1,491 matches
-
și frumoase, purtând beretă, după moda vremii: participă - sau se preface, din cochetărie, că participă - la fazele mai fierbinți ale meciului, Dumnezeule, cum o arăta astăzi? Dar oare mai trăiește? Zgomotul tribunelor aplauzele și exploziile vocale sunt acoperite, copleșite de vuietul trecerii timpului. Filmulețul sportiv devine un pretext de meditație filozofică. La cimitir, la Glina, mergem din ce în ce mai rar. Și stăm tot atât de puțin, ca pe vremea când mergeam mai des. Ne reculegem între două mașini (cursa suburbană 166 circulă din oră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cincizecime (Rusalii) apostolii se vor „îmbrăca cu putere de sus”, vor „lua putere” de la Duhul Sfânt (Fapte, cap. 1-4): „Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. / Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. / Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. / Și s-au umplut toți de Duhul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e redată în imagini cinemascopice, puternic colorate și acompaniate sonor. Scena intrării orbului Pew și a celorlalți în han, de pildă, e proiectată ca o secvență de film cu puternic impact perceptiv : lumina lunii, geamurile galbene, în noapte, conturul colinelor, vuietul și mirosul mării, ghicite undeva, aproape, țăcănitul pașilor și al bastonului personajului, mârâitul rău prevestitor al lui Bill. La fel de bine realizate sunt tabloul portului Bristol și al marinarilor în mișcare, înaintea plecării în călătorie ; stampa marină văzută pe geamurile deschise
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
repetatelor expediții de pradă din partea tătarilor și cazacilor. Tuturor acestora le pune însă capăt ocupația austriacă ce se permanentizează în ținutul Cernăuți și Suceava. Astăzi, Bucovina oferă „un peisaj răcoros, cu forme largi, lăsându-ți impresia de solemnitate, accentuată prin vuietul adânc al pădurii de brad în care uneori îți pare că auzi încă tropotul zimbrilor. Tot ținutul răsună de izvoare [...]. Munții întregi picură și cântă. Un abur ușor învăluie cuprinsul într-o lumină de vis, ca și cum l-ai
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
căruia au crescut constant tensiunile dramei noastre finale. Ruperea celor șapte peceți semnifică spargerea barajului suferințelor omenirii la sfârșitul tuturor vremurilor, năpustirea acestora spre chipul ignorant al omului istoric surprins cutremurant de înecul lumii sale în apele întunecate a căror vuiet crescând nu l-a auzit deși i-au fost ascunse în preajmă. Textul Apocalipsei ne evocă ruperea de către Mielul Divin a șapte peceți ce sigilează cartea aflată în mâna absolutului personificat de o identitate tainică, de un Cineva care domnește
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozește, străbătând, pare că-ți zic C-aici una lângă alta zac ființe vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! Însă dacă chiar lumina până sus abia pătrunde, Zgomotul abia s-aude ca un vuiet subteran, Și multiplele ciocane căror stânca le răspunde Cad p-al sării stei de piatră și recad c-un murmur van! În Excelsior și Flori sacre, romantismul de tip Byron-Musset se amestecă cu un parnasianism foarte pictoric, dar și cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
afișat pe ecranul laptop-ului, pentru a o lasă să meargă mai departe. Oare cum a procedat ea pentru corectarea textului : „Calculatorulesteprietenulmeu. Calinestepasionatdeinformatica. Calculatorulgândestecuajutorulmicroprocesorului.” „Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga, ochii lor galbeni de sticlă. După gratii, mulțimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorata de teamă și de plăcere.” Formulează femininul cuvântului „tigru”. Arată cuvintele cu sens opus din textul de mai sus. Alcătuiește
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii și au reaprins nădejdi mistuite de prigonitori. Acolo, în munți, pieptul lor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
că a fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de lună; Prin crânguri haiducii de fier viforoși, Și vuiet de bucium și lacrimi de doină, Sihastre altare și cruci de strămoși. Și-n țara aceea de vremi îngropată, Vegheau voievozii pe-ntinsele zări: Ștefan la Suceava, Mihai înspre Turda, La Olt, Domnul Tudor si vajnici străjeri. Mai spune legenda
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
