1,530 matches
-
bun augur, studentul îl ajuta să învețe la trigonometrie, parte a matematicii care nu se studia în școlile normale. Stăteau în aceeași cameră și discutau până la ore târzii din noapte. În conac îi surprinse cutremurul. Ioan, instictiv se trezi. Un vuiet surd, nedefinit, spărsese liniștea nopții. Se auzeau urletele câinilor de peste Prut, vitele mugeau amplificând panica generală, produsă de zguduiturile puternice. Cutremurul îl scutură energic pe tânărul basarabean, care sări ca ars în picioare. Buimac, își căuta hainele, bâiguind: - Este
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în foc, după porunca lui David. 13. Filistenii s-au răspîndit din nou în vale. 14. David a întrebat iarăși pe Dumnezeu. Și Dumnezeu i-a zis: "Să nu te sui asupra lor prin fața duzilor. 15. Cînd vei auzi un vuiet de pași în vîrfurile duzilor, atunci să ieși la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta ca să bată oastea Filistenilor." 16. David a făcut cum îi poruncise Dumnezeu, și oastea Filistenilor a fost bătută de la Gabaon pînă la Ghezer. 17. Faima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
un aer preocupat, m-a Întrebat: „Va rezista sergentul până la destinație? Tare aș vrea să trăiască!”... Începuse să ningă din nou. Ne-am retras În dormitorul nostru, ca să ne odihnim. Nu cred că au trecut douăzeci de minute și un vuiet de motoare grele se apropia cu repeziciune. Profesorul s a dus În camera unde ațipise colonelul, care odată cu aducerea răniților venise cu ordinul de a evacua spitalul nostru. Am ieșit afară cu toții. Urletul motoarelor se apropia ca o vijelie apocaliptică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca ardere de tot Domnului. A strigat către Domnul pentru Israel, și Domnul l-a ascultat. 10. Pe cînd aducea Samuel arderea de tot, Filistenii s-au apropiat ca să bată pe Israel. Domnul a tunat în ziua aceea cu mare vuiet împotriva Filistenilor, și i-a pus pe fugă. Au fost bătuți dinaintea lui Israel. 11. Bărbații lui Israel au ieșit din Mițpa, au urmărit pe Filisteni, și i-au bătut pînă sub Bet-Car. 12. Samuel a luat o piatră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
aur din Ufaz. 6. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau niște flăcări ca de foc; dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă lustruită, și glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi. 7. Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși, au fost apucați de o mare spaimă, și au luat-o la fugă ca să se ascundă! 8. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
uită o clipă înapoi și văzu fețele mânioase, pumnii ridicați și pe Trifon Guju zvârlind. Îngrozit și buimăcit, întoarse repede capul și strânse umerii, așteptând lovitura. Apoi cu cât depărtarea potolea uruitul automobilului, cu atât se îngroșa și se umfla vuietul îngrămădirii de țărani în mijlocul uliței din care se ridică întocmai ca o poruncă un glas răgușit: ― Mama voastră de ciocoi! Capitolul VIII FLĂCĂRI 1 Ziua următoare, miercuri, înainte de amiazi, Platamonu sosi la Lespezi cu cabrioleta, aducând și pe avocatul Olimp
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țipau strident, sfărîmîndu-se. Mulțimea, frământată ca o baltă răscolită de o furtună năprasnică, se îndoia când încoace, când încolo, căutând parcă să-și descarce mai repede furia ce o sugruma. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbăiate se încrucișau într-un vuiet prelung, care înăbușea strigătele desperate ale celor câteva slujitoare de la curte... În izbucnirea de furie, descătușată într-o singură clipire, ca un trăsnet clocit mult între nori și căzut fără obișnuitele tunete și fulgere pregătitoare, țăranii se năpustiră și asupra
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întinse spre frații voștri cei oropsiți! Întoarceți armele asupra diavolului care v-a trimis să ucideți nevinovați și să... Cuvintele se revărsau ca o vâltoare de scântei gata să aprindă tot ce întîlnește în cale. Glasul se ridica stăpânitor peste vuietul mulțimii, parc-ar fi fost al unui cântăreț extraordinar acompaniat de un uriaș cor barbar. În fața gloatelor gălăgioase soldații, de o parte și alta a șoselei, stăteau neclintiți, negri și reci ca niște mașini în formă de oameni. Numai ochii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moartea care nu mai vine. Cazi întruna, dar pământul izbăvitor, pe care să te risipești ca o meduză roșie, întârzie. Nu mai știi nici măcar încotro cazi, nu știi dacă într- acolo e miezul pământului, un alt miez sau doar un vuiet surd. Acela e abisul sau, mai bine zis, neantul. E greu să definești neantul drept