6,587 matches
-
de muzică de cameră cel mai funcțional atașat spiritului acestei prețioase zone a performanței muzicale. În acest fel trebuie apreciată și realizarea - în urmă cu câțiva ani, la Casa "Hänssler Classic" - a primei ediții discografice complete a creației enesciene pentru vioară și pian, o realizare foarte bine primită de presa europeană de specialitate. Pe de altă parte, personal am susținut cu mare entuziasm decernarea distincției "Opera Prima" acestui - în adevăr temeinic - cuplu muzical cameral. Mă refer la jurizările anuale ale premiilor
La Viena și Berlin sub semnul muzicii lui Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6674_a_7999]
-
la lumea din care am ieșit acum 20 de ani. Cred că aici Radu Mihăileanu are un cuvânt de spus, și dacă nu ar fi îngroșat tușa umoristică ar fi obținut acea subtilă notă particulară. Andrei Filipov cu Concertul pentru vioară în Re major al lui Ceaikovski îndeplinește un rol orfic scoțând din "infernul" mizerabilist al lumii postsovietice muzicanții redeveniți muzicieni. Punctul climactic al filmului este acest minunat concert al lui Ceaikovski, muzica drept soteriologie, drept "communism" sublim. Ascultând Ceaikovski poți
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
patul de deasupra, devenită deja o confidentă a Ceciliei, blândă, înțelegătoare și totuși fioroasă printr-un efect horror și totodată umanizant voit de autor : seamănă prin șerpii negri încolăciți în păr cu Meduza lui Caravaggio. Cecilia, copil abandonat, cântă la vioară în orchestra orfelinatului Pietŕ (devenit în veacul XX spital și maternitate, unde a văzut lumina zilei autorul). Adolescenta Cecilia (nume ales deloc întâmplător, știindu-se că sfânta Cecilia este venerată și ca patroană a muzicii) întrupează o anonimă ființă invizibilă
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
Filarmonicii din Cluj (11 octombrie) dirijată de Ana Bogățilă, cu o suită pe pagini din creația lui Constantin Silvestri, Béla Bartók, Antonio Vivaldi. Amploarea orchestrală a ultimelor trei manifestări a fost "temperată" de concertul Cvartetului "Transilvan". În afara lui Gabriel Croitoru - vioara I -, care i s-a alăturat relativ de curând, ceilalți instrumentiști sunt aceiași din 1987, când a fost înființat: Nicușor Silaghi, vioara a II-a, Marius Suărășan, violă și Vasile Jucan, violoncel. Cu un sunet cultivat, cu frazare coerentă, inteligentă
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
Vivaldi. Amploarea orchestrală a ultimelor trei manifestări a fost "temperată" de concertul Cvartetului "Transilvan". În afara lui Gabriel Croitoru - vioara I -, care i s-a alăturat relativ de curând, ceilalți instrumentiști sunt aceiași din 1987, când a fost înființat: Nicușor Silaghi, vioara a II-a, Marius Suărășan, violă și Vasile Jucan, violoncel. Cu un sunet cultivat, cu frazare coerentă, inteligentă, sensibilă, cu simțul construcției fără fisuri, cei patru muzicieni au reușit să confere un echilibru clasic celor două lucrări brahmsiene - Cvartetul de
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
alfa, Cristian Mandeal impune prin excelența ținutei și gesticii sale dirijorale. Relația empatică dintre el și orchestra la pupitrul căreia și-a făcut o parte din "ucenicie", s-a făcut simțită de la primele acorduri ale Concertului în Re major pentru vioară și orchestră de Ceaikovski. Orchestra și-a depășit rolul de simplu acompaniator, astfel încât, violonistul - cu un sunet pur, rafinat, cu o frazare mlădioasă și o tehnică dezinvoltă - deși au existat și unele pasaje discutabile - a regăsit, în ansamblul clujean, un
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
Deși avea titlul WBO, și-a dat seama că în România nu prea izbutești cu bătaia și, cumulat cu o accidentare, a devenit pilot de raliu. 22 februarie 1900 - La Paris, are loc prima audiție a "Sonatei nr. 2 pentru vioară și pian" de George Enescu (la pian - George Enescu). Acum, 100 de ani mai târziu, România a pus preț pe artă, și pe Enescu, el fiind ales pentru bancnota de 5 lei. 22 februarie 1512 - A murit Amerigo Vespucci, explorator
Istoria la zi. Ce s-a întâmplat pe 22 februarie () [Corola-journal/Journalistic/67249_a_68574]
-
iubite, cele cercetate cu prospețimea, parcă, a primei priviri. Pe ploaie, cînd simțurile se ascut, și temerile vătuite scot lucii de armă, căutarea, inutilă, scormonește drumuri închise: "Aș voi să găsesc o asemănare/ Și caut în zgomote și murmure,/ În viori, în naiuri și ghitare/ Ecoul nedeslușit și turbure.// Noaptea s-a întunecat cu alte nopți în fund,/ Și din noapte-n noapte, nopțile urzite/ Cern ploaia cu nisipul mărunt/ Ca niște site." (Ploaie). Coșmarul căderii din noapte în noapte e
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
