161,013 matches
-
asta. Văd mulțimi de oameni buimaci privind pe pereți, parcă niște tabele - că e cam haos și nu se vede bine -, care citesc nu-știu-ce, își fac trei-patru cruci scuipându-și în sân, mai citesc o dată pe pereți, privesc spre cer, vorbesc singuri sau se întreabă unii pe alții care-i diferența dintre „titular” și “suplinitor”. Nimeni nu știe. Calculatoarele sunt blocate, dicționarul cu terminologia respectivă e într-un seif, cheia a fost scăpată într-o rigolă de către cineva care tocmai se
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
pronunță mai clar împotriva ei. El e pe deplin conștient că noua postură (pe care o acceptase) îl pune în cea mai proastă lumină: „... de aici încolo, încep să fiu, dacă nu odios, cel puțin atacabil.” Avea perfectă dreptate. Diaristul vorbește despre foametea din1946-1947, când într-un sat din Moldova au fost 20 de înmormântări într-o săptămână. Toți decedații erau morți de foame, în timp ce în Italia, „americanii aduc, cu marile lor vapoare, toate câte lipsesc.” (Planul Marshall, refuzat de Uniunea
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
-au furat eleștee, mii de hectare de pădure, hoteluri, fabrici, sau care-au devalizat bănci întregi. Dar ei sunt simptomele metastazei care-a doborât România: pătrunderea politicului în cele mai intime cotloane ale vieții cotidiene. Fără-a fi identice, ele vorbesc despre condiționarea de tip mafiotic la care s-a ajuns în treisprezece ani de minciună politică. Țară săracă, România nu poate satisface toate orgoliile și ambițiile profesionale. Mereu vor fi învingători și învinși. Ceea ce e și rațional. Iraționale sunt criteriile
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
privește pe toți. Cît despre politicienii de astăzi, care nu mai sînt în stare să construiască o frază corectă și coerentă, ar trebui să o citească măcar ca lecție de retorică. Dar politicienii de astăzi, ca și cei de ieri, vorbesc, nu citesc! Un “om recent” din Hinterland eși Alexandru Mușina a rămas în memoria iubitorilor de poezie mai ales cu antologicul său poem de tinerețe (și de navetă) Budila-Expres, între evenimente de viață clasice, preocupări comerciale romantice (pe vremuri vînzarea
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
la sursă” al ticăloșiilor pesediste, i-a acuzat de banditism incurabil, înseamnă că situația e groasă de tot. Că rozătoarele au intrat în sevraj o demonstrează uluitoarea incoerență a tot ce fac: azi propun o lege, mâine o retrag. Azi vorbesc cu voci de țârcovnic de reducerea impozitului pe salar, mâine, din mâlul nesimțirii, bâiguie ceva despre „testarea” măsurii și inevitabila ei retragere. Incoerența, incompetența crasă, nerușinarea garnisită cu disperare alcătuiesc un exploziv la care partidul hoției naționale n-a găsit
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
în miniatură. Îmi cam pierdusem speranța de a citi un tânăr poet cu o percepție poetică atât de senzuală, aproape feminină. Klein, celebrul personaj al lui Mihai Ignat, are aici un cu totul alt chip. Acest Klein e melancolic, discret, vorbește foarte puțin, e prins cu totul în caruselul de senzații al iubirii, stabilind un neîntrerupt contact vizual și tactil, preocupat mai puțin de enunțarea directă, frustă, austeră. Debutul volumului e relevant: „Zidit / în epiderma unei singure femei, / spune Klein și
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
versurile cu termenii internauților. Pe de altă parte, înțeleg că aici este însă clou-ul poeziei sale. Un comentator de poezie care nu știe prea multe despre calculator, rețea, net ș.cl va risca (cum s-a și întâmplat) să vorbească nerelevant doar despre nesiguranța/vulnerabilitatea/fragilitatea ființei etc. observații care - să nu fiu înțeles greșit - nu sunt, în acest context, deplasate sau eronate (despre asta vorbește în fond poezia lui Peniuc și, de fapt, toată poezia lumii), numai că miza
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
despre calculator, rețea, net ș.cl va risca (cum s-a și întâmplat) să vorbească nerelevant doar despre nesiguranța/vulnerabilitatea/fragilitatea ființei etc. observații care - să nu fiu înțeles greșit - nu sunt, în acest context, deplasate sau eronate (despre asta vorbește în fond poezia lui Peniuc și, de fapt, toată poezia lumii), numai că miza acestui volum, target-ul ei e altul. Și anume, tocmai acest act, mai mult simbolic, de punere în relație absolută a tuturor inadaptaților sub forma unei rețele
