1,712 matches
-
mulțumi cu comunicatul apărut în "Monitorul oficial" din București și, în sensul acesta, la 20 iunie deja, ministrul de externe a însărcinat pe ambasadorul austro-ungar, baronul Mayr, să ceară de la guvernul român declarațiuni pozitive și precise. După cum ne încredințează foaia vieneză, mai ales cei din Pesta sunt îndîrjiți, nu atât contra celor vorbite de d. Grădișteanu, ci contra discursului pronunțat la Iași de d. C. A. Rosetti, care a numit pe regele Carol "Rege al romînilor". Regele a răspuns la acest
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Prefectura Hiroshima“. ăsta e un walkman. Am și instrucțiunile de folosire. De ce le păstrez? Păi, dacă se strică, ce fac? Mă simt mai relaxat dacă le iau cu mine. Pe caseta asta am valsurile lui Johann Strauss. Dacă ascult valsuri vieneze în drum spre serviciu, mă simt foarte bine. Dimineața nu ascult. Dacă le pun de la prima oră, mă simt ciudat și nu mai pot munci (râde). Mai am pixuri, carnețele, bilete, batiste, șervețele. Chestii din astea. Și în acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și datorită unei organizații conduse de boierul Ion Câmpineanu, denumită Mișcarea Națională, care vedea în domnul Țării Românești un mare dușman al statului. Legătura principelui cu Oltenița s-a realizat, după revenirea sa în țară, în anul 1852, după exilul vienez. Donând satului oltenița și locuitorilor săi o suprafață de teren, din moșia ce o deținea aproape de Dunăre, s-a putut mări perimetrul localității și la 23 aprilie 1853 a devenit oraș. Prințul Alexandru Dimitrie Ghica se îmbolnăvește, stabilindu-se în
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3142]
-
de brioșe cu stafide. Am izbucnit în râs ca un puștan căruia i se satisface cel mai mic capriciu. Bucuria mea n-ar fi fost deplină fără bilețelul lui Sigrid: cu diferență doar de o frază („sper că aceste produse vieneze vă vor fi pe plac”), conținutul era același ca în ajun, dar am apreciat că era proaspăt, la fel ca micul dejun. Am mâncat jubilând, mai întâi pentru că era foarte bun, mai apoi pentru că nu eram pe cale să vizitez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
observat de ea, din hol sau din sufragerie, pe acea străină care era mama mea, stând pe taburetul îmbrăcat în catifea, înconjurată de toate cutiile cu comorile trecutului ei, împrăștiate pe jos. Mâna ei mângâia duios penele colorate din atelierul vienez al lui Onkel Alfred, aluneca peste altița brodată cu motive românești, netezea pânza țesută din bumbac, „pânza“ - și, în timp ce făcea asta, simțea probabil pielea cu care erau capitonate banchetele trăsurii, încinse de soare, auzea rumoarea pantofilor în foaierul hotelului Athénée
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trestie-de-zahăr, nici cimitirele islamice, nici Marele Zid Chinezesc al celebrei sale scrieri nu erau departe. Nu este necesar să ni-l Închipuim pe Kafka În deșertul Orientului Mijlociu sau În China comunistă, sau În Brazilia, unde atât de ne-kafkianul evreu vienez Stefan Zweig și-a pus capăt zilelor, pentru a autentifica una dintre torsiunile cele mai expresive ale secolului Îndoliat nu doar de Holocaust și Gulag. Chiar imaginându-l pe Kafka În capitala mondială a exilaților, New York, În New York-ul personajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Născut la Sebeș, în 1830, Carl Filtsch era, la 12 ani, elevul preferat al lui Chopin și al lui Liszt, fiind considerat „copilul minune al Transilvaniei“. Cele 12 compoziții ale sale, găsite abia în 1960, s-au păstrat în Arhivele vieneze. Carl Filtsch a murit la Veneția, pe când avea numai 15 ani. Portrete: Ceaikovski și Rahmaninov „A doua zi, la Taneiev, a cântat pentru prima oară Simfonia a VI-a. Se aflau toți acolo. Rahmaninov asculta, cu capul sprijinit într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ne asigură Milton. E destul de dichisit, din câte-mi amintesc. Nu era. Am ajuns acolo cu un taxi din aeroportul La Guardia și am găsit hotelul Lochmoor decăzut din gloria sa trecută. Recepționerul și casierul lucrau după geamuri antiglonț. Mocheta vieneză era umedă sub caloriferele care picurau, iar oglinzile fuseseră scoase, lăsând În urmă dreptunghiuri fantomatice de ghips și șuruburi decorative. Liftul era antebelic, cu gratii aurite și Încovoiate, ca o colivie. Pe vremuri existase un liftier; acum nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
