1,651 matches
-
Ion Ghica lua asupră-i lichidarea unei datorii a defunctului față de marele ban Tudorache Văcărescu: „A doua zi foarte de dimineață eram cu două pungi de galbeni în strada Sf. Spiridon, în odaia de mosafiri, unde boieru m-a primit voios; era îmbrăcat cu o giubea portocalie, peste o libadea lungă de pambriu verde, având pe cap ișlicu.“ (Moravuri de altădată) Scena se petrece în 1845, evocarea ei e din 1891. Impresia de ciudățenie pe care o trezește ținuta bătrânului nu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de la Isbânda"12. Contestând versiunea morții lansată de acesta în Tribuna, colaboratorul Luceafărului încerca să repună în drepturi adevărul: "În revista Gândirea (feb. 1936) și în Luceafărul din nov. 1965, am arătat împrejurările în care și-a pierdut el viața. Voios, a plecat, împotriva indicațiilor medicilor, la mare și de aci, în 48 de ore, mari aprinderi în trup l-au transportat la un sanatoriu din Sibiu, apoi la spitalul gardienilor publici din București, sub supravegherea unei somități, unde și-a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Căci eu sunt Dumnezeu Atotputernic și nu om: eu sunt Sfântul în mijlocul tău și nu voi veni să te nimicesc" (11: 9). El vrea să ducă seminția lui Israel "în pustiu și să vorbească inimii ei. și ea va fi voioasă ca în vremea tinereții ei, ca în ziua când tu ai scos-o din pământul Egiptului. Și va fi în vremea aceea, că ea mă va numi "Bărbatul meu". și te voi logodi cu mine pe vecie: te voi logodi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
volum din 1946, tematica socială devine ceva mai pregnantă, dar pare să lipsească de aici exaltarea noii lumi, acordul explicit cu aceasta și versurile par să păstreze ceva din nostalgia pentru o epocă apusă ("Plăceri/ De-o zi de sărbătoare,/ Voioase vechi moravuri.../ Spre câmp se duce/ Și dumbrave/ E noua lume muncitoare.// Și după altă zi,/ Post festum -/ Îndemnări de cruci/ Pe străzi/ Și în tramvaie,/ Spre necesarul randament/ Din monotona Muncă.", Arminden). Constrângerile exercitate asupra mediului literar, reflectate în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ce le notează se arată foarte satisfăcut. Balurile reușite („strălucite”, „splendide” etc.) durau pînă în zori, numiți, cu afectare, „auroră”: „în aurora plină de vioare”. Momentul era consemnat de fiecare dată în cronicile mondene, compuneri pleziriste, excesiv de măgulitoare: „amfitrionii, amabili, voioși și neobosiți ca ntodeauna, au făcut onorurile somptuoasei lor case, pînă cînd aurora cu degetele trandafirii... etc., etc.” 17) Poemul comentat dovedește că dansatorul Bacovia își îngăduia și frivolitatea de a le citi18). Gustul fardului „Privirea lor era veștedă de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
una din „Cronicile [sale] bucureștene”: „A, negreșit, nu mai este în vii străvechea veselie. Bachanalele daco-romane ale străbunilor, din vremurile de belșug, au fost altoite cu posăceala și pragmatismul american, și azi dealurile nu mai sînt și locuri de desfătări voioase, ci numai piețe comerciale”. („Septembrie”,în Viața Romînească, 2, vol.6, 1907, p. 403) „Furtună” 1. Opere, „Note și variante”, p. 539. 2. Revista idealistă, 4, tom. 1, nr. 2, febr. 1906, p. 166-169. Marcel Marcian („Efectul Bacovia”, în Ateneu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia: „zgomot monstru”, „vacarm monstru”. 8. D. Th. Neculuță, „Lor” (Satiră), în Spre țărmul dreptății, Ediție îngrijită de Mihu Dragomir, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954, p. 26. „Hidos burghez . . .burghez tiran” 1. „Ai inimă deschisă și haracter voios:/ Zi alb unde e albul, frumosului frumos,/ Ci zi și negru-n negru, hidosului hidos”. („La B. Boerescu”, în Opere, 2, Ediție critică de Vladimir Drimba, Editura pentru Literatură, 1968, p. 318) 2. în ciuda acestui fapt, nu s-a impus
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
eroua lume muncitoare”, Bacovia are mereu o atitudine empatică. Uneori într-o singură imagine el surprinde condiția unei întregi categorii: „La geamul unei fabrici o pală lucrătoare/ Aruncă o privire în zarea de azur”. Alteori dă dovadă că înțelege atît „voioasele vechi moravuri” de Arminden, „plăcerile de o zi”, cît și starea de „post festum”, cu întoarcerea „Spre necesarul randament/ Din monotona Muncă”. în fine, munca îl deprinde cu anonimatul („voi fi uitatul muncitor”) din viața socială și economică. Cine a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai la îndemână răspuns ar fi, bineînțeles, "datorită oamenilor care au reinventat presa liberă", de regulă foști agenți ai poliției politice, slugi de-ale fiului dictatorului sau canalii renumite pentru slugărnicia lor față de cei doi tirani. Ei ne-au adus voioși amețitoarea hazna a României Mari, odioasele campanii din Azi-ul anului 1990, slugărnicia criminală a TVR-ului, care a generat și amplificat linșajul practicat de mineri, elogierea televizată a escrocheriei "Caritas", reabilitarea porcului național țintuit cu flegme la revoluție, "găina
