1,839 matches
-
țară decât Republica Socialistă România, ca să nu zic Republica Populară Română. Tot uitându-mă și eu la gipuri, bildinguri de metal și sticlă, la plasme Sony, Carlsberg, Xsara, la țoape cu laptoape, la bulibașe cu trei nokii, mă amăgesc că viețuiesc în România. Vine însă la intervale regulate dl Ion Iliescu și prăvale iarăși RSR-ul peste mine. De obicei, zbierând. Acum, și pururea, și-n vecii vecilor, într-o aceeași prezentare: „Nu vă privește!!!”. Reporterii de pe Otopeni întrebaseră ceea ce meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
șiruri de mărgăritare și o cruce mare. Două paftale rotunde îi închid brâul, o fundă înnodată din panglici încrucișate, cu alte două paftale mai mici, îi împodobește fusta...“ Slavă Domnului că Domnița (de care nu știu câtă lume tânără are cunoștință) a viețuit așa de retrasă în curtea bisericii, la doar câțiva pași de Spitalul Brânco venesc, de n-au apucat Ceaușeștii s-o vadă prea bine... 27 octombrie 2011 Ce bine că n-am douăzeci de ani! Câtă vreme i-am văzut
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
acest limbaj are efect. Imaginați-vă același personaj multiplicat de câteva sute de mii de ori - el nu e doar la ghișee, e și în școli, și în tribunale, și în spitale, și în cazărmi, și cam peste tot unde viețuiesc așa-numiții bugetari, deveniți din slugi ale Puterii propagatori voluntari ai valorilor tembele ale acestora. Conștiința că doar ei sunt capabili să conducă țara, doar ei îi vor binele, doar ei sunt patrioți și generoși a devenit a doua natură
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
independent pe teritoriul nostru, suferind numai influența elenă și, prin acesta, și pe cea străveche, romană, ar fi păstrat altfel testamentul, fie scris în exil, al reprezentantului unei arte universale, în bazinul estic... Dovezile aspre ale ținutului în care a viețuit un deceniu răsfățatul Cetății romane de la apus, vor fi circulat încă din secolele mileniului unu, ale continentului european, să zicem. Versuri ciclopice despre clima locului, unde vinul îngheață și trebuie să-l spargi cu toporul, ca să-l bei... Încât în loc de
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
stradă - acum înaintam în altă lume. Căci totul intrase în comuniune, arborii șiroind de apă, străzile-ntunecoase și picurătoarea lumină a stelelor, ce-și răspândea unda în sufletul meu. Barcă Vocea ta - îmi făurește spațiul unde, cutezând să intru, voi viețui eliberată. E-o călătorie afectuoasă, precum îmbrățișarea unor arbori. Ei își îndoaie ramurile, se pleacă de grei ce sunt, se leagănă un pic, să facă loc degetelor ce-apasă eterul și modelează forma cuvintelor. De-ndată ce ți-am auzit
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
mai importante cuvinte din vocabularul său. Cele mai multe au fost importante și în latină și au continuat să fie importante până astăzi. Pe lângă acestea, există unele cuvinte care nu sunt importante (unele nu au fost nici în trecut), și care totuși viețuiesc în continuare. Numeroase cuvinte latinești importante sunt atestate nu numai în română, ci în ansamblul idiomurilor romanice; ele sunt, așadar, panromanice. Este vorba, în primul rând, de termeni referitor la care suntem îndreptățiți să presupunem că erau folosiți în mod
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
proprii sau subordonate unor puteri străine; dar nici granițele politice, nici aparentele obstacole geografice (munții Carpați sau apele mari, ca Dunărea și Prutul) nu au împiedicat contactele permanente, relațiile economice și culturale între toate provinciile românești. În legătură cu felul cum au „viețuit“ cuvintele românești, este foarte important de știut că au călătorit, o serie de termeni moldovenești sau muntenești trecând în Ardeal. Dacă ne propunem să explicăm unitatea limbii române, vom apela, în primul rând, la fenomenul numit transhumanță, formă de păstorit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