diferite, unor populații aflate - unele dintre acestea - până mai ieri în conflict deschis. Se vor pregăti împreună, vor cânta împreună aceeași muzică, de pe aceleași partituri, opus-uri simfonice semnate de George Enescu, de Verdi, de Elgar, de asemenea Concertul pentru vioară de Beethoven... Protagonistul concertului bucureștean este marele violonist italian Uto Ughi, unul dintre ultimii importanți elevi ai lui George Enescu, un muzician de faimă internațională, artist aflat la zenith-ul unei prodigioase cariere solistice. Celălalt protagonist al actualului turneu este tânăra
Momentele muzicale ale lunii noiembrie by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6741_a_8066]
-
ale cântului în ansamblu, se deslușesc pe parcursul perioadelor de formare muzicală profesională. Iar în cadrul acestora competițiile pot deveni cruciale în evoluția unui tânăr muzician. Am vedere, spre exemplu, recent încheiata ediție - ce a de a XIV-a - a concursului de vioară "Remember Enescu"; competiția s-a desfășurat în cadrul ospitalier, evocator al universului marelui compozitor, al vilei "Luminiș" de la Sinaia-Cumpătul. Juriul internațional a fost prezidat de cunoscutul pedagog Edward Schmieder, profesor la "Temple University" din Philadelphia. Marele trofeu al concursului a revenit
Muzica îi apropie pe cei tineri! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6601_a_7926]
-
de ani, turciții din Fanar, care s-au speriat foarte de "comorile folclorului nostru", servite la bairamurile din Beilicul Iașilor ori Bucureștilor. Pe aici se cîntau doine și balade, de către niște țărani de prin mahalale, numiți lăutari, cu cimpoaie, fluiere, viori, cobze și țambal; unele, cele de jale și de dragoste, mai treacă-meargă, dar fioroasele balade de haiducie și de ocnă nu le spuneau nimic de bine fanarioților puși pe fumărit și cu satîrul firmanului deasupra capului. Atunci, au bătut din
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
liber ca prin minune, dat fiind că lumea îl adoră pe Paganini și, în afară de asta, trebuie să-l asculți pe Ricci interpretând Capriciile. Era un concert excelent și m-a uimit tehnica lui Ricci, maniera lui incredibilă de a transforma vioara într-un fel de pasăre de foc, de rachetă siderală, de chermeză îndrăcită. Mi-amintesc foarte bine momentul: lumea rămăsese ca paralizată la finalul strălucit al unuia dintre capricii, iar Ricci, aproape fără soluție de continuitate, îl ataca pe următorul
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
îl ataca pe următorul. Atunci eu m-am gândit la mătușa mea, în unul din acele absurde momente de distracție care ne iau prin surprindere în străfundurile atenției, și chiar în clipa aceea sări cea de a doua coardă a viorii. Lucru foarte neplăcut, pentru că Ricci a fost nevoit să salute, să iasă de pe scenă și să se întoarcă încruntat la față, pe când în public se pierdea acea tensiune râvnită de orice interpret și pe care vrea s-o pună în
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
trasat pe undeva?) și, întrucât nu voiam să aduc vreun prejudiciu artistului, am așteptat o scurtă pauză între două capricii ca să mă gândesc la mătușa. Aproape fără să-mi vină să cred am văzut că Ricci își examina atent arcușul viorii, se înclina cu un gest de scuză și ieșea de pe scenă. Am plecat imediat din sală, temându-mă că-mi va fi imposibil să nu-mi amintesc iar de mătușa. La hotel, chiar în seara aceea, am scris primul dintre
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
care-și începea turneul în Franța. Luna următoare m-am dus la Londra și am avut o întrevedere cu impresarul lui Nathan Milstein și alta cu secretarul lui Arthur Grumiaux. Banii îmi permiteau să-mi perfecționez tehnica, iar avioanele, aceste viori ale spațiului, mă făceau să economisesc mult timp; în mai puțin de șase luni mi se adăugară pe listă Zino Francescatti, Yehudi Menuhin, Ricardo Odnoposoff, Christian Ferras, Ivry Gitlis și Jascha Heifetz. Am avut un eșec parțial cu Leonid Kogan
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
săptămâni, la reședința mea din Andorra, mi-am petrecut timpul făcând o serie de experimente cu amintirea mătușii, și m-am încredințat că puterea ei funcționează numai în privința acelor lucruri care prezintă vreo analogie - oricât de absurd ar părea - cu viorile. Dacă mă gândesc la mătușa pe când stau și privesc cum zboară o rândunică, e inevitabil ca aceasta să se întoarcă la 180 de grade, să-și piardă pentru o clipă direcția, și să și-o recapete apoi cu un efort
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