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rândurile de față vor trece de „bunul de tipar“ pe care Lucian îl dă, joia, „Suplimentului de cultură“. Știu doar că bunicul lui Florin Lăzărescu nu ar regreta, astăzi, că, în urmă cu șaizeci și șase de ani, a plecat voios pe bicicletă de pe frontul de la Stalingrad pentru a-și întâlni nevasta și pentru a pune, „ca un arc peste timp“, bazele a 50% din această emisiune. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| „Prințese date uitării sau necunoscute“ (2) Emil BRUMARU Cartea, apărută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
mici de lemn. Fiindcă de fapt n-am găsit decât 12 de lipit, a 13-a a fost o buburuză proptită pe-o clamă de prins rufele, dar micămică. Am zis că parc-aș fi eu și m-am atârnat voioasă de vârful frunzei, la capăt de tot, fără să ies din șir. Dacă o să vă uitați pe internet o să vedeți (foto Noemi Dumitrescuă că în frunte e o buburuză mare, a 14-a. Cu ea însă e altă poveste. rockin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
din bibliotecă, noile manuscrise de la Marea Moartă a limbii române. |sta e, cum s-ar zice, analfabetismul în stare propriu-zis. |la în stare pură. Însă mai periculoase decât răvașele ascunse-n cașcheta de milițist sunt aparițiile televizate ale altor postmoderniști voioși până la lacrimi. Pentru că da, există și un analfabetism al stărilor umane, și unul al logicii formale, și unul al bunei-cuviințe. Câteodată nici nu mai trebuie să pui o virgulă între subiect și predicat sau să faci acordul prin asemănarea triunghiurilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
dirijează două interludii-parodie la muzică zisă „concretă“. Efortul îl consumă. Camera video îl arată în cabina unde se odihnește, mușcat de boala necruțătoare a secolului XX: cancerul, rechin galben... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Din nou despre Mândru Katz Raportată voios anul trecut de presa bucureșteană ca o „realizare“ la ultimul Festival „George Enescu“, monografia criticei muzicale Ruth Guttman Ben-Zwi, despre pianistul Mândru Katz, prefațată de Valentin Gheorghiu și Arie Vardi, a apărut abia zilele trecute, tipărită în Israel, în regia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Știai să le împaci pe toate într-un chip foarte priceput. Erai blând, comunicativ și șăgalnic. Nu-i struneai cum făceau alți dascăli și năpârstocii, atunci când te întâlneau, își ridicau căciulile din cap cu mare drag, iar dumneata le răspundeai voios, scoțându-ți „pălăria sură și mare cât roata carului”. Felul cu totul personal de a preda lecțiile și prin darul de a povesti fermecai nu numai mințile și inimile micilor școlari, ci și pe ale normaliștilor de la Școala de învățători
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
a-și conserva relația cu ambii polemiști. În schimb, nu-i „pică prea bine” (pag. 223) gestul protocolar al lui M. D., de a-l saluta pe șeful revistei la care colabora (ba chiar i se pare că o face „voios nevoie mare”!), din simplul motiv că redac 196 torul C. C. este „în râcă” cu respectivul șef. Ceea ce nu-și permite să adreseze direct lui M. D. (dar și lui „nenea” Jean Apetroaie și altora) este „descărcat” în pagina de jurnal
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a-și conserva relația cu ambii polemiști. În schimb, nu-i „pică prea bine” (pag. 223) gestul protocolar al lui M. D., de a-l saluta pe șeful revistei la care colabora (ba chiar i se pare că o face „voios nevoie mare”!), din simplul motiv că redac 196 torul C. C. este „în râcă” cu respectivul șef. Ceea ce nu-și permite să adreseze direct lui M. D. (dar și lui „nenea” Jean Apetroaie și altora) este „descărcat” în pagina de jurnal
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
categorie și semivocalele), fie în aceeași silabă, fie în silabe diferite. Diftongul este grupul de sunete format dintr-o vocală și o semivocală aparținând aceleiași silabe. În funcție de locul semivocalei față de vocală, se realizează distincția între: * diftongi ascendenți (semivocală + vocală): iepure, voios, a-cua-re-lă, no-uă, seară, vreo, soartă; * diftongi descendenți (vocală + semivocală): fii, doi, vrei, lui, căi, a-u-riu, mereu, vi-sau, pârâu, hău. În cazul în care diftongul nu este reperabil în interiorul unui cuvânt, ci al unei structuri, se consideră că diftongul respectiv
