2,517 matches
-
felul propriu gustau din savoarea sfârșitului lucrurilor așa cum se știau. Și prin intermediul unui rezumat, poate, fiecare Își scotea mai puternic În evidență propriul stil subiectiv și practicile prin care era cunoscut. Astfel, Wallace, În ziua care marca destinul tatălui său, vuia și huruia În avionul Cessna, făcând fotografii. Astfel, Shula, ascunzându-se de Sammler, avea, fără Îndoială, să pornească la vânătoare În căutarea comorii, a presupușilor dolari din avorturi. Astfel, Angela, făcând și mai multe experimente În senzualitate, În sexologie, mânjind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gata! datu-mi-s-a o revelație. o șuetă, o poșetă și-o servietă își luară ziua bună într-un banal ascensor... timiditate purtăm în sânge aceeași soartă pe pământul înfometat de atâtea zile cu griji lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... un déjà-vu retrăit în detalii imaginare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a acelui timp nu s-a sfârșit pentru această parte a lumii nici acum. Cei din partea cealaltă nu-și dau seama; vorbesc, comentează, dar nu înțeleg, n-au cum să înțeleagă, pentru că nu trăiesc aici”. Deodată timpii se amestecară, anotimpurile vuiră pe lângă urechi, le auzeam clar, copacii Grădinii înverziră, rondurile explodară în flori, un vânt ușor - era vară - mantia îi flutura deschisă pe umeri; se opri și zise: „Iată valoarea timpului! Străbăturăm micul bulevard, eram în plin soare. Fața îi strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
le Pacte, il y en avaient encore d`autres, où la Roumanie devait prendre en considération les nouvelles prévisions stipulées dans le Pacte pour toute son activité de légifération, tout comme au plan institutionnel, pour créer le mécanisme approprié en vue d'atteindre les buts poursuivis. Depuis le premier Rapport présenté en 1979, on a obtenu en Roumanie des réalisations importantes quant à la garantie des droits fondamentaux des citoyens, notamment le droit de travail, à l`éducation et à la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
multă vreme, la întâmplare, mi-am pierdut direcția și m-am îndreptat și eu încotro am apucat. Din când în când, câte-un cristel ori câte-un stol de potârnichi se ridica zbârnâind de prin tufișuri de porumbrei. Trăgeam. Pușca vuia înăbușit în negură. Mă plecam în tăcere, luam paserea sângerată, o aninam în lațurile torbei, apoi porneam tăcut înainte. Câteodată, un iepure roșcat izbucnea dintr-o tufă întunecoasă, trecea ca o nălucă prin pâlcuri de strujeni uscați care pârâiau, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe șesuri și pe văi, și o pâclă de toamnă învăluia totul. Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce sta în ceața nemișcată. Lumina se strecura parcă prin geamuri fumurii în pâcla tăcută și în singurătățile adânci. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. La dreapta și la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. La o cotitură, deodată izvorî ca din pământ, lângă un pâlc de mesteceni pletoși, o movilă plină de bălării și ierburi uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mișcare de oprire. Apoi avu parcă un gemăt ușurel și-și întoarse botișorul negru spre pata de sânge. Sta așa. Din când în când se pleca spre apă. Din când în când își tremura pielea cenușie. Iar departe, în urmă, vuia cornul, și stâns, slăbit, răzbătea chefnitul copoilor. Se trase încet pe iarba malului, își trase și ochii în umbră. Lumina căzu numai asupra apei. Se lăsă pe covorul moale. Din vreme în vreme își întorcea capul spre rana care sângera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șoproane umblau oameni: argați aduceau caii în grajduri; prin dosul curții trecea o cireadă de vite într-o pulbere deasă, care se înălța până la cer. Glasurile haidăilor sunau necontenit, chemând, îndemnând, amenințând. Din când în când izbucneau sudălmi aspre și vuiau ghioagele în deșerturile vitelor. Câteva tălănci sunau trist, nevăzute, prin pulberea neagră. — Multe vite mai are și boierul nostru!... zise cu oarecare mândrie humelnicul. Ocoliră casa scundă de bârne și se opriră la ușa de dindos. Așteptară un timp. Pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
