1,709 matches
-
Ash.) Importarea provenind dintr-o lume locuită, în afară de pământ, a vreunei entități necunoscute și pe deasupra, și periculoase, este strict interzisă. Făcându-ne să dăm ca din întâmplare peste acest semnal, Compania avea acoperire legală, dat fiind că întoarcerea noastră cu vietatea nu era "intenționată"... Iar în timp ce noi zăceam în pușcărie, autoritățile se întrebau: ce facem cu creatura? Și atunci specialiștii Companiei își ofereau cu generozitate serviciile, însoțite, se înțelege, de câteva plocoane judicios distribuite! Și dacă aveam noroc, Compania ne plătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și elegantă. Numai unul dintre voi va supraviețui. ― Și iată-ne așezați pe noi, oamenii, la locul nostru, așa-i? Spune-mi un lucru, Ash. Compania dorea să-l vadă pe Nostromo ajungând la stația pământ numai cu tine și vietatea la bord? ― Nu. Ei nădăjduiau într-adevăr că veți supraviețui. Pur și simplu oficialitățile Companiei nu-și imaginau că vietatea era atât de periculoasă și indestructibilă. ― Ce crezi că se va întâmpla dacă nava va ajunge pe Pământ, presupunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Spune-mi un lucru, Ash. Compania dorea să-l vadă pe Nostromo ajungând la stația pământ numai cu tine și vietatea la bord? ― Nu. Ei nădăjduiau într-adevăr că veți supraviețui. Pur și simplu oficialitățile Companiei nu-și imaginau că vietatea era atât de periculoasă și indestructibilă. ― Ce crezi că se va întâmpla dacă nava va ajunge pe Pământ, presupunând că vom fi morți cu toții și câ creatura va fi singura supraviețuitoare? ― Nu pot să spun... Există o posibilitate ca Străinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dacă nu văd cu ochii mei. Zic: deconectează-l! ― Sunt de acord, interveni Lambert. Ripley dădu ocol mesei și se duse să debranșeze... ― O ultimă vorbă, adăugă repede Ash. Un testament dacă vreți. ― Da, zise Ripley, ușor mirată, ― Poate că vietatea posedă realmente o anumită inteligență. De ce nu încercați să comunicați cu ea? ― Ai făcut-o? ― Te rog, lasă-mă să duc cu mine câteva secrete. Ripley scoase cablul. ― Salut, Ash! (Se adresă colegilor.) Când e să aleg între mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de sus; după care Începe iarăși dansul alb și ucigaș, deasupra mării. E aici tot ce m-ar putea emoționa și revolta și n-ar mai fi nevoie să apelez la Oedip pentru a afla că, peste o clipă, o vietate va muri și alta va slobozi din gușă un țipăt fericit. Și daca e adevărat că bucuria se naște din suferință, din ce tenebre au ieșit statuile de marmură fericită ale Greciei antice? Și cît datorează Elada propriei ei arte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
adevărul a rămas undeva la mijloc, la catedrala din Tours. Această dispută de marketing religios a avut însă o influență benefică asupra răspândirii circului în Europa. Circ care continuă și azi: au proliferat trupele itinerante care prezintă, în panopticumuri, diverse vietăți cu două capete, de la viței la broaște țestoase și purici. Ar mai fi de spus doar că orașul are o echipă de fotbal - SCO Angers - care se zbate în apele mlăștinoase ale ligii a doua franceze. Pe la mijlocul romanului, SCO Angers
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu sunt niciodată pregătiți pentru somn; prin urmare, cele două fetițe încă mai explorau viața cu ochi curioși. Cea mare, Viviana, care avea cinci ani, tocmai prinsese un cărăbuș și-l cerceta curioasă; avea obiceiul să prindă fără frică toate vietățile ce-i ieșeau în cale și să le studieze cu interes. Cea mică, Angelina, doar de trei anișori, așezată pe iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. Era o mogâldeață de om! Părul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
a vântului. Rămăsese cu câteva pietricele în pumnul strâns. Când se așezaseră pe banca din fața fostei căpitănii, încă le mai ținea în mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel de mici mușcături ale unei dușmănoase vietăți zbătându-se să-i intre în carne, să se cuibărească în ea, găsindu-și culcuș în căușul palmei. Urmărea și el cățelandrii, absent, amuzat de hârjoana lor cu apa. Din când în când privea, la fel de amuzat, în jur. Din vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la ea, Mulțumesc, Matei! atât, pentru ce-i mulțumea? pentru ajutor, evident! Când i-a spus lui Angel I must go a pierdut probabil și șansa unei împliniri iluzorii în lumea