3,145 matches
-
turnase atâta pudră pe ea, nu mai era gălbejită, da parcă era unu d-ăla dă la circ ! August-Prostu !... Gâtu, uite-așa îi atârna, sprâncene nu mai avea... Și iar merge la oglindă, și dă-i și dă-i cu vopsitu ! La urmă-ncepe să se strâmbe-n oglindă, făcea așa, făcea așa... — Ha-ha-ha ! Ce vrei dumneata ! încerca în ce fel îi stă mai bine... — Las’ că și ce mi-a adus la lucru ! Ce putrejiciuni ! Toate coapte, că numa ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mi-o, te rog. Acum totul mi se pare clar ! Sunt acum mai mult decât sigură că ea este : Larisa Peșel ! Larisa Geblescu ! Am să ți-o arăt și în alte fotografii, s-o vezi mai bine... Cu buclele ei vopsite roșu-acaju, cu pielea foarte albă și cu ochii negri, frapa ! De altfel îi țin foarte bine minte bluza aceasta de voal. Avea volănaș la mânecă și din volănașîi ieșeau mâinile - cu unghii foarte roșii și foarte lungi, fără nici cea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și mieii din unt, paste sau zahăr. Iepurașul: Prima apariție a iepurașului ca simbol al Paștelui a avut loc în Germania, la începutul sec. al XVIIlea, din aluat și zahăr. În America, tradiția iepurașului de Paști care aduce cadouri, ouă vopsite copiilor cuminți a fost adusă de emigranții germani. Asfel, iepurașul de Paști a fost alăturat lui Moș Crăciun în inimile copiilor din lumea întreagă. Bucate sfinte la slujba de Înviere: Slănina e folosită la mai multe leacuri: se ung rănile
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
tânăr.Acesta își amintește cum o ajută pe mama sa la preparatele tradiționale de paste, si cum mai mult o încurcă pe mama sa. De asemnea el o ajută pe mama sa și la vopsitul ouălelor și ne spune cum vopseau ouăle “Ca să le facă roșii folosea sfecla roșie, ca să le facă galbene folosea flori de tei sau coaja de ceapă iar ca să le facă verzi frunze de nuc”. Obiceiurile practicate pe atunci erau pregătirea bucatelor din care mielul nu lipsea
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
bun. În fiecare seară a acestei săptămâni creștinii merg la Biserică pentru a asista la slujba Deniilor. Aproape la fiecare mormânt din cimitir este câte o lumânare aprinsă. în Joia Mare se pregătesc cozonacul și pasca iar în Vinerea Mare se vopsesc ouăle. Femeile, înainte obțineau vopseaua pentru ouă prin fierberea unor plante însă, acum există diferite prafuri pentru a vopsi ouăle. Înainte, cozonacul și pasca se făceau acasă dar, acum sunt cumpărate direct de la magazin. În Vinerea Mare, seara, creștinii mergeau la
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
fiecare mormânt din cimitir este câte o lumânare aprinsă. în Joia Mare se pregătesc cozonacul și pasca iar în Vinerea Mare se vopsesc ouăle. Femeile, înainte obțineau vopseaua pentru ouă prin fierberea unor plante însă, acum există diferite prafuri pentru a vopsi ouăle. Înainte, cozonacul și pasca se făceau acasă dar, acum sunt cumpărate direct de la magazin. În Vinerea Mare, seara, creștinii mergeau la slujba Prohodului Domnului. Mulți creștini se adunau în Biserică pentru a cânta, printre care se numărau și mulți copii
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
anii 1859-1860, din lemn de stejar aflat pe loc, cioplit în bârne și din lemn de tei. Biserica este construită în stil moldovenesc și în formă de cruce cu cimitirul în curte. Catapeteasma este sculptată din lemn de tei și vopsită cu ulei și bronz. Are 37 de icoane nedemontabile din lemn pictat. Starea actuala a bisericii este bună. Obiecte prețioase nu sunt. De biserica satului Bălești depinde și satul Unirea cu o populație de 500 de suflete.
BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI DIN SATUL BĂLEŞTI COMUNA COZMEŞTI”. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2087]
-
5.Paștele Paștele începea de regulă cu ieșirea din post cu pregătirea cozonacului, a ouălelor roșii înflorate, de regulă cu frunze verzi din grădina, cât mai crestate, se pun pe ou și se leaga cu ciorap subțire și apoi se vopsesc. De Paste se vopseau cam 40-50 de ouă,după situația fiecăruia. Copii umblau cu ‘Hristos a Înviat’ prin sat și primeau ori câte un ou ori o felie de cozonac sau câte un bănuț de la oamenii mai înstăriți. Pe atunci
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
de regulă cu ieșirea din post cu pregătirea cozonacului, a ouălelor roșii înflorate, de regulă cu frunze verzi din grădina, cât mai crestate, se pun pe ou și se leaga cu ciorap subțire și apoi se vopsesc. De Paste se vopseau cam 40-50 de ouă,după situația fiecăruia. Copii umblau cu ‘Hristos a Înviat’ prin sat și primeau ori câte un ou ori o felie de cozonac sau câte un bănuț de la oamenii mai înstăriți. Pe atunci băieții umblau cu Valaritul
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
deloc; parcă îmi lipsește ceva dacă nu vin la Sfântă Biserică. S-a schimbat ceva de atunci și până azi? Nimic diferit față de când eram copil. Am fost și la mănăstire și tot la fel este. Ce mâncăruri specifice pregăteați? Vopseam ouăle cu coaja de ceapă ,făceam modele de ceară și frunze de pătrunjel legate în ciorap și le înroșeam cu rădăcina de ștevie. Pasca o găteam cu brânză cu orez și cu stafide. Ce altceva ne mai puteți spune despre
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
Făcea în fiecare an friptură de miel, cozonac, plăcinte și sarmale. Mergeam la Biserică pentru a lua lumina. Însă, când m-am măritat, am hotarât să-mi fac propriile mele tradiții. În fiecare an, copiii mă ajută la treabă. Ei vopsesc ouăle. În ultimul timp, fac împreună cu copiii mei un concurs. Dau fiecăruia un ou pentru a-l picta. Cine face cel mai frumos ou câștigă. Bineînțeles că toți vor primi câte ceva. Ce părere aveți despre tinerii din ziua de azi
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
mari și să se holbeze.) Își farda discret pleoapele dar nu folosea niciodată ruj de buze. Avea o gură prelungă, conștient mobilă. Părul bogat, neted, frumos tuns, era de un blond ușor argintat, încă lucios și strălucitor, deși nu-l vopsea. Nu se preocupa niciodată de îmbrăcăminte când era vorba de întâlnirile cu familia lui Brian. În această seară purta un taior vechi, de culoare închisă, bine croit, dar uzat, și o bluză oarecare, albă. Adam McCaffrey rămăsese în grădină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu avea nici un fel de plan. Greg și Judy, o pereche încă fără copii, locuiau într-o parte plăcută a orașului, spre capătul dinspre țesătorie. Zona se numea Biggins și cuprindea case mari, victoriene, cu terase și fațade din cărămidă vopsită în diverse culori. De bună seamă, cartierul cel mai select din Ennistone era Crescent, în vecinătatea podului din secolul al XVIII-lea, locul unde se aflau reședințele familiilor Eastcote, Newbold, Burdett. Dar și în Biggins existau părți considerate ca zone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
siguranță. Coborâse scările și își îmbrăcase pardesiul. Era o zi rece, posomorită, cu vânt. Bineînțeles, nu-și luase micul dejun; nici nu se punea asemenea problemă. George și Stella locuiau într-o casă modestă, drăguță, o veche vilișoară modernizată și vopsită în albastru, al cărei spate dădea spre islazul comunal. De la ferestrele de sus se puteau vedea monoliții, „Inelul din Ennistone“. Zona se numea Druidsdale, ca un omagiu adus legendarilor creatori ai Inelului. Nu era foarte departe de Victoria Park și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grădinii. Scotociseră peste tot, deschiseseră fiecare sertar și fiecare dulap, trăseseră în jos fiecare dintre storurile pictate. Într-una din camerele de jos, avuseseră surpriza de a se confrunta cu un sinod de zeități, plămădite din lut și papier mâché, vopsite în culori țipătoare. Erau vechile fetișuri ale lui Alex pe care aceasta intențioase să le ia de acolo, dar uitase când aflase că Papucul nu urma să fie ocupat de John Robert. Își strânsese doar culorile și pensulele, tristă, pitorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât de tare pe Emma, nu fuseseră decât cusături descusute, ușor de reparat. Pata de vin din față nu putea fi însă scoasă. Dar iscusința lui Gabriel reușise să o amestece în modelul imprimeului - un desen cu tușe de culoare - vopsind părțile din jurul petei, precum și alte părți, cu ceaiuri de diverse tării. Fără îndoială că rochia arăta puțin diferită, dar pata fusese integrată în imprimeu. „S-ar putea chiar spune că e mai frumoasă