frumoasă. Înțelesese el că, din febra aceea de lehuzie, muierea nu poate să scape decât printr-o mare minune. Și de cum a început a ști că ea va muri, l-au împresurat împotriviri, îl împung dușmănii, îl învăluie ceață, îi vuiește în urechi singurătatea, îl strânge ca o ghiară pustia. E otrăvit și i-i greață; e strivit și nu mai poate. S-ar da cu fruntea înainte, ca să se mântuie toate - dar mai are încă îndărătnicie. —Hah! urlă el răgușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nisip. Imediat, Valerius ajunse lângă el, și rețiarul simți vârful ascuțit al sabiei. Se întoarse încet, gâfâind, cu chipul crispat de mânie și uimire. Ridică brațele spre cer și, cu un gest teatral, aruncă tridentul și pumnalul. Arena începu să vuiască la vederea acelei scene incredibile. Cine era gladiatorul necunoscut care îl învinsese pe unul dintre cei mai pricepuți luptători? Impasibil, Valerius se îndepărtă cu un pas. Flamma se ridică cu greu, acoperit de sânge, sudoare și nisip. Aclamațiile făcură amfiteatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Și-s umezi păreții, Și-un frig mă cuprinde - Cu cei din morminte Un gând mă deprinde... Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește - Răsună-n coclauri un bucium, Și doina mai jalnic pornește. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge și nu-ți fie teamă - Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... Rar Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
gara mare și se lăsă dus În voia soartei. De fapt, nici el nu știa prea bine cum ajunsese În gară. Căutând-o prin casă pe Mathilda, se trezi la un moment dat umblând haihui pe Karl Marx (capul Îi vuia ca o morișcă, urechile Îi zvâcneau, mâinile aveau un tremur Îngrozitor, iar cerul gurii Îi era amar și aspru ca o iască); de aici, trecând prin Piața Sfântul Spiridon, ieși pe Independenței, după care se trezi mergând pe Lăpușneanu. Ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scoase un sunet ca de trompetă. Și atunci, bucățile de carne ridicându-se, una câte una, din grămadă, intrară rând pe rând În gura deschisă Într-un rânjet a jonglerului, dispărând În bezna din lăuntru, În timp ce cărțile de joc, care vuiau Într-un vârtej nebun sosit din haos, Îl aduseră pe inginer viu și nevătămat la locul lui pe scaun. Inițial lipsea doar mâna stângă. Dar apăru și ea, plutind, de undeva dintre tufișuri. Și aceasta a fost doar prima Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mult capul cu ziua de azi sau cea de mâine...” Afară, aerul părea să se mai fi răcorit. Apa din havuz susura liniștit. Câteva vrăbii țopăiau, ciripind de zor, pe marginea lui alunecoasă. Terasa gemea de oameni. Glasurile clipoceau Îndepărtate, vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de praf. Manșetele pantalonilor purtau urmele unor stropi de apă de la pisoar. Vântul adia Încetișor dinspre Piața Unirii spre Fundație. Pe cer se perindau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui pe trotuar degaja lumină. Aburi ușori de ceață se ridicau din asfalt. Deasupra sa copacii foșneau din frunziș, cuprinși de o adiere blîndă. Viața merita trăită. Ce rost avea să te lași cuprins de roiul gândurilor negre ce-ți vuiesc deasupra capului?! Noimann scăpase de ele. În locul lor, acum fâlfâiau În jurul lui fluturi de lumină. Bucuria de a trăi ce se revărsa din cer asupra lui trebuia sărbătorită. Noimann Își duse mâna spre buzunarul de la piept, unde se afla sticluța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Seară. Și din nou dimineață. Țipete de ciori ce se așază și apoi Își iau zborul de pe cupolele bisericilor, de pe acoperișurile caselor năpădite de păr, lung, negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei și cârnăciori dați prin muștar pe terasa cârciumii Corso. „Unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În vreuna din escapadele sale nocturne nu au stat la aceeași masă, privindu-se tăcuți din timp În timp, fiecare adâncit În propria sa lume... ...Nici el nu știa cum, stomatologul Paul se trezi umblând hai-hui prin gară. Capul Îi vuia Îngrozitor, urechile Îi zvâcneau, mâinile aveau un tremur ușor, iar cerul gurii Îi era amar și aspru ca o iască. De cât timp hălăduia aici, medicul nu-și dădea seama. Ținea minte, ca prin ceață, cum, tot căutând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sale, câte o frunză se mișca fie pe umăr, fie pe alt