1,701 matches
-
în timpul călătoriilor pe care Lecca le-ar fi făcut în Italia. El se bazează în acestă ipoteză pe faptul că portretul ar fi fost făcut într-o perioadă de tinerețe în care Constantin Lecca a fost influențat de pictura romantică vieneză. Concluzia care se desprinde din privirea lucrării este cea a omului voluntar, impresie care precede firea visătoare afișată de personajul portretizat. Anumite amănunte vestimentare, lavaliera, pletele în bucle peste urechi descoperă personalitatea artistului, în schimb privirea pare a aparține unui
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
(n. 15 mai 1862, Leopoldstadt - d. 21 octombrie 1931, Viena) a fost un scriitor și dramaturg austriac, precum și cel mai important reprezentant al Modernității vieneze. , fiul unui proeminent medic laringologist evreu, Johann Schnitzler, și al fiicei doctorului vienez Philipp Markbreiter, Luise Markbreiter, s-a născut la Viena, pe Praterstraße 16, Leopoldstadt. Viena era pe atunci capitala Imperiului Austro-Ungar. Și-a început studiile în medicină la
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
(n. 15 mai 1862, Leopoldstadt - d. 21 octombrie 1931, Viena) a fost un scriitor și dramaturg austriac, precum și cel mai important reprezentant al Modernității vieneze. , fiul unui proeminent medic laringologist evreu, Johann Schnitzler, și al fiicei doctorului vienez Philipp Markbreiter, Luise Markbreiter, s-a născut la Viena, pe Praterstraße 16, Leopoldstadt. Viena era pe atunci capitala Imperiului Austro-Ungar. Și-a început studiile în medicină la Universitatea din Viena în 1879. Își obține titlul de doctor în medicină în
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
compozitor, Georg con Wergenthin, talentat dar nu prea motivat, în care autorul face de fapt bilanțul tinereții sale de artist dandy și de om afemeiat pe care o va povești cu franchețe în Memoriile sale ("Jugend în Wien", "O tinerețe vieneza", publicată postum în 1968). Schnitzler face în acest român tabloul cel mai complet al societății evreilor asimilați din Frumoasă Epoca vieneza. • 1892 "Anatol" • 1894 "Das Märchen" • 1895 "Liebelei" • 1898 "Freiwild" • 1899 "Paracelsus" • 1899 "Der grüne Kakadu" • 1899 "Das Vermächtnis" • 1899
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
și de om afemeiat pe care o va povești cu franchețe în Memoriile sale ("Jugend în Wien", "O tinerețe vieneza", publicată postum în 1968). Schnitzler face în acest român tabloul cel mai complet al societății evreilor asimilați din Frumoasă Epoca vieneza. • 1892 "Anatol" • 1894 "Das Märchen" • 1895 "Liebelei" • 1898 "Freiwild" • 1899 "Paracelsus" • 1899 "Der grüne Kakadu" • 1899 "Das Vermächtnis" • 1899 "Die Gefährtin" • 1900 "Reigen" ("La Ronde") • 1902 "Lebendige Stunden" • 1904 "Der einsame Weg" • 1906 "Zwischenspiel" • 1906 "Der Ruf des Lebens" • 1909
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
Casanova în Spanien" • 1924 "Die dreifache Warnung" • 1925 "Die Frâu des Richters" • 1926 "Der Gang zum Weiher" • 1930 "Im Spiel der Sommerlüfte" • 1939 "Über Krieg und Frieden" • 1966 "Das Wort" • 1970 "Zug der Schatten" • 1968 "Jugend în Wien" [O tinerețe vieneza]
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
faza grupelor, cu Utrecht, Villa a marcat o dublă în finalul meciului încheiat cu 2-0 pentru Zaragoza. În șaisprezecimi, Zaragoza a jucat cu Austria Viena. Turul s-a încheiat cu scorul de 1-1, Villa marcând însă în returul încheiat 2-2, vienezii calificându-se datorită regulii golurilor în deplasare. Între timp, în La Liga, Villa i-a bucurat pe fanii Zaragozei la 23 septembrie 2004 aducându-și echipa în avantaj cu 1-0 contra Barcelonei pe Camp Nou, deși până la final Barcelona a
David Villa () [Corola-website/Science/312786_a_314115]
-
din Viena despre scrisori. Curtea imperială, vrând să afle mai multe, a lăsat scrisorile să ajungă la destinație. La Paris, scrisoarea cu răspunsul ministrului de externe francez, în care Franța oferea sprijin financiar și armament maghiarilor, a fost înmânată spionului vienez. A urmat o nouă scrisoare, despre care iarăși se știa la Curtea de la Viena. La 1 februarie 1701, Longueval s-a lăsat prins la Linz. La 18 aprilie, Rákóczi a primit o scrisoare de la mătușa sa, în care aceasta îi
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
Opereta reia schema și tipul din opereta Silvia ("Die Csardasfürstin"). Inventivitatea compozitorului pare să se fi cristalizat într-un manierism fericit care, în timp - îndeosebi sub influența americană - va deveni din ce în ce mai evident. Că Emmerich Kálmán era un maestru al operetei vieneze devine evident din chiar vasta uvertură - o piesă minunată, al cărei gen de orchestrație va fi preluat și de primii ani ai filmelor musicale.În crearea și definirea muzicală a personajelor, Kálmán și libretiștii săi au urmat formula standard a