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
creații cu program sfidător materialist sînt foamea și setea: „Organele nu mai sînt la locul lor,/ și sărutul e o gustare și se face foame nebună/ și sărutul mîței față de șoarec e o gustare. Pofta ei/ face moțocuri” ( Foamea atavică vorbită de animale). Ori: „Umbrelor/ le-a fost sete de fleacuri de doi bani,/ le-a fost sete de făpturi wagneriene,/ le-a fost drag să se tupileze, le-a fost sete/ de katharsis și le-a fost sete de nimic
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
din truismele moralei, o nietzscheană autodepășire în lumina amorală a forței pure. Dincolo de „hamurile vieții”, trupul posedă o viață necunoscută, copleșitoare ce se cuvine amplificată precum o infrastructură a identității: „Și tocmai tu atît de aspru, că nici nu poți/ vorbi cu brizele mării? Și neînstare să citești în cerul/ gurii unui delfin? Atît de ros de hamurile vieții/ și nici măcar nu poți să rozi pojghița brizei mortuare/ lipită de coastele tatălui tău bolind înfășurat/ în ude pansamente? Nu poți pipăi
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
deopotrivă unei blamabile decadențe: „Menit săculeților cu șoricioaică/ nu-s apt pentru tandrețe, - și puiul de șacal e tandru/ pînă cînd rutul îl menește lăcomiei lui fără seamăn!/ Chiar tu dacă spui: «Gheara ta e subțire cum frunza pipalului»,/ tu vorbești în virtutea precedențelor./ În oglinzi, adevărata față-i ucisă - palpită totuși ceva!” (Maratonul - Cartea a șasea). Cu toate că dorește a se plasa în „ținutul bufonilor”, avem imresia că, mai curînd decît cu bufonul, Cristian Simionescu are tangențe cu „nebunul”, ilustrînd un comic
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
discursului juridic, Adriana Stoichițoiu Ichim menționează termenul penalistă ca exemplu de influență a limbajului juridic asupra argoului infractorilor. Folosirea în mediul specific e ilustrată și în unele texte contemporane de memorialistică în limbaj argotizant; din care aflăm că se poate vorbi, într-un mod destul de tehnic, de haine penale - „I-am pregătit hainele penale ce trebuia să le ia înainte de a intra la «țuhaos»” (Ioan Chertiție, Confesiunile unui gardian, 1991, p. 105), dar cuvîntul apare și, injurios, în apelativul „jigodie penală
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
diverselor deghizări; acestea ne sugerează existența, la Platon, a unei concepții diferite, mai puțin polarizate, asupra jocului.” Însa nu avem de-a face aici decât cu un prim nivel al jocului platonic. Mai există și altele. De exemplu, Mechthild Nagel vorbește în detaliu despre ceea ce a fost numit theologia ludens: anume, toate acele considerații dezvoltate în jurul tezei platonice, propusă în Legile, cum că menirea omului este “să fie obiectul de joacă al Zeului, și acest lucru, la drept vorbind, este cea
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
Mechthild Nagel vorbește în detaliu despre ceea ce a fost numit theologia ludens: anume, toate acele considerații dezvoltate în jurul tezei platonice, propusă în Legile, cum că menirea omului este “să fie obiectul de joacă al Zeului, și acest lucru, la drept vorbind, este cea mai bună parte din el.” Într-un mod similar, filosofia lui Hegel este abordată din perspectiva curioasei teorii a jocului pe care Hegel, după părerea lui Nagel, o avansează în (mai cu seamă) Fenomenologia Spiritului. Pur și simplu
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
spontan în minte, dar mai sunt și alții: de exemplu, e greu să realizezi o “genealogie a jocului” fără a face absolut nici o referire la (Elogiul Nebuniei) al lui Erasmus din Rotterdam. Apoi, temele jocului și ludicului se află, filosofic vorbind, într-o relație foarte apropiată cu alte teme, înrudite: tema lumii ca o poveste, ca o narațiune (mundus est fabula), lumea ca teatru (theatrum mundi) sau chiar ca vis (la vida es sueño). Acestea sunt teme peste care nu poți
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
teme, înrudite: tema lumii ca o poveste, ca o narațiune (mundus est fabula), lumea ca teatru (theatrum mundi) sau chiar ca vis (la vida es sueño). Acestea sunt teme peste care nu poți să treci cu vederea atunci când ajungi să vorbești despre „theologia ludens”.