ram, antrenând prin mișcarea ei, printr-un fel de rezonanță, o mulțime de alte frunze cocoțate pe copacii stând drepți, undeva dincolo de geam, care Începeau să se zbată, vuind și Îndoindu-se până la pământ, ca și cum ar fi fost cuprinși de o furtună. Hotărât lucru: starea de repaos absolut nu exista În univers. Însuși Creatorul, În momentul procreării, când intra În transă, nu reușea să oprească din mișcare, fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ore, iar stropii reci se transformaseră rapid Într-o ploaie Înghețată, persistentă. Ce anume voiam eu să dovedesc? Paznicul se sprijinea de ușă, ca să se protejeze de copertină și citea În continuare liniștit, ca și cum n-ar fi realizat ce uragan vuia acum În jurul nostru. Am continuat să-l privesc fix până când și-a ridicat privirea, a rânjit și a spus: — Mda, se pare că te descurci foarte bine singură. Categoric Îmi dai o lecție dacă nu iei una dintre umbrelele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în țărâna neamului românesc. Răzlețiți oriunde, legionarii apără ființa neamului păstrându-i credința până la strigătul din urmă și ceasul de apoi, neîngenunchiați, cu fruntea la cer, ocrotiți de Mihail, Ahanghelul Dreptății. Despre osânda și pătimirea noastră vor vorbi și pietrele! Vuind, cumplita urgie se va înfrunta veșnic cu neînvinsa IUBIRE, până când tulnicele heruvimilor vor suna chemarea din urmă. Atunci, nici o putere din negrul infern nu va putea acoperi sudoarea frunții noastre, faptele noastre și însângeratele noastre patimi. „Astăzi și în zilele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la baza fiecărei pagini. 16 mai 1942, 1 iulie 1942, 27 mai 1942, 9 mai 1942, 16 iunie 1942 și alte șase date, până la unsprezece: un întreg șir de jafuri nesoluționate, de la 9 mai până la 1 august 1942. Capul îi vuia, dar citi lista cu obiectele furate și înțelese de ce secția Rampart nu asmuțise prea mulți polițiști pe urmele făptașului. Bibelouri, poze de familie, bijuterii false, bani din poșete și portmonee, un ceas de perete Art Deco. Un umidificator din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Înclină călugărul. Numele meu este Liu Huang. Sunt unul din luptătorii Shaolin. Am fost trimis să văd dacă ești cel care păreai a fi. Ștefănel se Înclină și el, Împreunând mâinile În dreptul pieptului, ca pentru rugăciune. În spatele lor, Întregul bazar vuia de zgomotul pregătirilor. Avea să fie o noapte a vieții sau o noapte a morții. Dar prezența unui călugăr Shaolin În mijlocul lor spunea că va fi, totuși, o noapte a vieții. Departe, spre munții Nanșan, soarele, acoperit de o pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu suflet, o pădure a tristeții, una a visării, una a Înfrângerii, una a căutării... Depinde ce culori pui. - Interesant. N-am apucat să te cunosc prea bine. Nu degeaba se mândrea căpitanul cu tine. - Se mândrea? - Și Încă cum! Vuia cetatea Sucevei de isprăvile tale, de școlile tale, de tablourile tale, de prietenii tăi celebri... - N-am știut... Nu mi-a spus niciodată. - Nici n-o să-ți spună. E prea mândru. Poate că voia ca tu să trăiești două vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că Moldova de sud e Încă sub ocupație, iar armata turcească depășește cu mult dimensiunile armatelor conduse de Ștefan și Vlad. 20 august. Cetatea Hârlăului eliberată. Oameni ieșind pe porți și căzând În genunchi În fața voievodului. Durere și speranță. Tulnicele vuiesc, pe culmile munților. 22 august. Coborâm pe malul stâng al Siretului. Un alt corp de oase avansează spre Răsărit, eliberând satele dinspre Nistru. Altul spre munți. Lupte grele pentru eliberarea Cetății Neamțului. Cei trei Oană au condus un atac fabulos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-i fi servită în sala de mese. Este prins pe picior greșit pe coridor, iar Fender Greene găsește mereu motive ca să-l bată cu biciul, pentru ca mai apoi să se înfurie peste măsură când aude cum râde Gertler când biciul vuiește prin aer. Jonathan observă toate acestea: caracterul nobil al disciplinei, respectul pentru religie este important, dar credința este opțională, verifică-ți farfuria înainte de a începe să mănânci. Însemnările lui cuprind toate sferele vieții școlare de la regulamentul de rugby sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]