copilul, cu o ureche perfectă, are șansa de a fi elevul unei bătrâne profesoare din Viena, ea însăși elevă a lui Liszt, prietenă apropiată a Clarei Schumann și a lui Gustav Mahler. Madame Polkovska îl va propulsa, grație relațiilor ei vieneze, să debuteze la Festivalul Haydn de la Eisenstadt, la unul din cele două palate ale familiei Esterhazy. La Eisenstadt, în 1923, tânărul candid, dar deja infectat de stereotipurile antisemite va fi confruntat pentru prima dată cu propaganda naționalistă și pro-hitleristă, grupul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
fel decât m-am așteptat. Sau și cum m-am așteptat de la o capitală din Europa Occidentală, dar și altfel - în nenumărate alte feluri.Am avut parte, de exemplu, de o lecție de psihologie socială foarte interesantă, oferită de bicicliștii vienezi. Viena e împânzită cu piste de bicicletă, pe care poți circula nestingherit. Austriecii, ca orice țară civilizată, au mare grijă de bicicliștii lor. Ca simplu pieton însă, am văzut și reversul medaliei. Dăruiți cu piste late și cu drepturi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Biciclistul e lup pentru pieton. Seara, pe terase sau în cafenelele Vienei, m-am simțit ca acasă. Singura problemă ar fi fost că nu vorbesc germana, dar am avut aproape tot timpul lângă mine prieteni vorbitori de germană. În rest... Vienezii nu respectă mai deloc stereotipul german. Eventual aș putea spune că-s niște nemți balcanici: veseli, gălăgioși și foarte relaxați, umplu orașul în fiecare seară. De la Operă curg râuri de spectatori, dinspre terase se aude rumoare, pe străzile din centru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
involuntar aproape, Nora. — „Köszöni a csókodat,/ Köszöni a csókodat“, făcu retroversiunea de cuviință, Carmen. — Nu mă mai mir că știi și ungurește, spuse, nu fără un anume imperceptibil esitando, semn al complexului de inferioritate, domnul Vasile Elisav, cu o străbunică vieneză, austriacă, austro-, deci, ungară, scumpă Carmen. Dar te desfid să-mi spui la ce anume sărut face aluzie,-n poema asta, Ady! —?! — La, în opinia mea, acela pe care l-aș numi luetic, ca și în cazul unor Eminescu, Heine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
lui Michael Pamer, la care a renunțat pentru a se alătura unui popular cvartet de coarde cunoscut drept Cvartetul Lanner, format din viitorul său rival Joseph Lanner și frații Drahanek, Karl și Johann. Acest cvartet de coarde care interpreta valsuri vieneze și dansuri germane rustice s-a extins într-o mică orchestră de coarde în 1824. Johann Strauss era un om de acțiune, care căutase să-și asigure printr-o energie și un talent puțin comune, privilegiul de a fi stăpânul
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Țonea Ana Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107375]
-
caz dimineață) - mi s-ar fi părut o alegere mai rezonabilă. După ce directoarea Institutului Cultural Român din Viena mi-a explicat puțin cum stau lucrurile acolo, m-am liniștit. Ghizii mei ocazionali prin Viena, Gabriel Kohn, lectorul român de la Universitatea vieneză, și Catherine Danielopol, austriacă prin naștere, româncă prin origine, m-au convins și mai tare. Bine, știam eu că Viena e o capitală culturală importantă, dar îmi lipsea simțul proporțiilor. Programul tuturor manifestărilor culturale dintr-o săptămână vieneză, cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
de la Universitatea vieneză, și Catherine Danielopol, austriacă prin naștere, româncă prin origine, m-au convins și mai tare. Bine, știam eu că Viena e o capitală culturală importantă, dar îmi lipsea simțul proporțiilor. Programul tuturor manifestărilor culturale dintr-o săptămână vieneză, cu o prezentare minimală a fiecăreia, ar putea fi strâns într-o carte de dimensiuni medii. În fiecare zi se întâmplă zece-douăzeci de lucruri: festivaluri de film, spectacole de teatru, operă, expoziții, seri de lectură, de muzică, happening-uri... Printre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
se plaseze cât mai bine ca să aibă vreo șansă să fie văzut și auzit. Concurența e acerbă - nu doar cu artiștii austrieci din toate branșele, ci și cu cei germani, englezi, spanioli, cehi, maghiari, columbieni, nord-americani etc., etc. Iar când vienezul pasionat de cultură își aruncă ochii pe programul manifestărilor săptămânale, nu cred că ar alege - de exemplu - să renunțe la un spectacol la Opera din Viena pentru o seară de lectură a unui autor român. Deocamdată, doar cinematografia românească ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Austrie contemporană. Pe de altă parte, așa a putut apărea și succesul liderului naționalist Jörg Haider, actualmente guvernator al landului Carinthia. * * * Doar că asemenea discuții sunt prea serioase pentru niște luni de vacanță. Cred că niște fragmente disparate de viață vieneză de weekend s-ar potrivi mai bine momentului și, poate, ar oferi o imagine mai vie a capitalei austriece. Dar asta săptămâna viitoare... LA LOC teleCOMANDA Apocalipsa după Rating Alex SAVITESCU Exhibiționismul este cea mai grea boală a începutului de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
