afară! Totdeauna pretinzi să ți se acorde atenție. Căpitanul Alexici se trezi și spuse pe un ton de mare ușurare: — Ei, gata deci. Doctorul Czinner privi În podele, la cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
s-a lipsit stăpâna. Sub braț avea un maldăr de cusături și șopti un bun venit de acolo de unde era, fără a se aventura mai În față, pe podeaua scăldată de soare. — Spune, Emma, Întrebă domnul Stein, ai primit vreo veste de la soțul tău? — Nu. Încă nu. Nu, spuse ea și adăugă cu o tristețe senină: Nu te poți baza pe el când e vorba să țină legătura cu cineva. Apoi femeia Îi invită să ia loc. Începu să dosească Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
la acele fotolii de inox. — Nu Înțeleg de ce o fi cumpărat sărmanul Eckman toate chestiile astea, Îi spuse el În șoaptă lui Myatt. Myatt răspunse: - Nu trebuie să vă Îngrijorați, doamnă Eckman. N-am nici o Îndoială că astăzi veți primi vești din partea soțului dumneavoastră. Ea Încetă să mai facă ordine și urmări buzele lui Myatt. — Da, Emma, spuse Stein, imediat ce sărmanul Eckman va afla ce bine ne-am Înțeles cu domnul Myatt, se va grăbi să se Întoarcă acasă. Oh, șopti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
putea dovedi un artist. O pendulă-dulap, care, Împreună cu biroul, umplea aproape tot spațiul rămas, bătu orele două, dar, așa devreme cum era, Joyce se afla deja acolo. O dactilografă dispăru Într-un fel de boxă din fundul Încăperii. — Sunt ceva vești despre Eckman? — Nu, domnule, spuse Joyce. Myatt Își aruncă ochii peste câteva scrisori și apoi Îl părăsi acolo, ghemuit ca un câine credincios peste biroul lui Eckman și peste malversațiile lui Eckman. — Și acum prânzul, spuse el. Domnul Stein Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

ea mi-a spus că se ocupase deja cineva de ele. La vreo două-trei luni după ce și-a revenit și Începuse iar să lucreze În apartament, i-am spus că urma să mă căsătoresc cu Hunter. A plâns la această veste, afirmând că Hunter era cel mai drăguț om din toată America. Am aflat În ziua aia că Hunter era cel care plătise pentru Îngrijirile medicale și că o rugase să nu-mi spună mie. El nu-mi spusese niciodată nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Sophia D’Arlan, spuse ea, Întinzând mâna. Vorbea cu un ușor accent francez. —Marci, nu-mi mai spune „Sophie“. —Sylvie este căsătorită cu Hunter, adăugă Marci, exagerând cuvântul „căsătorită“ Într-un fel deloc necesar, m-am gândit eu. La această veste, Sophia păru să se albească În mod evident, În ciuda faptului că fața ei era dată cu pudră albă. Și-a pus o mână pe pian, ca și cum ar fi vrut să-și mențină echilibrul. —Hunter, te-ai Însurat? Întrebă Sophia, privindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
care să le poarte la... balul organizat de Alixe Carter cu ocazia Anului Nou. Ca mulți creatori de modă, Thackeray merita un Oscar mai mult decât majoritatea actorilor. „Ce minciună sfruntată“, mă gândeam, dând din cap, zâmbind și zicând: — Ce vești bune, nu-i așa? Fără Îndoială că mai târziu aveam să fiu pedepsită și eu pentru nerespectarea cuvântului dat. —Ei, trebuie să vă felicit, spuse Bob, părând impresionat. Ați pus mâna pe fetele alea din timp. Vom adăuga la comanda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nu prea reușită de a-mi distrage atenția de la propria stare de anxietate. Până când, În sfârșit, Hunter mi-a dat un semn de viață În seara aceea, eu eram În acea fază emoțională fals pozitivă, caracteristică genului de dramă „nici o veste de la soț“, când ai plâns și te-ai agitat, ca, până la urmă, să ajungi la o veselie de neclintit. Îmi spusesem chiar, de vreun milion de ori, până când ajunsesem să și cred asta, că În fond, nici nu am nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
că Moscova Însemna distracție nebună și că toți cei din lumea modei făceau afaceri grozave acolo. Poate că aș fi putut să mă Învârtesc și de niște comenzi pentru Thackeray. Ar fi grozav, dar pot să-ți dau eu de veste dacă da sau nu? S-ar putea să merg cu Hunter la Paris chiar atunci. Așadar, totul este cum trebuie cu el? —A fost adorabil de când s-a Întors, i-am zis. —Ce păcat că nu vii În rândul nostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
polo pe zăpadă, sunt sigură de asta. — Cine e moscovitul? interveni Tinsley, atentă dintr-o dată. — Nimeni, zise Lauren, Începând să-și deschidă cutia cu pudră compactă și schițând din buze spre mine: Să nu spui nimic. Ia ascultați, am niște vești nasoale rău despre Marci, spuse Tinsley. —Eu știu deja, anunță Lauren. —Ce anume? am Întrebat. —L-a prins pe Christopher În pat cu fosta ei colegă de cameră de la facultate. Cel puțin ăsta e zvonul răspândit pe aici de președinta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
permis să aibă iubite? mă Întrebă Marci cu voce scăzută. — Credeam că te Împaci cu Christopher, i-am șoptit. —Mă Împac! spuse Marci, ofensată. Ne aflăm În tratative, ți-am mai spus asta. A, am spus eu, asta este o veste bună. Preotul continuă: — Nu aducem nimic cu noi În această lume... (preotul făcu o pauză, privindu-i pe enoriași ca să fie sigur că acordau o deosebită atenție unui pasaj relevant pentru ei Înșiși)... și, repet, este sigur ca nu vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
lui Salome, oricare ar fi fost acesta, părea neobișnuit, chiar dacă nu din cale afară, căci, la urma urmei, Lauren niciodată nu apărea la chestiile la care era așteptată să apară. Numai că, atunci când, În ziua următoare, tot nu aveam nici o veste de la ea și nici nu a venit la atelierul lui Thack pentru proba pe care o stabilise, asta a fost cu adevărat ciudat. Lauren fusese invitată să participe la Oscar-uri de către unul dintre puștii Warner și Îi dăduse lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Îl angajase pe amintitul avocat de divorțuri al Ivanei și pretindea că intenționează să intenteze divorțul. Viața ei sexuală o luase razna. Era hotărâtă să ducă la bun sfârșit o Provocare la Cuplare chiar mai dificilă decât a lui Lauren. Veștile despre Lauren nu erau la fel de Îmbucurătoare. Dispăruse de pe fața pământului. Știrea fu dată În ziare, iar Lauren poreclită de presă cu un nume nou: „Divorțata proaspăt dispărută“. Părea să devină peste noapte la fel de faimoasă ca Prințesa Diana, cu dispariția descrisă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]