2,533 matches
-
Mă îndoiesc.”, celelalte moduri (la perfect) sunt de regulă, timpuri de relație: „Vom sta de vorbă numai după ce-l vei fi citit și tu.” Valori ale prezumtivului Mod cu o accentuată valoare subiectivă, cu o frecvență mai ridicată în limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, și mai puțin frecvent în limba literară, prezumtivul acordă acțiunii verbale diverse nuanțe modale, toate în relație semantică strânsă cu valoarea fundamentală de mod al presupunerii: „Ce vagon, domnule plutonier, păcatele nostre? Că paguba să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi, la conjunctiv prezent + tema verbului: să fi cântând, cântat etc. 2. a fi, la indicativ viitor + tema verbului: voi fi cântând, cântat etc. 3. a fi, la potențial prezent + tema verbului: aș fi cântând, cântat etc. Observații: În limba vorbită și în limbajul artistic, auxiliarul cunoaște adesea, diferite variante fonetice, mai cu seamă când prezumtivul prezintă forma cu auxiliarul la indicativ viitor: „Acuma mă tot cugetam eu, ce-i fi căutând adică d-ta la Ponoare?” (Cezar Petrescu) „Ce e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cântând etc. Voi ați fi cântând etc. Ei, ele ar fi cântând etc. Structura prezumtivului prezent este aceeași pentru toate verbele; diferențele care apar, în legătură cu tipul de flexiune al verbului, se limitează la nivelul temei de gerunziu. Observații: În limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, adesea, tema de gerunziu lipsește din sintagma de prezumtiv a verbului a fi: „Ascultă-mă, kir Ianulea; ce sunt dușmanii dumitale?... N-or fi boieri?...” (I.L. Caragiale) „Înțelegem, cucoane, așa a fi...” (I. Creangă) „Din cauză că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Voi vă întâlniți. etc. Aceleași deosebiri caracterizează și verbele pronominale: pronumele reflexiv precede verbul-predicat, la indicativ: Te duci la film., Te gândești la el., în timp ce, la imperativ, îi urmează: Du-te la film!, Gândește-te la el. Observații: În limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, în construcții sintactice speciale (anacolut), prin imperativ, subiectul vorbitor nu mai exprimă o poruncă, o rugăminte, un sfat sau un îndemn, ci face doar o constatare, afirmă desfășurarea unei acțiuni verbale: „În sfârșit, ce s-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tranzitivitate dezvoltă câmpuri semantico-sintactice prin realizarea concretă, concomitentă, a două variante semantico-sintactice ale funcției de complement: • două variante de complement direct: Am rugat-o pe Maria (1) să vină de Crăciun (2). • două variante de complement indirect: I-am povestit (vorbit) Ioanei (1) despre excursia noastră (2). • un complement direct și un complement indirect: I-am împrumutat lui Mihai (1) mașina mea de scris (2). Am împrumutat de la Mihai (1) banii pentru drum (2). Am detașat sepalele (1) de petale (2
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
slavii: ucraineni, ruși și lipoveni (în nordul țării și în Delta Dunării), sârbi și croați (în Banat), slovaci (în Crișana) etc.; turcii și tătarii (în Dobrogea); evreii, grecii, armenii etc. „Germanii se diferențiază, după vechimea colonizării, localizarea teritorială și dialectele vorbite, în două ramuri deosebite. Sașii ocupă partea centrală și de sud a Transilvaniei, răspândiți printre români mai totdeauna în așezări mixte româno-germane; dețin ponderi mai ridicate în județul Sibiu. Un număr mai redus se află și în județul Mureș și
GEOGRAFIE. MANUAL PENTRU CLASA A VIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
și dezvoltarea câmpului grafic, precum și formarea abilităților implicate în actul grafic. Dislexo disgrafia este frecvent întâlnită la școlarul cu deficiență mintală la care există fenomene de transpunere a greșelilor din limbajul oral în limbajul citit-scris. Transpunerea fenomenelor dislalice în comunicarea vorbită și scrisă se produce pe baza principiului asemănării și contagiunii (pe cale auditiva și verbală). Astfel, prin asemănare au loc substituiri, omisiuni și inversări de grafeme. Omisiunile sunt cele mai frecvente în vorbirea orală. Inversarea sunetelor este mai frecventă în vorbirea
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
sau în tulburări de vorbire. Totuși, am observat că nu există o corelație absolută între tulburările de vorbire și dislexie-disgrafie, deși la elevii cu tulburări severe de limbaj și la cei cu vorbire întârziată greșelile se manifestă atât în formă vorbită cât și în cea scrisă. Din punct de vedere psihopedagogic, multe dintre greșelile scris cititului la școlarul mic nu pot fi considerate dislexii disgrafii, deoarece se produc în limitele evoluției normalului din cadrul școlarizării. O parte dintre greșeli sunt făcute în
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
