2,160 matches
-
de aici. Eu să fi avut pe atunci vreo patru-cinci anișori. Eram o fetiță prizărită, cu ochii iscoditori și jucăuși, ca două diamante negre într-o sublimă albeață, imaculată, cu obrăjorii rozii; cam urâțică, ziceau cei mari despre mine, dar vioaie și inteligentă. Nu mă prindea nimeni, oricât ar fi fugit după mine, dar eram atât de fricoasă, încât mă temeam și de umbra mea. Aveam părul răsucit în codițe și eram îmbrăcată cu rochiță și șorțuleț înflorat, cu ciorăpei albi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a Sfântului Ioan Scărarul pe care urcau oameni, monahi în haine pământii. Sus, aproape de Iisus, patriarhul Iacob, căruia i se arătase scara în vis, și sub el în haină albă Antonie cel Mare. Din toate părțile, cei nouă draci ispititori, vioi și iscusiți, înarmați felurit trăgeau spre întuneric urcătorii spre cer. Iată și Muntele Sinai și pe monahii care se roagă pentru cei porniți spre desăvârșire. Întoarse capul. În spatele lui, o femeie încă tânără se uita atent la icoană. Veșmântul negru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la fiecare deșteptare să mormăie tânguindu-se pe nas ,,Doamne miluiește”, Mihai și Ianache se retraseră în bibliotecă. După câteva minute, în înserarea scurtă, pe poarta patriarhiei ieșeau doi călugări; cel cu barbă căruntă, ceva mai tânăr, avea un mers vioi, chiar grăbit, celălalt mai bătrân, cu barbă scurtă albă, părea supărat și bombănea mereu, cerându-i tovarășului de drum să meargă mai încet. — O să mă însoțești. Nu se face să mă duc singur. — În primul rând nu înțeleg de ce te
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
credincioase și cu frica lui Dumnezeu. — Să știi, Zamfiro, că pe Manda n-o las de lângă mine, că am crescut împreună. — Așa să faci, măria ta. Rămâi cu bine, măria ta. Cele două slugi dădură să iasă, dar Marica reveni vioi: — Mando, spune-le să mai aducă doi, trei butuci, că uite, se stinge jarul. Umblă sănătoasă, Zamfiro. La Brașov la argintari am poruncit mai multe scule de preț pentru mânăstirea Arnota și pentru zestrea fetelor. Dacă ai ceva nevoie, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să ajung doamnă, nu ei, pe mine trebuiau să mă pețească, ce dacă am doar doișpe ani”, și își jura să păstreze văduvia câte zile va avea, la fel ca maica mare, după care și fusese botezată. Ștefan Brâncoveanu Sări vioi în picioare. Asta era cea mai mare plăcere - să-l trezească clopotele din aromeala de după prânz și să nu țină seama de spusele doctorilor. — Doamne, bat clopotele, toate clopotele, se pomeni vorbind tare, și încerca după dangăt să le recunoască
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
capul în sus, cum făcea domnitorul ca să nu se bage de seamă că nu este în apele lui. Azi s-ar fi cuvenit ca taica să intre în biserică cu capul aplecat cu grație în semn de smerenie, cu pas vioi și cu o ținută relaxată, dovadă a detașării de cele lumești. Așa se urcase în caleașcă. „Doamne, ce am făcut?” Șirul de întrebări chinuitoare îi asaltau mintea de-i țiuiau urechile. Trecea în urma lui vodă prin cărarea deschisă în mulțimea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cronică drept cel mai zgârcit domn ce s-a pomenit vreodată pe aceste meleaguri, ținea la eleganță în mod deosebit. Și ea și fetele ei știau să se îmbrace după moda orientală, dovedind rafinament și dare de mână. Era tot atât de vioaie ca și în tinerețe, dar devenise mai pretențioasă de când numele ei alături de al voievodului era pomenit în toate bisericile ctitorite. Era atentă cu ținuta ei, de aceea își mângâia blana de samur pentru ca firele moi să-și găsească locurile lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieși în largul grajdului îndreptându-se spre ușă. Aerul proaspăt îl făcu pe armăsar să sforăie nerăbdător. Turculeț aduse și el de căpăstru un roib înșeuat. Se apropie de Breazu și inspectă atent chingile care fixau șaua. Ștefan se aruncă vioi în șa și se lasă în seama instinctului calului. Ține spre mânăstirea Cotroceni, măria ta, se auzi din urmă Turculeț. În pas liniștit ca la paradă, strângând scurt frâiele cailor, ocoliră grădinile domnești, trecură Dâmbovița pe Podul lui Șerban Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atât de frumoasă era vremea. Drumul era bun, lanuri verzi și păduri abia înfrunzite cât vedeai cu ochii. La prânz au ajuns la Călugăreni. Aici domnul a cerut să se facă un popas ca să se aștepte restul suitei. A coborât vioi din rădvan și a poruncit să i se dea un cal de călărie. A sărit în șa și, politicos, i-a comunicat lui Kuciuk Selin că dorește să fie întovărășit. Au plecat toți trei alături, domnul, imbrohorul și prințul Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