condiție umană. Tocmai în asta constă grozăvia acestei experiențe : nimic nu mai e înăuntrul tău, nici măcar tu însuți nu mai ești acolo. Imaginează-ți : apostolul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că, la cât e de beteag, are prea mulți ochi... — Să nu îndrăznești ! se auzi, gemând, Melania. El râse. Era mândru de ce spusese. — Am glumit. Ne mai veselim și noi... Apoi, strigând : Nu-i așa, Coltuce ? Băiatul nu răspunse, ascultând vuietele din urechi care, ca niște pâlnii, vărsaseră, de-a valma, vocile în trupul lui firav, făcându-le să se lovească de marginile încheiate prea din scurt. — Am plecat, îi anunță Golea. A venit Farmacistu’ din Germania. Să auzim ce mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tristețea de după. Ridică ochii spre muntele de gunoi, apoi trecu peste toți, așezați cum erau în jurul focului. Isaia privea prin fundul sticlei, la foc, ca printr-un ochean întors. Calu întinse degetul spre vale, acolo unde orașul fremăta, lăsând un vuiet surd, ca de mare spartă. — Ia uitați-vă ! exclamă. Ce de lumini ! Parcă a luat foc orașu’... Se ridicară, unul câte unul, și se uitară. Nu înțelegeau, așa că își trecură sticla de la unul la altul, ceea ce nu-i ajută cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gât. De sub cupolă ori de pe fresce cineva îi răspunse, nu știa cine. Salut, îi veni să spună, dar probabil că ei știau cine este. Își lipi urechea de zid, pe un fundal albastru, înstelat. Nu se auzeau voci, doar un vuiet îndepărtat, ca atunci când pui ghiocul la ureche. Privi în sus, spre Pantocrator, apoi se întoarse încet. Parcă stătea nemișcat și ceilalți se învârteau în jurul lui. Când rotirea lor se înteți, Maca închise ochii, să nu amețească. Când îi redeschise, erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
O apă curgătoare, un ritm anume al lanțurilor care legau gleznele una de alta, ca să împiedice fuga, care legau mâinile, ca să împiedice dezmorțirea, care legau timpanele, ca să împiedice gândurile. Bătrânul, fără să vadă dincolo de silueta hirsută a lui Maca, auzea vuietul surd al umbrelor care se înmulțeau, ivindu-se de după granițe, ziduri, porți zăbrelite, garduri de sârmă ghimpată sau valuri de pământ. Și luna lumina diferit. Unele umbre întunecate veneau de acolo de unde trupul și umbra sunt totuna, având culoarea sângelui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
României Mari. Revoluționarii se află la rădăcina mișcării de eliberare a popoarelor. Această dinamică de fond este instrumentată de naționalism într-o perspectivă istorică localizată de reparația injustiției de la 1878, de rectificarea frontierelor impuse de Rusia la Congresul de la Berlin. Vuietul revoluționar este înțeles ca o amenințare împotriva sistemului existent și nu este perceput ca o criză a acestui sistem. Avîntul socialismului este astfel concomitent cu restructurarea naționalismului. Istoria intelectuală a conservatorismului și istoria avangardelor socialiste și literare implică inteligențele române
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
vremea sa. În cartea Apocalipsului întâlnim unele figuri retorice magnifice, precum cea din capitolul 9, unde autorul descrie răvășirea produsă în univers de către cei 7 îngerii cu trâmbițele și înfățișarea lor războinică: Și aveau pieptare ca platoșele de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care de luptă cu mulți cai ce aleargă în bătălie (Apoc 9, 9). Tot aici aflăm despre căderea Babilonului, despre bucuria și triumful lui Cristos în ceruri pentru biruința asupra fiarei și a falsului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întâlnim unele figuri retorice magnifice, precum cea din capitolul 9, unde autorul descrie răvășirea produsă în univers de către cei 7 îngerii cu trâmbițele și înfățișarea lor războinică: Și aveau pieptare ca platoșele de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care de luptă cu mulți cai ce aleargă în bătălie (Apoc 9, 9). Tot aici aflăm despre căderea Babilonului, despre bucuria și triumful lui Cristos în ceruri pentru biruința asupra fiarei și a falsului profet: Și-am văzut cerul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
verii stingându-se într-o tăcere din ce în ce mai profundă"92: "Frunze ușoare ce nu mă urăsc/ Și n-or mai iubi niciodată/ Așează-mi-le compresă pe frunte,/ Galbenă doamnă iertată.// Leagă-mi urechile cu foșnet de aripi/ Să uit mecanicul vuiet de zbor/ Și pentru a nu mai căuta să-nțeleg/ Acoperă-mi ochii ușor.// Și lasă ploaia să curgă pe trupul/ Prin care uimirea a trecut ca un plug./ Bandajează-mi rănile naive,/ Doamnă frumoasă și bună,/ Rănile prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