cu reacții mimice și pantomimice, folosite între interlocutori și recepționate cu ajutorul văzului, este cel mai important element al cultuii surzilor indiferent dacă acesta este sau nu recunoscut oficial. Limbajul acesta nu este o simplă traducere în semne a unei limbi vorbite, el este un limbaj cu structură, reguli și modalități proprii de exprimare, chiar dacă îi lipsesc anumite categorii morfologice (articolul). Surzii sunt o minoritate lingvistică pentru că ei se folosesc de limbajul mimico-gestual. Pe baza acestui limbaj care este “vizibil” pentru toți
?Cultura surzilor? ? repere conceptuale by Mariana P?rc?l?bescu () [Corola-publishinghouse/Science/84061_a_85386]
-
evidentă, paralel cu respingerea limbajului verbal. Limbajul mimico-gestual devine mijlocul prin care se afirmă identitatea de grup și apartenența la acesta. Evaluările internaționale prezentate de către Mariana Popa în aceeași lucrare întăresc observațiile literaturii române. Deși unii surzi pot avea limba vorbită ca limbaj intern, această situație corespunde numai unei părți dintre ei. Pentru majoritatea, limbajul intern este limbajul semnelor sau un hibrid între semne și engleză, la fel de adecvate ca instrumente de gândire ca și limba vorbită. Surzii, congenitali sau nu, nu
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
unii surzi pot avea limba vorbită ca limbaj intern, această situație corespunde numai unei părți dintre ei. Pentru majoritatea, limbajul intern este limbajul semnelor sau un hibrid între semne și engleză, la fel de adecvate ca instrumente de gândire ca și limba vorbită. Surzii, congenitali sau nu, nu au acces la imaginea acustică și se bazează pe informația vizuală. Elevii surzi nu au dificultăți de memorare a cuvintelor exprimate prin semne, dar au probleme de reținere a cuvintelor fără echivalent gestual. Copiii surzi
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
bazează pe informația vizuală. Elevii surzi nu au dificultăți de memorare a cuvintelor exprimate prin semne, dar au probleme de reținere a cuvintelor fără echivalent gestual. Copiii surzi pot rememora însemne fără a face o recodare în cuvinte scrise sau vorbite. Limbajul mimico-gestual este achiziționat de către copiii surzi la fel cum auzitorii achiziționează limba vorbită. Semnele pot fi un mediu bun pentru dezvoltarea lingvistică timpurie, pe care să se fundamenteze dezvoltarea de mai târziu. Surzii din SUA, Olanda, Anglia preferă să
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
prin semne, dar au probleme de reținere a cuvintelor fără echivalent gestual. Copiii surzi pot rememora însemne fără a face o recodare în cuvinte scrise sau vorbite. Limbajul mimico-gestual este achiziționat de către copiii surzi la fel cum auzitorii achiziționează limba vorbită. Semnele pot fi un mediu bun pentru dezvoltarea lingvistică timpurie, pe care să se fundamenteze dezvoltarea de mai târziu. Surzii din SUA, Olanda, Anglia preferă să comunice prin limbajul mimico-gestual. Concluzii: La întrebarea formulată în titlul prezentei comunicări, analiza a
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
să transmită mesajul corect. Exemplul prezentat mai sus este un caz ideal care se întâlnește foarte rar în practică. Este primordial ca factorii implicați în educarea și formarea copilului deficient de auz în vederea integrării în societate să înțeleagă că „limba vorbită” a surdului este LMG-ul iar tot ceea ce învață ulterior, este pentru el într-o „limbă străină” și trebuie prezentată ca atare. Este dificil întrucât LMG-ul nu este o” limbă vorbită” care să poată fi scrisă, este doar un
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
în vederea integrării în societate să înțeleagă că „limba vorbită” a surdului este LMG-ul iar tot ceea ce învață ulterior, este pentru el într-o „limbă străină” și trebuie prezentată ca atare. Este dificil întrucât LMG-ul nu este o” limbă vorbită” care să poată fi scrisă, este doar un „limbaj total vizual”. Evaluare prin itemi este un act de creație care depinde de experiența și vocația educatorului, conținutul testului trebuie să fie completat cu ajutorul imaginilor, întrucât în cazul deficientului de auz
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
de vedere, este caracteristic comunității surde și are următoarele caracteristici: este o limbă complexă nu o simplă traducere în semne a verbalului, are o structură proprie, cu reguli specifice și prezintă o structurată și vie, la fel ca și limbajul vorbit; așa cum în limbă apar cuvinte noi, semnele suferă și ele un proces de evoluție și transformare, cu apariția unora noi și cu dispariția altora care au devenit anacronice. Limbajul mimico gestual îndeplinește funcția de comunicare în cadrul unei comunități (este vorba
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
comunității surzilor cât și limbajul scris/vorbit al comunității auzitorilor." Un studiu realizat de Conrad (în anul 1970) arată faptul că elevii surzi care terminau școala învățau să citească în medie în jurul vârstei de 9 ani, înțelegeau foarte prost limbajul vorbit, iar abilitățile lor de a citi pe buze erau la fel cu cele ale auzitorilor, în ciuda faptului că ei primeau o educație specială în acest domeniu. Realizări la fel de slabe s-au demonstrat și în cadrul altor studii efectuate în alte țări