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
uvertură - o piesă minunată, al cărei gen de orchestrație va fi preluat și de primii ani ai filmelor musicale.În crearea și definirea muzicală a personajelor, Kálmán și libretiștii săi au urmat formula standard a Perioadei de Argint a operetei vieneze, perioadă începută efectiv cu Văduva veselă de Franz Lehár (1905) și terminată abrupt în anii ’30, când mare parte a forțelor creatoare a fost silită să părăsească Viena. Lucrările lui urmează aproape fără excepție următoarea schemă: un duo principal (soprană
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
să existe și compozitori pentru un public căruia să-i placă o operetă veselă, ușoară, spirituală și elegantă”. Asemenea compatriotului său Franz Lehár, Kálmán a fost unul dintre arhitecții a ceea ce avea să fie denumită perioada de argint a operetei vieneze din primul sfert al veacului trecut. Kálmán a adus un suflu proaspăt în muzică, a acordat mereu o mare importanță libretelor și și-a instrumentat mereu personal lucrările. Principala lui contribuție în acest gen muzical a fost ușurința aparentă a
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
Kálmán a adus un suflu proaspăt în muzică, a acordat mereu o mare importanță libretelor și și-a instrumentat mereu personal lucrările. Principala lui contribuție în acest gen muzical a fost ușurința aparentă a îmbinării dintre caracterul sentimental al operetei vieneze și ritmurile energice, pline de culoare ale Ungariei natale. Pe urmele lui Franz Lehar și L. Fall, a marcat un gen aparte, substratul național unguresc al ritmurilor imprimând delicatelor melodii vieneze un fel de coloratură exotică. Richard Specht scria în
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
ușurința aparentă a îmbinării dintre caracterul sentimental al operetei vieneze și ritmurile energice, pline de culoare ale Ungariei natale. Pe urmele lui Franz Lehar și L. Fall, a marcat un gen aparte, substratul național unguresc al ritmurilor imprimând delicatelor melodii vieneze un fel de coloratură exotică. Richard Specht scria în presa vieneză: “Muzica sa este proaspătă și plăcută, viguroasă prin inventivitate melodică naturală și maturitate deplină. În timp ce alții bâjbâie și experimentează, el stă pe tărâmul bogat al muzicii populare și de
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
ritmurile energice, pline de culoare ale Ungariei natale. Pe urmele lui Franz Lehar și L. Fall, a marcat un gen aparte, substratul național unguresc al ritmurilor imprimând delicatelor melodii vieneze un fel de coloratură exotică. Richard Specht scria în presa vieneză: “Muzica sa este proaspătă și plăcută, viguroasă prin inventivitate melodică naturală și maturitate deplină. În timp ce alții bâjbâie și experimentează, el stă pe tărâmul bogat al muzicii populare și de fiecare dată își atinge ținta."
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
relansata sală TNO (închisă după incendiul din 2005), într-o formulă mai restrânsă (cu doar 260 de locuri), dând astfel posibilitatea artiștilor TNO de a-si relua activitatea la sediu. Reprezentant de frunte al ultimei perioade de glorie a operetei vieneze, Emmerich Kálmán a rămas în sufletul tuturor prin felul armonios și original în care a îmbinat acordurile suave ale muzicii sentimentale austriece cu ritmurile energice ale Ungariei natale. Opereta Contesă Maritza (creată în 1924) este una dintre cele mai îndrăgite
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
istoricul român Dimitrie Dan afirmă că această biserică a fost zidită cu ajutorul strângerii pomenilor coreligionarilor armeni și a fost târnosită în 1867. El preia această informație din articolul ""Clădirile monumentale din Bucovina"" publicat de arhitectul austriac Karl Romstorfer în "Ziarul Vienez" nr. 15 din 1890. În anul 1864, în Bucovina trăiau 1.000 familii de armeni, adică 5.000 persoane, dar un deceniu mai târziu numărul armenilor scăzuse la 1.710. Începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, numărul armenilor s-
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
aproape a fi atinsă. Această caracteristică se manifestă cel mai puternic în românul Ungeduld des Herzens, singurul terminat. În nuvelă exemplara Der Amokläufer, o tipologie a pasiunii, inspirată de mari modele precum Balzac și totuși în tradiția narativa a Școlii vieneze (Wiener Schule), înainte de toate Arthur Schnitzler, personajele principale sunt supuse unei constrângeri demonice, care îi rupe din ordinea tradițională a vieții. Devine evidență influneța lui Sigmund Freud. Această nuvelă, precum și toate celelalte nuvele ale lui Ștefan Zweig, denotă influență teoriei