acum“, se gândea Gabriel. Își dăduse multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vărsat vin pe rochia ta, uită-te, dar Gabriel a pus-o la punct. — Cine a purtat-o? întrebă Greg. — Mă rog, o cunoștință de-a mea, sper că nu te superi. Ia să văd, se repezi Judy. — Gabriel a vopsit-o cu ceai. — Cu ceai? — Gabriel a purtat-o? — Nu, Greg, o fată, un... îmi pare teribil de rău. — Nu mai arată cum arăta, comentă Judy, dar n-are nici o importanță. — Îmi pare foarte rău. — Tom, dragule, nu te necăji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în serviciu la Belmont, a venit în calitate de musafir, dar le-a ajutat pe Gabriel și pe Dorothy Osmore la spălatul vaselor. Judy Osmore, ca să-i facă o plăcere lui Gabriel (pentru că e o fată cu inimă bună), a purtat rochia vopsită cu ceai. (Nu cunoaște nici până în ziua de azi peripețiile rochiei.) Zet, gătit cu o fundă albă și un trandafir roșu, a fost mângâiat de multe mâini și călcat de tot atâtea picioare. Adam, care în ultimele luni se hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
destinatarului. 2. Folosirea unei mașini. Această modalitate este simplă și oferă o relevanță destul de bună în ceea ce privește crearea de imagine pentru sistem. Mașina poate fi cumpărată, sau poate fi pusă la dispoziția siste-mului de unul dintre membri acestuia. Mașina respectivă se vopsește în culorile sistemului și va trebui să aibă inscripționat pe uși sau pe capota din față și din spate, numele și sigla sistemului. Există sisteme care, pe lîngă nume și siglă, inscripționează pe mașini și un scurt slogan. Aseme-nea mașini
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
mătușă-mea Anamaria, în acel apartament de la etajul doi sau trei depinde dacă puneai sau nu la socoteală și mezaninul de pe strada Cazărmii. Din stradă, deschizând o ușă decupată într-o poartă grea de fier forjat dar dublată de tablă vopsită în verde, pătrundeai, pășind peste un prag înalt aproape cât un pârleaz, într-un gang întunecos din care, în numai câțiva pași ajungeai într-o curticică interioară. Iar acolo, printre zidurile blocurilor din jur, te-ai fi simțit ca pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ținut în viață încă șaptesprezece ani. Se întoarce la Liliana, care l-a așteptat doi pași mai încolo, și își continuă amândoi drumul pe alee... Iată și locul de veci al părinților lanțul deja vechi, de jur-împrejur, atârnând între stâlpi, vopsit în negru; crucea de curând ieșită din iarnă, curată și grunjoasă, de al cărei braț își agață scurta înainte de a se apuca să curețe mormântul de buruienile uscate. La iarnă, de Crăciun, ar fi bine să aducem câteva crenguțe de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
semne că nu numai elevii din clasele superioare făceau trageri acolo, ci și armata. Cuzino văzuse într-o margine de taluz, lăsate să zacă în iarbă, vreo două panouri dreptunghiulare, de carton gros, destinate a servi drept ținte pentru trageri, vopsite în verde închis, militar, cu contururi pictate de siluete umane, ciuruite de gloanțe. Muniție de război! spunea el c-un soi de oroare înflăcărată. La toamnă ăștia atâta așteaptă! Pici la admitere, te-au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o lanternă foarte puternică, cu care a luminat figurile celor care pătrunseseră pe teritoriul Mariei-Louise. Femeia a cercetat cu mare atenție acele chipuri și a rămas într-o mare uimire. Erau soldați echipați în haine de camuflaj și cu fețele vopsite în negru. Ca niște mascați. Numai ochii le sticleau. - Dar ce căutau, Marie-Louise, soldații aceia? am întrebat-o. - Nu căutau nimic. Făceau niște exerciții de-ale lor. Și a adăugat, cu o mândrie ce trebuia să o crească neapărat în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
într-adevăr ceva. " Mereu" e un fel de a spune. În sfârșit, asta n-are importanță. Văd același peron, aceleași ziduri scorojite, același geam murdar în care se decupează câmpul. Stau pe aceeași bancă făcută din șipci de lemn și vopsită într-o culoare nedefinită, ceva între galben și maro. Nu înțeleg mai bine ca în primele zile ce caut aici, dar cât de cât, s-ar zice, m-am adaptat, chiar dacă șobolanul nu lasă sfântul să-și facă apariția. Atunci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în ce măsură memoria era încă de partea mea. De aceea, fiecare amănunt pe care mi-l aminteam acum avea importanță, indiferent că era vorba de scara de lemn a casei din rue Saint-Honore unde a locuit Robespierre sau de tribuna oratorilor, vopsită în verde antic, din sala Convenției. Mi-l imaginam pe Robespierre în hainele lui de notar elegant, cu trupul felin și gesturile nervoase, suind cele câteva trepte ale acestei tribune, privind Adunarea cu ochii săi miopi și apoși sau, cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]