al celor care le ascultă. Arta lui Stich-Randall, dezbrăcată de orice artificiu, atinge perfecțiunea“. Era o epocă nouă, în care, cum își amintește într-un interviu Gabriel Dussurget, directorul Festivalului de la Aix, încerca și reușea să se detașeze de tradiția vieneză și cea a Festivalului de la Salzburg. „Donna Anna o cântau dame corpulente, mari soprane dramatice, extrem de încordate în ultima arie; interpreții nu erau tineri: Don Giovanni trebuia să fie un domn în vârstă, la fel ca și Contele din Nunta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
evident, cu costuri tot mai mari. Dacă te plimbi prin lumea caruselelor, vezi multe minuni ale tehnicii. Imaginea unei cabine a caruselului. În depărtare se văd o serie de turnuri ale orașului Caruselul cu Lanțuri de 117 m din Prater-ul vienez este cel mai mare de acest tip, dar are viteza de funcționare prea mare pentru un iubitor al peisajelor: 60 km pe oră. Nu poți să te bucuri în liniște de această viteză și la această înălțime. El pare mic
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
lăsăm mâncarea aceasta pe foc ca să se mai rumenească totul ușor. O servim fierbinte. În ouă punem și 5 linguri de lapte și amestecăm totul și prăjim auriu - să fie aspectul acestei gustări rapide și consistente. Rețeta nr. 23 Șnițel vienez de vită cu garnitură de piure Ingrediente: 1 kg pulpă de vită, 80 g făină, 3 cepe mari, 150 g ulei, 2 țeline mari, 2 linguri pastă de tomate diluate cu apă, sare și piper după gust. Mod de preparare
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
preluat, acceptat ca unul interesat de buna desfășurare a lucrurilor. Respir ușurat. Între timp bătrânul a ajuns la marginea scenei, a pus un picior în față și cuprinde sala cu privirea. E o sală frumoasă, de secol 19, imitând barocul vienez, cu alveola parterului încununată de două brâuri de loji suprapuse. Totul e în catifea roșu-putred și în ample stucaturi aurii. Oamenii nu mai sânt pe scaune, ci sânt strânși, într-o coadă care începe în foaier și urcă până la scenă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Înclinație o constituiau operele unui enigmatic medic austriac care, peste ani, avea să devină celebru: Sigmund Freud. Miquel Moliner, care, grație defunctei sale mame, citea și scria În germană la perfecție, poseda mai multe volume de scrieri ale doctorului vienez. Terenul său favorit era acela al interpretării viselor. Obișnuia să Întrebe oamenii ce-au visat, pentru a trece apoi la o diagnosticare a pacientului. Spunea mereu că are să moară tînăr și că nu-i păsa de asta. De atîta gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înveșmîntat În straie de paradă și călare pe o avere pe care el o pierduse. Fumero nu-i povestise că Irène Marceau, deși femeie cu o anumită situație economică, era patroana unui bordel și nu o prințesă dintr-o poveste vieneză. Nu-i povestise că mireasa era mai În vîrstă cu treizeci de ani decît Carax și nici că, mai curînd decît nuntă, era vorba de un act de caritate față de un om sfîrșit, lipsit de mijloace de subzistență. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
buna ziua). Cu această ocazie, îmi amintesc că am auzit pentru prima oară numele lui Hitler în anul 1924, pe o bancă în Türkenschanz Park, în Viena, pe când îmi treceam doctoratul la Hochschule für Bodenkultur. O discuție aprinsă, intre studenții vienezi s-a terminat cu strigătul: „va veni el Hitler si o să-i învețe minte”. Și iată acum după 11 ani Hitler era conducătorul Germaniei. Agricultura Germană Seara coborâm la o gară în Friedrichstrasse. Am văzut Berlinul în 1928, când am
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Măria-Ta, spre ce te-ar duce gândul? - se întoarse el spre Barzovie. — Spre cel mult o ciorbă - răspunse acesta. — Nu fi demagog - grăi viziriul. Eu plătesc. Cere ce-ți place ție mai mult. — Atunci să fie și-un șnițel vienez - spuse Barzovie-Vodă. Viziriul se încruntă: — Vienez, zici... Mda... A pătruns șnițelul vienez în Moldova? Foarte puțin, luminăția-ta, se corectă repede Barzovie-Vodă. Numai la nord, până la Suceava. La Pașcani, de pildă, nu găsești picior de șnițel. — Și pe unde dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]