Stefan Zweig () [Corola-website/Science/309690_a_311019]
-
operă lui Erich nu a avut același succes precum operele sale precedente iar el a simțit un sentiment de dezamăgire, mai ales că opera lui Krenek a devenit opera anului. Acest eșec s-a datorat schimbării de gusturi al publicului vienez, care a început să prefere lucrările moderne. După ce a primit titlul de profesor al Academiei de Muzică din Viena, Korngold a colaborat în 1929 cu Max Reinhardt pentru adaptarea operetei "Die Fledermaus" a lui Johann Strauss ÎI în Berlin. În
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
avut loc premieră "Serenadei Simfonice în Și major", Op. 39, care a fost primită cu succes la Filarmonica din Viena. Totuși, alte lucrări ale sale nu au avut un public numeros iar părerile criticilor nu erau favorabile. Gusturile muzicale ale vienezilor au evoluat în absența lui Korngold. Korngold s-a considerat uitat și subapreciat, așa că a părăsit țara sa natală. A revenit în Statele Unite profund dezamăgit. A făcut un al doilea drum spre Europa în 1954, când a avut loc premieră
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
de ziua onomastică a domnitorului), când s-a pus piatra de fundație și cutia cu anaforaua semnată de boierii Divanului și de cler. Ca urmare a faptului că realizarea monumentului era în întârziere, la data de 28 aprilie 1836 arhitectul vienez Johann Freiwald - proiectant și al Catedralei Mitropolitane aflată în lucru - angajat pentru execuția lucrării, nu primea chezășie. Freiwald a predat sarcina realizării monumentului către inginerul rus Mihail Singurov, dar nici acesta nu a reușit să o termine, neputând să aducă
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
Mocod, inclusiv văile laterale Rebra, Sălăuța, Zagra. Certificatul de naștere al comunei Măgura Ilvei este datat cu anul 1762, odată cu Ilva Mare, așa cum reiese din consripția militară din anul 1763/64, privind localitățile militarizate din Valea Rodnei de Curtea -Imperială Vieneză în cursul anului 1762. Localitățile de pe Valea Ilvei s-au constituit ca unități administrative separat de Maieru, Ilva Mare și Rodna, în condițiile favorabile militarizării Văii Rodnei. Măgura era numită în vorbirea populară "După Măgură", pentru că măierenii așezați aici cu
Comuna Măgura Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/310231_a_311560]
-
având lemn din belșug. Profitând și de pasivitatea domnului moldovean, Șerban Cantacuzino a preluat inițiativa sprijinirii pe ascuns a forțelor creștine. Astfel, sub pretextul trimiterii de spioni sub zidurile „inamice”, domnitorul român trimitea de fapt soli având ca scop informarea vienezilor despre mișcările din tabăra turcească; ba chiar mai mult, a dezvoltat un sistem secret de comunicații, pentru a nu trezi suspiciuni în rândul turcilor. În momentele în care armatele românești erau nevoite să bombardeze orașul, acestea fie umpleau tunurile cu
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
un sistem secret de comunicații, pentru a nu trezi suspiciuni în rândul turcilor. În momentele în care armatele românești erau nevoite să bombardeze orașul, acestea fie umpleau tunurile cu paie, fie foloseau ghiulele de fontă care produceau pagube minime zidurilor vieneze. Șerban Cantacuzino a întârziat cât mai mult construcția celor două poduri, facilitând totodată distrugerea lucrărilor de către „dușmani”. În ziua bătăliei decisive de pe dealul Kahlenberg (12 septembrie 1683) între armatele regelui Ioan III Sobieski al Poloniei și forțele turcești conduse de
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
marca împlinirea a 300 de ani de la marea bătăliei, bustul domnitorului muntean. De asemenea, în 1999 Academia Română a montat o placă pe biserica Sf. Iosif de pe Kahlenberg ce comemorează contribuția soldaților români la depresurarea Vienei. Împreună cu acea cruce, drept amintire vienezilor, Șerban Cantacuzino a mai lăsat pe câmpul de bătălie și un steag de luptă. Acesta este realizat din mătase peste care a fost pictată în ulei icoana Mântuitorului stând pe tronul împărătesc, binecuvântând cu mâna dreaptă și ținând Evanghelia deschisă
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
facă împărat. Socrul ei, Francisc I era bătrân, iar Ferdinand, fiul cel mai în vârstă și totodată moștenitorul tronului era bolnav și debil mintal. Ambițioasa prințesă, foarte interesată de problemele politice a observat vidul de putere ce exista la curtea vieneză la începutul secolului al XIX-lea și a decis să umple acest gol cu personalitatea ei marcantă. Nu după mult timp, Sofia dobândește faima de a fi "unicul bărbat" de la palat. Ea este cea care contribuie în timpul revoluției generale din
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]