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
arcuri, iar în mijlocul ei stătea o mândră masă acoperită cu alb, talgerele toate săpate din câte un singur mărgăritar mare; iar boierii ce ședeau la masă în haine aurite, pe scaune de catifea roșie, erau frumoși ca zilele tinereții și voioși ca horele" (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din Lacrimă) (b) " Din belșugul de verdeață / Cărăbușul de aramă / vine din turnătoria / verii, să-l luam în seamă. // Zgomotos ca o reptilă / Printre vreascuri se avântă, / să arate că-i din lumea / celor ce
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de călătorie înfipt de tanti Mița, că "așa țin bărbații biletul". Vezi ce bine-i șade lui zice mam'mare cu costumul de marinel?" (I. L.Caragiale, D-l Goe...) (e) "Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... / În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi." (Vasile Alecsandri, Iarna) (f) "Cucoana atunci, cu toată bunăvoința ce avea, se lehămetește și de binefacere și de tot, zicând: Oameni buni, faceți dar cum v-a lumina Dumnezeu!" (Ion Creangă, Povestea unui om leneș) (g
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
trei fetițe. Coffey a venit pentru specializare, în concediu de studii pe mai mulți ani. La curs stă alături de mine. Ne-am împrietenit din prima zi, suntem cei mai în etate, el 35, eu 36 de ani. E înalt, simpatic, voios, cu o față roșcovană. Îl urmăresc cu câtă voință și răbdare își ia notițele. Amândouă mâinile îi sunt retezate până aproape de coate. Tatăl său, fermier, l-a luat la cinci ani în câmp, la secerat. Acolo s-a pierdut prin
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Prințul cheamă câinii. Calului i se ia cureaua cu care este priponit de obicei și iată-i pe toți trei liberi. Să înceapă vânătoarea! Iată-i țâșnind ca săgeata. În amurgul care se lasă peste frumoasele grădini, goana acestor animale, voioase că se pot juca, continuă ca un vis. Trec de nenumărate ori prin aleile șerpuitoare, strivind straturile largi de flori, pentru care eu sufăr, lăsând urma copitelor și a labelor pe covorul de iarbă mătăsoasă. Noi am început să alergăm
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Paști, când se intorc acasă, credincioșii din unele sate, atunci când trec pragul casei, se închină și fac semnul Sfintei Cruci. În alte locuri, se pune pe prag o glie de iarbă verde, ca să calce pe ea, pentru a fi sănătoși, voioși și frumoși în cursul anului. Coșul cu pască se închină mai întâi la icoane, apoi se gustă din el. Fiind o sărbătoare a împăcării, Sfintele Paști prilejuiesc ocazia de a face daruri, îndeosebi copiilor și tinerilor, care primesc în special
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
în canibalism din Cevengur, al lui Platonov, sau câmpul cultivat cu cartofi din care ies doar legiuni de viermi, al eroilor lui Céline. Un dezastru epocal, de râsul lumii, "cel mai tragicomic experiment istoric", după definiția, un pic cam prea voioasă a unui tânăr istoric, fiindcă dincolo de schelele care s-au prăbușit cu zgomot, vapoarele care s-au scufundat, etc. cea mai pregnantă trăsătură a acestui experiment a fost uciderea sistematică a cui nu corespundea trăsăturilor cerute. Și cine corespunde de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
elibereze de povară. Face parte din ciclul vieții. Albinele dau miere, vacile lapte, iar lucrătorii de la salubritate ne dau curățenie. Chiar și aici, în fața universității. Pe același sistem, autobuzul vine și curăță stația de oameni, ca să facă loc altora, mai voioși sau mai triști, mai colorați sau mai cenușii. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Bob și Pulitzerul Luni, 7 aprilie, au fost anunțati câștigătorii pe 2008 ai premiilor Pulitzer. Amețiți de mulțimea galelor și ceremoniilor de la noi, o privire către americani ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
întorsese fața spre noi. Iar noi, drept mulțumire, ne-am însutit crucile goale de credință și am înălțat mii de biserici, fără a observa, copleșiți de gesturi, zâmbetul Lui tandru-ironic. Sentimentul tonic și înfricoșător al libertății coexista cu isteria ei voioasă sau cu o parodie grotescă. Anul 1989 devenise Anul României, pentru a se transforma apoi printr-o inconștientă și carnavalescă exaltare în Anul României Universale, printr-o tristă și grandioasă emigrație. Suferința reală, banalizată prin supraexpunere sau supralicitare, devenise un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]