să fie tratați ca atare, însă de data asta pedeapsa va fi exemplară. Sunt gata să-i stric concertul lui Milstein de la bun început; ceilalți vor afla cu amestecul acela de bucurie și groază propriu breslei lor, și vor atârna vioara în cui ca să spun așa. Iată că ajungem, avionul începe să coboare. De la cabina de comandă trebuie să fie impresionant să vezi cum pământul pare a se îndrepta amenințător. Îmi închipui că, în pofida experienței lui, pilotul trebuie să fie puțin
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
să cînte. Un prolog cu cuvinte pentru piese muzicale minunate. Fiecare detaliu deschidea încă o fereastră spre lumi și zboruri infinite. Era ceva normal în felul lui de a vorbi o limbă română impecabilă, expresivă ca și corpul lui acoperind vioara. La Ciacona lui Bach mi s-a părut că mizeria din jur a dispărut. Că derizoriul și-a epuizat resursele pentru un timp. Că generozitatea și căldura din ochii celor din jurul meu i-au luat locul. Sala a fost inundată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
și-a epuizat resursele pentru un timp. Că generozitatea și căldura din ochii celor din jurul meu i-au luat locul. Sala a fost inundată de întuneric. Și scena la fel. O singură lumină cădea, ireal, peste trupul muzicianului și peste vioara lui. Nimeni nu mișca. Mi se părea că nici nu respirăm ca să nu tulburăm această împreunare tainică și sfîntă. Le priveam umbra pe lemnul scenei. Un semn grafic ca o literă japoneză. Esență și mister. Poveste și dumnezeire. Alexandru Tomescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
Nimeni nu mișca. Mi se părea că nici nu respirăm ca să nu tulburăm această împreunare tainică și sfîntă. Le priveam umbra pe lemnul scenei. Un semn grafic ca o literă japoneză. Esență și mister. Poveste și dumnezeire. Alexandru Tomescu și vioara lui Stradivarius au așezat în mine binecuvîntarea muzicii lui Bach. Taina de a putea să fim, totuși, împreună, ascultînd miracolul sunetelor. Emoția de a descoperi bucuria cu care un artist, mare, foarte mare, se dăruiește muzicii și nouă, tuturor, atît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
atît de aproape. Atît de firesc. Mîinile lui pluteau ușor ca cele ale Maiei Plisețkaia. Simțeam aerul cum se înfioară la fiecare mișcare, la fiecare sunet. M-am gîndit la Ion Voicu, la cei care au mai cîntat pe această vioară, la vibrațiile și poveștile lor. La modestie, har și smerenie. La Paradis. Afară, la suprafață, Infernul. (M.C.) Prețul fericirii Numărul 7-12 pe 2009 al revistei Secolul 21 cuprinde un capitol dedicat celui care a devenit, spre sfîrșitul vieții, "smeritul monah
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
în fiecare duminică se așeza într-una din ele și făcea o plimbare în jurul lacului. Birjarul cînta dumnezeiește la scripcă, iar caii știau singuri drumul, așa că hățurile le atîrnau de grumaz. El îi mîna fluierînd un ceardaș, uneori acompaniat de vioară. Toți de pe marginea drumului vorbeau: - Iată-l iarăși pe Sabath, cu caii lui țopăind ceardaș! Cînd a simțit c-o să moară, bunica-mătușă și-a încuiat toate cele cinci case, iar cheile mari de la intrare le-a dăruit copilului surorii
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
filmul care debuta pe 23 octombrie 1899. O contribuție esențială aveau și ilustrațiile lui Sydney Paget din 1890 care-l dota pe Holmes cu pălăria de vânătoare și faimoasa pipa dreapta - Gillette i-o va curbă din motive filmice - adăugând vioară, lupă și o seringă. Primul actor care a depășit cu Holmes barieră filmului mut a fost Clive Brooke, insă detectivul și-a fixat alura cu Gillette. Decis să pună punct istoriilor holmesiene, Doyle își „omoară” personajul în 1893 cu The
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
nu-l căsătorește pe Holmes (încă) cu versatila Irene Adler, dar îi schimbă puțin stilul, inclusiv cel de box. Cu Guy Ritchie cei care l-au cunoscut pe Sherlock Holmes direct la el acasă, adică în povestirile lui Doyle, cu vioară lui, cu pipa fumegând stins, își pot lua adio de la el. Ironic până la mitocănie, adresându-se jignitor cu „nanny” femeii care se ocupă de menajul lui, noul Sherlock Holmes se simte în largul lui ca personaj de gag, într-o
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
reperata”. Adio umor englezesc, witticisme și alte fi-ne-turi, acolo unde autenticul Holmes atingea coardele subtilității, cu o ironie superioară, Holmesul lui Ritchie trage tare la tobe, trombon și contrabas. La Conan Doyle, detectivul britanic avea o structură melancolica, cântatul la vioară era prilej de insolitare, pe când Holmesul nostru ciupește strident, tipurit, coardele viorii - melodia da într-un săltăreț dans irlandez - cu aceeași delicatețe cu care ar pișca chelnerițele de fund. Irene Adler este pentru adevăratul Holmes asemeni unei muze, intangibilă, pierdută
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]