să se urce. Nu avea nici o ramură pînă la vreo trei metri, dar avea scoarța noduroasă și zgrunțuroasă, și se cățără înainte să-l părăsească impulsul care-l făcuse să sară gardul. își aminti poveștile grecești despre spiritele feminine care viețuiau în copaci. Nu-i era greu să-și imagineze că trunchiul pe care-l ținea în brațe conținea trupul unei femei. îl strînse, își lipi fața de el și murmură: „Aici sînt. Aici sînt. Vrei să ieși?“. își imagină cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sunt trebuincioși. Eu le dau ce vor, ei îmi dau ceea ce-mi trebuie: o poziție și un renume nemeritat. Suntem chit. Oameni cu scrupule morale, naturi de elită cari gândesc ce nu numai a face altora rău, dar a viețui chiar implică deja o vină, a căror instincte sunt corecte ca cumpăna cu care se cântăresc piesele de aur, asemenea naturi nu-mi trebuiesc. Ceafa groasă de mucenic îngrășat a lui Warszawsky, iată ce-mi trebuie mie. Înainte cu ei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lasă loc unui strop de lichid scânteietor, de gândire limpede, în care se developează țărâna structurată a lumilor, și asta doar pentru câte unul dintre miliardele de viermi cu conștiință de sine care se formează ghemuiți unii în pântecul altora, viețuiesc cât le este dat și se resorb apoi în conglomeratul colcăitor al pământului. Totul pe un fir de nisip de pe o plajă cât universul. Unde e loc pentru mîntuire? Și de ce ai căpăta, tocmai tu, mocirlă atomică, viața veșnică? Slavă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru totdeauna. Și știa că Ieșirea nu era undeva departe, la capătul cine știe cărui labirint, ci e peste tot împrejur, că închisoarea n-are pereți, dar că nu putem evada pentru că stăm cu ochii-n podea, în viața pe care-o viețuim. De trei ori pe săptămână Katarina vizita împărăția. O mai zărea ca printr-o ferestruică și când țipa sub un bărbat, uitând nu doar cine era bărbatul, ci și cine era ea însăși. Dar nu se compara cu orgasmul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
râuri și iazuri întrețesute ce i se întindea înainte. Trecu iar pe lângă sate troienite, prin cârduri de patinatori, prin mari țări de singurătate, mereu cu soarele-n spate și cu o lungă umbră purpurie-nainte, ca minutarul ceasornicului în care viețuia. Sub gheață deslușea uneori clădiri scufundate, zgâriind aproape, cu giruetele de pe turle și foișoare, suprafața, căci bărbatul deja se afla în ținutul care fusese, de milenii, locuit pe rând de scrumbii și de oameni. Trăim în lumi suprapuse, își zise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Dacă accepta să devină Preot și să-l înlocuiască pe acela al cărui sânge îl vărsase cu doar o zi în urmă, libertatea lui avea să fie îngrădită. Dacă refuza, legea spunea că trebuie să plece în pustiu și să viețuiască singur. Asta nu mai avea nici o importanță, de vreme ce era sigur că ar fi putut supraviețui, iar compania celorlalți nu mai însemna nimic după ce Zerri murise. Atâta doar că s-ar fi simțit cumva neîmplinit. Și așa ai fi, simți Xtyn
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
echilibru cu arborii negri, cu ciuperca și cu toate ființele podișului. Nu e nevoie de nimeni, de vreun Dumnezeu, așa cum îi spun ei, ca să pricepem lucrul ăsta. - Bine, dar Sevrin, preotul Bratti, spunea că ei își găsesc puterea de a viețui în continuare în chinurile Kyrallului sperând la o altă planetă. - Asta e o prostie și mai mare, dădu a lehamite din mână Arrus. Nimeni nu știe cum a apărut de-a lungul generațiilor ideea că frații noștri plecați... - Există kyrallieni
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
funcție trebuie privită din perspectiva valorii compensatorii a educației fizice în raport cu viață. Sportul poate deveni astfel examen pentru identificarea sa cu colectivitatea căreia îi aparține, dar și poziției acesteia în lume. Integrarea implică: “subordonarea individului față de ansamblul social în care viețuiește” în sensul că sportivul reprezintă colectivitatea, nefiind o persoană privată, iar victoria, recordul său nu este a sa, ci a societății căreia îi aparține; practicând sportul, individul face parte din anumite grupuri, interacționează ca ființă socială, jucând un rol și
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
de carte și iuțit de talent, avid de mâncăruri, bârfe și lecturi. Încăpățânat, Închina totuși bătrânei copilițe Utopia osanale când vitejești, când elegiace, când sarcastice, după cum Îi dicta schimbătoarea meteorologie a Încăperii și a Încăperilor din suflet. Criza În care viețuia era acută și urâtă, Într-adevăr. Și-o ameliora prin scrisul tenace, prin lecturi reluate și noi, prin prieteni vechi și noi. Fusesem cooptat În ultima categorie. * Ceea ce frapa la Paul Georgescu era contradicția dintre extraordinara mobilitate a spiritului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Pessõa, Tabucchi a vorbit, pentru a ilustra opțiunea estetică (și nu numai) a poetului portughez, dar și propria sa viziune, despre poziția pictorului În celebra pânză a lui Velázquez LasMeninas. O magistrală demonstrație, făcând vizibil invizibilul, ascunsul, teritoriul Încă obscur, viețuind temporar În amnezică inerență. „Înțelegerea se produce abia când realizăm că privirii noastre i s-a răspuns, că ne-a fost returnată”, spunea Tabucchi. Reprezentarea depinde de autoreflecție și de relația pe care o stabilește cu „cealaltă față a psihicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