s-a scurs,/ Clipă de clipă, o lună". (Elegie) Zborul, care de data aceasta devine mecanic, fără obiectiv real, capătă o valoare expresivă absolută, în îmbinare cu celelalte simțuri: auditiv ("Leagă-mi urechile cu foșnet de aripi"), vizual, motric ("mecanicul vuiet de zbor"). Promovând un timp al viitorului, poezia Condiție este construită aproape în întregime prin intermediul versului-cuvânt, identificarea cu trecerea timpului realizându-se prin intermediul versurilor: "Sunt/ Asemenea/ Nisipului clepsidrei/ Care/ Poate fi timp/ Numai/ În cădere". Vorbeam despre manifestarea deconstrucției la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
preajmă,/ Să nu le ucid?" (De bună voie) sau "Frunze ușoare ce nu mă urăsc/ Și n-or mai iubi niciodată/ Așează-mi-le compresă pe frunte,/ Galbenă doamnă iertată.// Leagă-mi urechile cu foșnet de aripi/ Să uit mecanicul vuiet de zbor/ Și pentru a nu mai căuta să-nțeleg/ Acoperă-mi ochii ușor.// Și lasă ploaia să curgă pe trupul/ Prin care uimirea a trecut ca un plug/ Bandajează-mi rănile naive,/ Doamnă frumoasă și bună,/ Rănile prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
luciditate cercetând istoria,/ Marx a stârnit incandescența Revoluției ("Odă lucidității"). Rațiunea și-a însușit o anume sensibilitate, relațiile ei nu țin doar de abstracțiune, ci și de pătrunderea în universul real: "Și acest magic cuvânt comuna/ Sună ca ploaia, ca vuietul soarelui,/ Ca inimitabilul sunet pe care-l au ideile noastre exacte" ("Noaptea, în sala de ședințe"). Nina Cassian face și un portret Timpului, și astfel actul politic devine act poetic. "Istoria, în urmă, e o stihie deasă,/ cu seminții, migrații
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Munții să fiarbă de vin./ Cetina-i toată vioară." Timpul contemporan, cel al păcii și-al războiului, pătrunde în versurile poetului cu mari efluvii: "Puteri aș da arborilor să-nflorească într-o noapte,/ Orașele lor, să se înalțe-n deșerturi;/ Vuietul armelor l-aș îngropa." Poezia militantă, poezia patriotică, ca să fie poezie, trebuie să includă iubirea și trebuie să vină cu înțelesuri adânci și cu largi semnificații, cu certitudini și vastă experiență, să fie radical critică în consemnarea anomaliilor sociale, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
perioadă (1961), reînvie mitul dacilor, al sciților, într-un univers contemplativ și paseist. În "Regii Sciției", viziunea este extatică și ne vorbește de rezistența noastră prin timp, chiar dacă viscolul cade din nord: "răscolind pământul și aprinzând zăpada/ și umplând de vuiet casele noastre." Toată viziunea cotropirii neamului se realizează în imagini picturale, subiective, cu tendință impresionistă: "Și nu mai ajung în sud niciodată/ Nu mai ajung niciodată". Natura este istorizantă, primitivă. Poetul se întoarce spre lumea lui Ovidiu. "Vin sarmații cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru că Ion Gheorghe readuce "în existența noastră legenda, istoria, fabulosul, mitul. În poemul "Sensuri", căutarea vechilor așezări, posibilitatea de a plânge pe ruinele acestora îi este sugerată de dispariția cailor: "în această a treizecea noapte a Iuliei/ a trecut un vuiet de căruță peste mine". Este clipa care îl apasă, grea de sensuri din copilărie. Copilăria, oamenii, obiceiurile sunt foarte îndepărtate, cum îndepărtat este și timpul cailor, în locul căruia, uneori cu brutalitate, se conturează un alt timp " Dar de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt culese din literatura religioasă, cronicari, moldoveni și munteni, toți apostoli ai neamului. Țara trece prin foc și sabie, răscoalelor țărănești li se dau dimensiuni mitice: "Domnule, Iancule mare/ aud bătăi de tipare/ pe lemnul de spânzurătoare/ cum să-nțeleg vuietul oarecare de unelte lucrătoare/ că doar morții nu mai fac ciubare". Pe alocuri poetul inserează formule de colind popular: "Steaua sus răsare/ Ca o taină mare/ Trei crai de la răsărit/ Spre stea au călătorit/ Cloșca vine cu aurul/ Crișan poate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
an de zile n-o să se mai vorbească decât de aventura asta... În orășelul ăsta, unde bărbații și femeile și copiii nu au altă petrecere decât bârfirea, fie chiar fără motiv... dar încă având motiv... și ce motiv, Fănică!... Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronică infernală!... Și eu, Fănică, în timpul ăsta, ce să fac? Să mor? Să mor dacă voiești... Pentru că după asta nu o să mai pot trăi. Tipătescu: Atunci, dacă nu e altă scăpare... Zoe! Zoe! Mă iubești... Zoe: Te
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]