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
faptul că izvoarele scrise în acest sens sunt puține la număr. Cauza ar putea fi că japonezii, spre deosebire de chinezi și coreeni, nu au cunoscut scrisul decât în sec. al IV-a d.H., când au adaptat kanji-urile chinezești limbii vorbite, și deci o serie întreagă de evenimente importante anterioare acestei epoci au rămas neconsemnate în cronici. În anul 250 î.H., savantul chinez Ming Tien inventează ca instrument de scris pensula din păr de cămilă, fapt ce a revoluționat total
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]
-
America Centrală Istmica (situată între istmul Tehuantepec - Mexicul fiind așadar atașat în cea mai mare parte Americii de Nord și Panama) și America Centrală Insulară (care include în principal Antilele Mari și Antilele Mici). Fiind un stat al Americii Latine, cu multe alte similitudini pe lângă limba vorbită, Mexicul apare mai ușor de abordat în acest context al Americii Centrale și de Sud. O serie de factori favorabili sunt evidenți în transformarea multor locuri din America Centrală în destinații de vis pentru mulți turiști, printre care trebuie menționați: Poziția geografică
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
ci din termeni plini de experiențele trăite. Cititul, scrisul, calculul care se raportează la acest vocabular nu mai sînt exerciții fastidioase, ci lucrări vii, legate de viața copilului. Pentru a se exprima, el nu dispune numai de limbajul scris sau vorbit, ci și de desen, de modelaj, de dans, de cîntec și de jocul dramatic"272. Pedagogul belgian a atras atenția asupra primejdiei dresajului și a orientării intelectualiste herbartiene. 5.9.5. Școala activă Formula "școală activă", de nedespărțit de educația
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
și vorbind măscări? Am stat toți trei la masă și când am terminat, m-am ridicat și m-am dus la masa ălora. Atunci, nu aveam nicio frică, nicio rezervă, și le-am spus: bă, vouă nu vă e rușine? Vorbiți și înjurați ca porcii. Sunt cu un om bătrân la masă: e soacră-mea. Ce înțelege ea? Chiar nu vă e rușine? Și am dat să ies din salon. Mama soacră în față, Mary după ea și eu la urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
el "este o forță care unește grupuri de oameni, diferiți unii de alții." R. M. MacIver 67 afirmă în lucrarea Society: "Înțelegem printr-o clasă socială oricare parte a unei comunități, diferită de celelalte nu prin limitările provenite din limba vorbită, de localitate, funcție sau specializare, ci, în primul rând, prin statutul ei social." F. Engels și K. Marx, ocupându-se de situația clasei muncitoare, au dat o definiție din punct de vedere sociologic și filozofic, arătând că o clasă socială
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
criteriu pe baza căruia să se poată stabili poziția sau însăși posibilitatea existenței unei anumite forme în cadrul sistemului verbal. (2000: 226) Această diviziune a sistemului temporal corespunde, la Weinrich, cu opoziția între "erzählte Welt" (lumea povestită) și "besprochene Welt" (lumea vorbită). Această tendință spre diviziunea binară s-a fixat din nefericire în vulgarizarea școlară a cuplului "povestire/discurs", introducînd o confuzie pe care Benveniste o denunțase totuși prin anticipare: Se vorbește întotdeauna de timpuri ale "narațiunii istorice" pentru a evita termenul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Destinul, un cuvânt..." Limba franceză posedă, spre deosebire de limba română, un pronume de o extremă plasticitate semantică, capabil, datorită etimologiei sale, să șteargă frontierele între persoane: on (< lat. homo). Ca și limba română, franceza dispune de un dativ etic specific limbii vorbite și enunțurilor ce relatează "evenimente spectaculoase sau neașteptate", ce solicită "mărturia co-enunțătorului". Des folosit în fabulele lui La Fontaine, dativul etic se regăsește adesea în poveștile românești: "și când mi ți-l înfășcă Făt-Frumos pe zmeu...". Apelativul "de politețe" în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al locuțiunii verbale "deprinde obiceiuri", în timp ce această locuțiune exclude prezența acestui tip de complement (*"Paul i-a deprins Luciei unele obiceiuri"). Aceste întrebuințări, numite în mod tradițional "expletive", manifestă un fel de exces de enunțare în domeniul sintacticii. Rezervat limbii vorbite și enunțărilor care narează evenimente spectaculoase sau neașteptate, dativul etic se interpretează ca o operație de "luare drept martor" a co-enunțătorului. Altfel spus, co-enunțătorul se regăsește în poziția de actor al enunțării, însă nu al procesului evocat de enunț. Fenomen
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]