bătea ca un ciocan, la fel ca atunci când s-a pornit în orașul nostru furtuna cea mare, care a răsturnat automobile și chioșcuri și a îndoit antenele de televizor. N-aveam de unde să știu dacă la marginea orașului Roma nu viețuiau cumva porci mistreți, urși sau lupi. Ori, poate, extratereștri. Am uitat pe loc povețele iscusite ale indienilor și nu voiam decât să ajung cât mai repede la tata. Dar nu mă depărtasem prea mult, când am auzit din nou geamătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Constantin Basarab Voevod, care, de ani 15 vârstă fiind, cu iubit soțul ei creștinește cucernic, cu înțelepciune și virtuți au trăit, ci cruda moarte făr de vreme încă sosind, după ce în boală grea căzând, nu mult zăcând, o au răpit, viețuind cu luminatul soțul ei numai ani doi și luni zece. Aci e odihna și răpaosul de veci dupre bunătățile sale câștigat, iar iubitului ei soț și tot blagorodnicului neamului ei lacrimi neastâm părate și jale necurmată au lăsat, răposând la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu totul specială Umblase mult prin lume, în tinerețele sale și se mândrea ca fusese primul om operat de ulcer duodenal din țară. Dar între timp Pahomie se strămutase la cele veșnice, iar în locul său la mănăstire mai rămăsese să viețuiască un ucenic, Ghedeon. Din păcate, cu acest Ghedeon el nu prea reușise să înfiripeze relații la fel de apropiate, așa că nu se ducea în vizită pe la acolo decât din an în Paște. Și când se ducea, chilia îi era ocupată de alte
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fapt pare a fi rupt dintr-un film de dragoste? Oare strămoșii noștri ce și cine ori fi fost? Ce păcat că arhivele multor orașe au ars în trecut, s-ar mai fi putut afla câte ceva despre cei care au viețuit acum două veacuri sau trei. Căutând în șifonier acea cutie de demult cu acte, mi-a căzut privirea pe niște cartoane sprijinite de peretele dulapului. Le-am scos și am privit o fotografie care, ca și celelalte, erau făcute în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aduceri aminte, dar mai sunt unii astăzi care cred că așa cum o duc acum a fost de când lumea, de când hăul și pârăul. Sărmanii de ei, habar n-au ce-i aceea, o bucățică de foame, ia, acolo, măcar de poftă! Viețuiam împreună cu ai mei pe o uliță de mahala cu case mici, acoperite cu carton asfaltat, mai rar cu tablă. Ulița era o splendoare, nu tu asfalt, nu tu caldarâm, încât iarna mai putea trece câte o sanie, cu toate gropile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să scrie așa ceva. Și nefiind compoziția, instrumentiștii ar aștepta mult și bine capodopera. A, dar când e vorba de poeți, atunci se schimbă treaba. Avem noi, românii, cam doi poeți pe cap de locuitor. Făptura lor apare din pelinci și viețuiesc până la adânci bătrânețe. Și scriu la versuri albe, că s-a umplut literatura noastră de proză proastă. Pe ea, care era și este atât de frumoasă, n-au voie s-o poetizeze decât poeții cu buletin, deci se exclud cei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
E greu oricând, chiar și visând, E greutatea unei zbateri Din cercul fără de abateri În care viețuim arzând... Când, rareori liniștitoare, Zări, trec peste-un decor știut, În noi un paradis pierdut Se-ncheagă-n clipa viitoare... Să prindem firul rupt cândva De firul care-l toarce vrerea, Că nu există nicăierea Pas, care locului să stea
E GREU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83793_a_85118]
-
Întreg acest eșafodaj metabolic piratează energia obținută din nivelul fizic al existenței. Artistul este un fel cultură de ciuperci care trăiește în strânsă simbioză cu gazda sa, ființa sa biologică. Este extraordinar cum pot eu, ca ființă biologică, să con viețuiesc cu asemenea specie care trăiește în adâncul meu, funcționând după legi paralele, mobilându-mi etajul metaforic, complicându-mi întregul metabolism fiziologic și mental. Odată ce ai apucat să vezi, să respiri, să exiști prin poezie, odată ce ai prins gustul ăsta, întocmai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]