numai o apă, clucerul, om voinic și mâncăcios din fire, i-a cerut beizadelei să-i dea voie să încalece armăsarul ce făcuse drumul până acolo fără nici o povară. Beizadea Ștefan încuviință și clucerul descălecă de pe calul său și sări vioi în șaua armăsarului. Nu se avântă bine în galop că și căzu de pe cal cu șa cu tot. Muri pe loc. Când ajunse doctorul Pylarino, nu mai avu ce să-i facă, în căzătură își rupsese gâtul. Chiar vodă a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu fiu judecat că încalc politețea, dar vreau să mă pregătesc pentru drumul de mâine. Iarna este grea, numai de n-ar viscoli. Spătarul se ridică, făcând un semn discret spre fratele său. Marele stolnic deși ținea să pară încă vioi la cei șaptezeci și trei de ani ai lui, sprijinindu-se cu o mână de masă și cu alta de brațul jilțului în care stătuse, se sculă anevoie în picioare, își îndreptă oftând spinarea și cu un ton de superioritate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai rămas. A doua zi, intrând în bibliotecă, spătarul Mihai rămase surprins la vederea fratelui său mai mare. Fostul mare stolnic Constantin, deși nu dormise mai mult de patru ceasuri, avea o mină bună și la vârsta lui părea foarte vioi. — Uite cum văd eu situația, am aci scrise câteva lucruri de care trebuie să ținem seama. Mihai trase puțin capul pe spate și privi la prima hârtie din teancul de pe pupitru. Avea cerneala proaspătă. Scriitura egală, caligrafică, a fratelui său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
legat de Măriuța. — Întreabă-ne pe noi, că mai știm și noi câte ceva despre copii, ridică ochii din broderie Safta, după care se răzgândi. Du-te, ai dreptate, așa cum e suferindă, doamnei îi place să auză de copii. Se ridică vioaie, cu toată sarcina avansată care se ghicea prin veșmintele-i largi orientale, se îndreptă de spinare cu un oftat și părăsi rapid încăperea, ca să se întoarcă într-o clipă: — Du-te, e singură. Țiganca a plecat să fiarbă ierburi. Când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câteva portrete de mame, schițate în operele lor de 6 către autori români consacrați: Ion Creangă, Mihai Eminescu, George Coșbuc, etc. Fiecare mamă evocată de aceștia are o anumită personalitate-puternică sau firavă, un anumit fel de-a fi - poate vesel, vioi, șugubăț ori trist, obosit și indiferent că oferă căldura mângâierilor palmelor sale sau nuielușa pedepsitoare, din ființa ei răzbate - comun tuturor tablourilor literare - deosebita lumină și dragoste maternă, devotamentul față de cei cărora le-a dat viață. De aceea, trebuie pornit
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
conștient a elementelor sonore. Ritmul muzical este determinat de durate și pauze, în multiple combinații, încadrate în diferite structuri metrice. Condiționat de text și dans, a evoluat din Comuna primitivă și Antichitate în stil recitativic (lent), melismatic (liber) și silabic (vioi). Exemplele extrase din Victor Giuleanu,- op. cit., paginile 275, 280 au fost alese pentru a argumenta aceste observații. Alăturarea intonațiilor microintervalice cu durate scurte și lungi conferă un desen sonor original. Muzica religioasă a Evului Mediu va păstra caracterul simplu al
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
de mama ei. Se afla la adăpost de orice seducție. Numai o uniune legitimă îi putea procura bătrânului amator o bucățică demnă de un prinț; dar să nu anticipăm. Această tânără fată era cu adevărat adorabilă, brună, proaspătă, cu privirea vioaie, cu buze de mărgean, sprintenă, robustă, cu umerii rotunjiți și cu talia împlinită precoce. Tânăra femeie de astăzi e la fel și fără îndoială mai desăvârșită. Cererea fu făcută și primită foarte bine. Viitoarea soție, cu avere mediocră, arzând de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mă lasă!” Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt Pășea trăgând piciorul, încet, dar pe-a lui față Zbura ca o lumină de glorie măreață, Și-n ochii lui de vultur, adânci, vioi și mari Treceau lucioase umbre de eroi legendari. Opinca-i era spartă, căciula desfund Dar fruntea lui de raze părea încoronată. Calică-i era haina, dar strălucea pe ea Și crucea „Sfântul Gheorghe” ș-a „României Stea”. Românul venea singur