virtualè, iar Ilarie vorbește despre iubire că despre o vietate nevertebratè, fèrè sânge, O broascè albè! Ne apropiem de oraș, recunosc primul sat, casele, halta, se însereazè încet, ziua devenind tot mai micè, n-am dezlegat nici enigmă pèrului inelat al fetei de pe culoar! în compartiment se iscè foialè, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se uite mai atent la burtă ei, Diana invitându-l, dar când Matei, mănat de un impuls puternic, sare în picioare, încordându-se că un arc perfect întins, Diana, privindu-l, se sperie de avântul cu care, un soi de vietate cumplitè și independentè, trezindu-se dintre coapsele subțiri ale bèiatului, împunge aerul, apropiindu-se gata s-o spintece, atunci, fata, ca atinsè de o vrajè, încremenind jos pe covor, cu picioarele adunate sub ea, urmèrește, cu o oroare sacrè în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
coapse încinse, Matei respingând-o, Nu! sèrind în picioare, Nu! împingând-o cu un gest al mâinii fèrè s-o ating, ea rènitè, cèutându-și adèpost, se retrage în colțul cel mai îndepèrtat al compartimentului, ghemuindu-se pe banchetè că o vietate lovitè de un agresor puternic și începe, apoi, încetișor, sè plângè, Nu conteazè! Mè iubești, dar ți-e fricè de mine! Mè dorești! Ha! Ha! Haaa! rostind printre sughițuri, mișcându-se în straturile de haine care-i acoperè trupul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
întrebări, te răsucesc pe toate părțile, îți dai seama, la un moment dat, că ai uitat și limba română și rostul tău pe lume. Analizează mașina (aceeași marcă au și ei în curte), se uită la tine ca la o vietate care sparge plafonul cunoașterii cu viteza de șase mach, brațele tale au forme de brațe, picioarele nu sunt picioare, ci picioare, capul e tot cap, dar altfel. Informațiile media le interpretează ca pe timpul uniformizării comuniste, ai cărei adepți sunt. Invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în primul an de studenție, ziarul „Magazin” al cărui cititor consecvent eram, avea rubrica „O ilustrată pe adresa dumneavoastră”, din care mulți selectam adrese ale unor domnișoare amatoare de schimburi (chiar și de ilustrate), cu care să însuflețim peisajul atunci când vietățile naturii se retrăgeau pentru binemeritata hibernare. Bineînțeles că fiecare avea intenții serioase, atâta vreme cât aveam posibilitatea de a cunoaște și a ne distra cu tipe pe cinste despre care chiar aș avea ce să vă povestesc, dar nam chef să mă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Se vor odihni și apoi vor începe să-și facă cuibul. Vor cloci ouțele mici și vor scoate puișori. Iarba a prins colț fraged și nou. Livezile s-au împodobit cu flori albe. E o adevărată sărbătoare a lor. Toate vietățile, trezite dintr-un somn lung își încep o viață nouiă. Primăvară îți mulțumesc că exiști! IARNA Este iarnă. Au început să roiască albinele cele albe. Startul de zăpadă a acoperit satul. Copacii și-au luat hainealbe, ca de sărbătoare. Casele
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
securității. Înaintea sa, cu urechile ciulite mergea Vizanti care amușina mirosul capcanelor pentru iepuri și din când În când Întorcea capul către stăpânul său, dădea din coadă și aștepta ordine noi. Noaptea era deplină, Întunericul transformase arborii și tufișurile În vietăți nepământene, nu se auzea nici un zgomot și liniștea Împărățea peste pădurea Mavrocordat. Victor se opri brusc, Vizante Încremeni ca la comandă evitând astfel palma stăpânului său. Urechile de vechi jandarm Își făcură Încă odată datoria și Victor Olaru prinse un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o linguriță de miere și-l sorbeam strecurându-mă În propriile gânduri. Erau pajiști, tăciuni aprinși, cascade și estuare, unde de șoc, poieni cu veverițe. Copiii erau minunați. Îi priveam atent din fotoliul cu arcuri uzate și mi se păreau vietăți În continuă metamorfozare...,,. sau -Cine o să-i cumpere lui cârje cu perne moi pentru subțiori? Dintr-odată nu a mai simțit nici durere, nici revoltă, nici suferință și s-a văzut copil maimuțărindu-se În oglinda cu ramă aurie de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
portretul după... cadavru,dar obosit a adormit în sicriu.A fost înmormântat.A încercat disperat să telefoneze de pe mobil,din mormânt,unui cunoscut. Dar acumulatorul era descărcat... Opera sa s-a bucurat de succes la vernisaj. „Morsele sunt în natură Vietăți fără cultură, Totuși ele până mor Iși au alfabetul lor.” (V.D.Popa) Reportajul -Știrea zilei.In comuna Frecăței populația este oripilată.Săteanul Ioniță Sumanu l-a ucis cu sânge rece pe consăteanul său,Ion Puțanu. De la fața locului ne relatează
