1,437 matches
-
vremurilor toate, Rugină nefolositoare Sufletelor viitoare, Te văd în timpuri foarte-apropiate Zăcând printre unelte demodate, Mașină cu-ntrebuințări uitate, Mai nebăgată-n seamă în giulgiul tău de praf Decât montgolfierii sau primul hidroscaf! Veritabila lirică e aceea cu rezonanță de violoncele, cu perspective de atlase, măsurată cu veacurile: În piața public-a simțirii noastre Răcnesc trompetele tembele, Dar unde-s visurile-albastre, Rănite vechi violoncele Care cântau în sufletele noastre? Deschideți iară vechile atlase; Pornim spre zările miraculoase, Dar nici un vers pentru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în giulgiul tău de praf Decât montgolfierii sau primul hidroscaf! Veritabila lirică e aceea cu rezonanță de violoncele, cu perspective de atlase, măsurată cu veacurile: În piața public-a simțirii noastre Răcnesc trompetele tembele, Dar unde-s visurile-albastre, Rănite vechi violoncele Care cântau în sufletele noastre? Deschideți iară vechile atlase; Pornim spre zările miraculoase, Dar nici un vers pentru contemporani! Și poate-așa din nou ne vom deprinde Să socotim cu veacuri, nu cu ani. Poetul râvnește să fure coasa Timpului spre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu brio. Iar orașul n-ar mai arăta ca un imens Maglavit. Un pic de muzică. Recent, în timpul concertului Filarmonicii, unui dirijor tînăr, cu gestică extrem de alegră, mereu con fuoco, i-a sărit bagheta din mînă, zburînd speriată pînă sub violoncelul șefului de partidă. Acesta, părăsindu-și fulgerător arcușul, o ridică și i-o redă dirijorului. Aplecat, galant, într-o reverență de mulțumire. Nu mai văzusem așa ceva. Dar mi-am adus aminte imediat de nonagenarul Elenescu, și el prezent de curînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la un moment dat, acea lume "scoasă din țâțâni" din mahalaua caragialescă: Așa cum era de așteptat, tot vioara întâi era cea pusă pe scandal. Răgușită, țâfnoasă, plină de parapon că nu ajungea să scoată o singură notă fără ca viola și violoncelul să o îngâne și s-o scuipe, ea țipa asurzitor, dădea cu picioarele, părea că e hotărâtă să-și rupă corzile sau să-și dea foc. În partea mediană mi s-a părut că violoncelul ar fi strigat: Ho nebuno
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
singură notă fără ca viola și violoncelul să o îngâne și s-o scuipe, ea țipa asurzitor, dădea cu picioarele, părea că e hotărâtă să-și rupă corzile sau să-și dea foc. În partea mediană mi s-a părut că violoncelul ar fi strigat: Ho nebuno! 45 Aluziile muzicale și dinamismul carnavalesc al tablourilor, sugerate de maniera de interpretare a bucăților simfonice, înlesnesc regresia temporală în lumea lui Nenea Iancu, devenit el însuși personaj într-o schiță de sorginte caragialiano-simionesciană. Prezentat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
are șase forme de politețe, pe cale de dispariție În circuitul lexical actual, care exprimă, prin radicale și sufixe, diferențele În statutul social al persoanei care vorbește. O poezie recitată cu patos devine un poem de o muzicalitate gravă, ca la violoncel, vocalele se prelungesc ca Într-un ecou de dumbravă sonoră, consoanele se Înmoaie ca Într-o șoaptă de nostalgie muzicală. Arta de a scrie scoate din fagurul limbii o bună parte din miere, lăsând În arta de a rosti, de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
muzica. Seara, după muncă, se adunau ca să cânte. Aceste reuniuni se transformaseră În adevărate asociații care luară În mai multe orașe numele de „maeștrii cântăreți”. Era o vreme de Înflorire generală. În casele burghezilor se făcea muzică cu viole, lăute, violoncele ș.a. sau se cânta din gură cu acompaniament de flaut sau clavicord. În catedralele catolice muzica luase și ea o formă impunătoare, fiind cântată pe mai multe voci și acompaniată de orgi monumentale. Vechea muzică pe o singură voce le
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
apropiat oratoriei de tribună, debitor tehnicilor explozive de forum, are aparența oralității, deși, practic, totul este elaborat, construit la modul scriptic. Cuvântătorul (constata Vladimir Streinu) cultivă „modul prozei, modul discursiv și enumărător”, poemele lui sugerând comparația cu „niște coarde de violoncel, de bună calitate, întinse pe o vioară...” În esență efectele se obțin programatic, prin repetiții verbale, în special substantivale ori adjectivale, mai totdeauna în serii triale, scenariile bazându-se pe suprapuneri de tonuri înalte, din același registru semantic. Titanismul, tendința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
sipet purpuriu”, acum întregul poem devine un sipet - unul a cărui cheie a fost pierdută: „ea în alboare-mi zidărea obrazul,/ ochii mei sporea fără nici un adaos,/ a uimirii la fel, bălană suflare spăla străveziu/ schimbarea la față, învelimea de violoncel înăuntru,/ ca pe o cetate uitată mă dezgropa din gorganul până-n tavan,/ oseminte de lacrimi podideau în ivire -/ singur sigiliul tău - singură Inmem.” SCRIERI: Non possumus, București, 1972; Miraria, București, 1977; Adică, București, 1982; Șaizeci poeme, București, 1986. Traduceri: Serghei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
sonoritate anumită, care de obicei e lux, cum se spune, și de ceea zic eu că muzica sa e pentru viitor. Numai marile ansambluri pot să realizeze un Enescu așa cum trebuie, pentru că cei 24 de prim violoniști, 18 secunzi, 14 violoncele, 12 contrabași solicitați de compozitor, vă puteți imagina ce pastă sonoră de coarde creează și cum poate să susțină această muzică deosebit de expresivă la Enescu, combinată între rafinamentul francez și lectura și construcția germană. De aceea este foarte greu Enescu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
pentru că n-a scris lucrări concertante. Vedeți, toți compozitorii care au pătruns în lume au scris literatură concertantă. Chiar Bartök, concertele de pian, concertele de vioară... A scris și Enescu o simfonie concertantă... Da, dar aceea e simfonie concertantă pentru violoncel. Nu-i concert pentru vioară, el care a fost unul dintre cei mai mari violoniști care au existat pe lumea asta, deci, nu a scris un concert de vioară. I-a fost frică să scrie un concert de vioară! Ghinionul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
din 1986, dar de constituit ne-am constituit cu un an înainte, când am și participat la FACS. Alături de mine îi am, așadar, pe colegii din anul IV, Lucia Vîrtosu (violina a II-a), Luiza Fordea (violă) și Sebastian Vîrtosu (violoncel). A cui a fost ideea? Toți suntem vrăjiți de muzica de cameră, așa că ideea ne aparține. La Conservator facem muzică de cameră, dar ca să o putem face serios, ne-am spus că e neapărată nevoie să ne unim gândurile și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]