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
mai departe... - Bine, Nilă! Lucruri aveam, o plapumă, cearceafuri, restul, care era al lui, avea să vină Veta să le ia. Dar al cui era patul? Al proprietarului. Și Nilă mi-a întors spatele și a luat-o cu pas vioi spre poartă. Credeam că o să revină să-și ia la revedere, fiindcă plecase fără să-mi spună un cuvânt mai mult, fără un gest, fără o privire care putea ține loc de despărțire. Nu s-a mai întors niciodată, regimentul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la Tib. Numai Untaru lipsea. Tatăl lui Tib era ofițer superior și fiul, Tib adică, avea camera lui spațioasă, mobilată bine și o masă rotundă în mijloc, la care probabil scria, căci era și el scriitor, publicase un volum de vioaie schițe bucureștene. Și împreună cu ei, cine? Miron Paraschivescu, pe care nu-l văzusem până atunci cu noi și îndată ce mă așezai pe scaun el începu, supărat dar prevenitor: - Am vrut să te vedem, Tib, ca să-ți spunem că ai făcut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ca În anii precedenți, i-am dat telefon s-o felicit. Apoi au fost evenimentele din familia fiului meu - nașterea și botezul nepoatei mele -care m-au ținut În București. Dar de vorbit la telefon am mai vorbit. Ochii ei vioi și calzi sunt aproape neschimbați, dar cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O Îmbrățisez și o
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de către doctorul Romulus Popescu privitor la mersul holerei din 1865-1866 în, județul Vâlcea, rezultă că autoritățile locale au luat foarte în serios instrucțiunile în legătură cu ameliorarea salubrității, mai cu seamă prin îndepărtarea murdalîcului și prin supravegherea comerțului cu alimente. O imagine vioaie a modului cum s-a desfășurat prima etapă a campaniei antiepidemice la Rîmnicu Vâlcea ne este oferită de memoriul înaintat, în martie 1866, de către măturătorii care cereau majorarea lefii: "Am fost buni în timpul holerei [din 1865], când pre toată ziua
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și au cu el un dialog mut, transferat în altă dimensiune, de la care se întorc plini de sevă și de înțelepciune. „După fiecare întâlnire cu el mămaia știa precis ce are de făcut. Cu o exactitate demnă, verticală, ageră și vioaie, mămaia își continua de fiecare dată treaba prin curte, la câmp, după ce vorbea cu țâncul. Lumea murea și învia în fiecare zi la prânz.“ E ciudat cum țâncul nu este de găsit la oraș. El se arată doar acasă, în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
avea nevoie de țânc, iar el avea nevoie de ea pentru a exista. Pentru a avea și el cu cine vorbi. După fiecare întâlnire cu el mămaia știa precis ce are de făcut. Cu o exactitate demnă, verticală, ageră și vioaie, mămaia își continua de fiecare dată treaba prin curte, la câmp, după ce vorbea cu țâncul. Lumea murea și învia în fiecare zi la prânz. Când venea la oraș, mămaia nu vorbea cu țâncul. Stătea ca pe ace, mereu cu gândul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
picioarele mi se înmoaie, sunt beat de foame și de ură. Dar iată, bum, bum, la capătul drumului, două cămile cresc văzând cu ochii, aleargă în buiestru, întovărășite de umbrele lor scurte, aleargă ca întotdeauna în felul acela al lor, vioi și totodată visător. Sunt ei! Pușca, hai, iute, să-i trag iute piedica! O, idole, Dumnezeul meu, fă ca puterea ta să rămână neatinsă și ca batjocura să fie înzecită, ca ura să domnească necruțătoare peste o lume de osândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în arcuitura brațelor sale scurte și vânjoase. Când ajunse în spatele raclei, procesiunea porni. Din biserică se iviră atunci muzicanții, îmbrăcați în tunici viu colorate și suflând din răsputeri în alămurile împodobite cu panglici. Penitenții grăbiră pasul, în sunetele unui marș vioi, apucând pe una din străzile care dădeau în piață. După ce racla dispăru în urma lor, nu se mai văzură decât bucătarul și ultimii muzicanți. După ei, în zgomot de pocnitori, porni și mulțimea, în timp ce avionul, scoțând un huruit asurzitor, se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]