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
căci apa, alimentele, veșmintele sau alte obiecte contaminate de către holeric pot servi drept intermediar în realizarea infectării. Bună parte din epidemiologii de la mijlocul veacului trecut împărtășeau convingerea că, de regulă, extinderea molimei se face prin agresarea organismului uman de către o vietate microscopică specifică, așa-numitul contagium animatum, sălășluit în bolnavi. Odată cu afirmarea pasteurianismului, ideea aceasta a devenit una din premisele teoriei și practicii medicale: bolile infecțioase sunt transmisibile, fiind provocate de înmulțirea unor microbi patogeni, care tind să invadeze alte organisme
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
încrâncenata lui plăcere, dar tot sterpe vă lasă, atât de dense, de adunate în voi, în strălucirea voastră în zeci de culori, din focuri imemoriale trasă. când din vis mă trezesc, cu fruntea-n sudori, dezamăgitele pietre, treze, ca orice vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Ochii lui, cu verdele-albăstriu diluat de sticla groasă a ochelarilor, rătăcesc, derutați, În imensitatea ordonată a parcului. —La dreapta?... Unde la dreapta? A, da! Uite-l! —... Când văd iepurași, totdeauna mă gândesc la o figurină de ciocolată, nu la o vietate. Probabil pentru că Îmi plăcea atât de mult când vedeam iepurașii și ouăle de ciocolată În vitrina cofetăriei instalate În fosta noastră casă, Înainte de Paște... Și așa ai rămas doar tu să vezi, la fiecare sfârșit de aprilie, un ou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în plină noapte, într-un loc retras și, după cum bine știau, aceasta ar fi putut apare oricând. O rugase să fie atentă la orice schimbare din jur. Cea mai bună metodă era să urmărească zgomo tele nopții: insectele și celelalte vietăți încetau să mai scoată orice sunet când aceasta se apropia. Apoi, mai era ceața. Deși, odată ce apărea negura, însemna că bestia era deja lângă ei. Imediat ce ajunseseră în Baia de Sus și scăpaseră de pupăturile coanei Maria, Cristian îl trăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
băgase groaza în oase. Chestia aceea, fumul negru, ieșise din gaura îngustă, ca o fantă subțire, de sub tavanul galeriei. Se prelinsese de acolo ca un lichid drăcesc. Umbla se prin toate colțurile lumii dar nu auzise de existența unei asemenea vietăți. Vlad nu-i înțelesese întrebarea. Boris știa că, orice ar fi fost ființa aceea, era acolo cu mult timp înainte ca ei să se apuce de săpat, închisă în măruntaiele muntelui. Într-adevăr, ei fuseseră cei ce o eliberaseră. Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plantă și fiecare creatură părea să aibă legătură cu acel adevăr universal, spiritul fiecărei forme de viață fiind de fapt libertatea în sine a vieții, care se diversifica, însă exista aproape la fel în orice, și orice minusculă particolă sau vietate avea valoarea sa și însemnătatea sa aparte... în directă apartenență la miracolul naturii. M-am întrebat dacă nu cumva acesta era adevărul pe care trebuia să-l aflăm... dacă era astfel: prin faptul că eu și Regele Lup învățasem unul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
și o să mă uite. * Viața este o zi cu soare. Moartea - o noapte fără lună. Noi? Componenții vii ai clisei pe care o frământăm în picioare. * Moartea este o dovadă certă că omul este produsul naturii, din moment ce împărtășește soarta tuturor vietăților. * Vorbele nu se încopciază la dosar. * Dumnezeu a dat omului graiul pentru a-și putea ascunde gândurile. * Ia-mi, doamne imaginația și dă-mi mirosul câinelui! M-ar feri de multe ispite. Când poezia cărnii se transformă în maț, omul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
trăit Strickland din roadele pământului, venind prea rar la Papeete. În apropiere era un pârâu în care se scălda, iar uneori mai avea și ce pescui. Când venea bancul de pești, băștinașii se îngrămădeau cu sulițele și țipând zgomotos, străpungeau vietățile speriate în graba lor de a ajunge la mare. Uneori Strickland cobora până la recifurile de corali și se întorcea cu un coș de peștișori mici și colorați, pe care Ata îi prăjea în unt de cocos, sau cu câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]