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
mare anul trecut cînd scoate pe piață Plateforme, un roman cu cronici foarte proaste - unele, cea din “Lire” de exemplu - sau foarte bune, dar, în orice caz, foarte multe. În “Critique” (imediat după apariție), Pierre Varrod nu se sfiește să vorbească pe mai bine de douăzeci de pagini despre un triptic romanesc, desăvîrșit cu Plateforme, relevînd însă și marile erori de perspectivă ale scriitorului. Alte nume însă, unele celebre, ca Alain Besançon6, Claude Imbert, Fernando Arrabal, Alain Finkielkraut, Monique Canto Sperber
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Nu este vorba însă despre o poveste petrecută în illo tempore. Contextul îi determină evoluția: sîntem în anul 2000, în Franța, la Paris. Personajele duc viața parizianului de rînd: “metro, boulot, (fără) dodo”. Acesta este un prim caracter modern, etimologic vorbind, al romanului. Și realist, de asemenea, Houellebecq fiind de altfel un realist extremist declarat, admirator al lui Zola și al naturalismului său. Mai mult, protagonistul-narator, Michel (cartea ar fi putut fi o autoficțiune, dacă pe autor l-ar fi interesat
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
cu alte cuvinte, de a face istorie privind-o în ochi, de a ne explica lumea din afara ei, de a reînvia o figură a Scriitorului de care toți colegii săi de breaslă se feresc. Dincolo de miza estetică, care la drept vorbind i se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus în literatură printr-un
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
2001-2002, pp. 939-944. 3 Redacția revistei “Perpendiculaire”, în “Magazine littéraire”, nr. citat, p. 28. 4 Laurent Flieder, Le Roman français contemporain, Seuil, coll. Mémo, 1998. 5 Numărul citat. 6 Numărul citat. 7 Aceasta este dimensiunea “literatură a cadrelor” despre care vorbeam, și tocmai aici Houellebecq a fost imitat cu o încăpățînare caricaturală de Frédéric Beigbeder, angajat chiar al unei societăți publicitare care l-a concediat imediat ce romanul său 99F - titlul reia prețul de vînzare al cărții - apare în anul 2001.
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
însoțește peste tot în spirit drumul de la profan la sacru. În esența ei, această religie este prezentă în toate celelalte religii”. De remarcat reversibilitatea nu lipsită de orgoliu a comparației, deoarece religia însăși apare estetizată. De altminteri, nu se poate vorbi despre factorul religios în poezie, în chip convingător, dacă acesta nu-i este consubstanțiat. Transilvan tipic, Ion Mircea are vocația transcendenței, oficiată într-un limbaj solemn, cvasiliturgic, croit pe o trăsătură endemică, exprimată cu eclatanță de poeții toposului, de la Lucian
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
ce luptă împotriva tradiției, nota Blaga, este de a-și crea o tradiție”. Consfințindu-și punctul de plecare mistic, Ion Mircea săvîrșește un amplu ocol în regiunea stufoasă a rebeliunii suprarealiste spre a se întoarce la nucleul spiritualist iradiant. Strategic vorbind, e o manevră cît se poate de favorabilă creației, căci împrospătează „fondul” adorației care aspiră spre austeritate, spre deverbalizare, prin „forma” asociației luxuriante, lăsată liberă cu condiția de-a accepta filigranul metafizic. Prin nebuloasa fertilă a expresiei transpare năzuința către
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
Orfeu (dar și Sfîntului Francisc), bardul nostru intenționează a se adresa nu numai omului, ci și dobitoacelor, plantelor, pînă și mineralelor, cuprinse într-o acoladă de metaforică iubire. Iubire care se întoarce de la obiect la subiect: „Probabil că Orfeu, cînd vorbea despre puterea miraculoasă tămăduitoare a nestematelor, în poemul Pietrele rare, urmărea nu doar să prezinte pietrele prețioase omului, ci și să-l recomande pe om nestematelor!” (ibidem). Ceea ce în pictură ar constitui o „natură moartă” se însuflețește de viața tainică
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
o revărsare nebună de cîntece, de poeme și de dans, la numărul 12, locuia Lenin. Radek, Lenin și Zinoviev puteau să se plimbe fără restricții. L-am văzut pe Lenin de cîteva ori la bibliotecă și l-am auzit o dată vorbind la un miting, la Berna. Vorbea bine nemțește.» 7) Georges Hugnet, care nu a fost un martor direct, dar a cercetat serios chestiunea, se arată prudent: «Cabaretul era la numărul 1, pe Spiegelstrasse. Or, Lenin și soția lui locuiau pe
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
poeme și de dans, la numărul 12, locuia Lenin. Radek, Lenin și Zinoviev puteau să se plimbe fără restricții. L-am văzut pe Lenin de cîteva ori la bibliotecă și l-am auzit o dată vorbind la un miting, la Berna. Vorbea bine nemțește.» 7) Georges Hugnet, care nu a fost un martor direct, dar a cercetat serios chestiunea, se arată prudent: «Cabaretul era la numărul 1, pe Spiegelstrasse. Or, Lenin și soția lui locuiau pe aceeași stradă. Lenin juca șah la
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]