aude de la o jumătate de yojana; poarta (mangaladvăra) pe care astrologii au indicat-o a fi cea prin care urma să iasă prințul a fost echipată cu batanți enormi, pe care doar 500 de oameni o pot închide și deschide; vuietul ei se aude de la o jumătate de yojana. Totodată regele a poruncit ca fiul său să fie urmărit îndeaproape. După ce apar semnele prefigurând misiunea, precauțiile sunt dublate: se ridică metereze, se sapă șanțuri, se consolidează porțile; la toate ieșirile, sute
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
an de zile n-o să se mai vorbească decât de aventura asta... În orășelul ăsta, unde bărbații și femeile și copiii nu au altă petrecere decât bârfirea, fie chiar fără motiv... dar încă având motiv... și ce motiv, Fănică!... Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronică infernală!... Și eu, Fănică, în timpul ăsta, ce să fac? Să mor? Să mor dacă voiești... Pentru că după asta nu o să mai pot trăi. Tipătescu: Atunci, dacă nu e altă scăpare... Zoe! Zoe! Mă iubești... Zoe: Te
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Eu nu puteam, că eram bandajat tot, și zic: „Mă ierți, da’ n-am ce face, tre’ să rămân”. Toți medicii a plecat la baie și eu am rămas În dispensar la chirurgie... Și, pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista În liniștea care domina În Gherla... Mă rog, că În interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Domne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. „Ce Dumnezeu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la chirurgie... Și, pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista În liniștea care domina În Gherla... Mă rog, că În interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Domne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. „Ce Dumnezeu o fi?” Nu puteam să-mi imaginez ce se poate Întâmpla. Trece o perioadă de timp, agitație mare prin curte, și la un moment dat văd că vine cu o scară
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un timp vine ofițerul de serviciu și zice: „Unde-s ăia?”. „Acolo!” Erau după perdea. „Haideți!” Și-i scoate afară și-i duce. Eu rămân acolo, În chirurgie, și după vreo oră aud iar gălăgie pe coridor și afară tot vuiete... Și la un moment dat vine după mine și-mi spune: „No, hai!”. „Unde?” „Hai la cameră!” Cum era obiceiul mai demult, că trebuia să-ți pui mantaua În cap, de data asta nu mi-a spus așa ceva... Am ieșit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
alături./ Pentru zilele În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase și departe de casă”. Nostalgia normalității temperate și domestice? Doar acutizează vibrația, ca un vuiet, vaietul fără leac al elegiei sardonice: „De-aș avea și eu o traumă ca pojarul,/ o răpăială de ploaie de vară,/ onevroză ca o mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea, Mariana Marin aude și Înregistrează, cum doar marii privilegiați ai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când auzi xilofonul de fildeș al pustiului. Amintiți-vă pâlnia telefoanelor turmentate de codul iluziilor și ascultați vuietul de șrapnel al urii În fiecare zi și fiecare oră și fiecare clipă a secolelor devenite piatră. Dăltuiți amintirea ororii În calendarele voastre diurne și nocturne, superbele zile și nopți ale incertitudinii, și repetați-le fiilor voștri și fiilor dușmanilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-o spre fața mea, ducând degetul la ureche pentru a-i arăta că nu se aude. Omul a dat de câteva ori din cap în semn că a înțeles. A pus felinarul jos și și-a băgat mâinile în buzunare. Vuietul din jurul meu a slăbit, asemenea valurilor mării în descreștere. Am crezut că leșin. Mi-am imaginat că nu mai aud zgomotul pentru că eram pe punctul de a-mi pierde cunoștința - nu prea înțelegeam de ce să-mi pierd cunoștința, dar mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că iarna e aproape. Toate animalele din oraș stau cu capetele plecate și-și fac curaj s-o întâmpine. Nu numai ele. Absolut totul e gata să înfrunte anotimpul dur. Semnele iernii se lasă peste oraș ca o membrană invizibilă. Vuietul vântului, tremuratul frunzelor și al ierbii, tocurile care răsună pe piatra de pavaj în liniștea nopții... toate se pierd sub greutatea apăsătoare care nu prevestește nimic bun. Nici măcar apa râului pe care o ascultam cu plăcere cum se izbește de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înălța și el în spatele rămășițelor clădirii. De când am venit în pădure, n-am mai avut ocazia să fiu atât de aproape de el. Simțeam că mi se taie suflarea. În cel mai concret sens al cuvântului. Cum stăteam rezemat și ascultam vuietul vântului în inima pădurii de est, mi-am amintit de cuvintele Paznicului: „Dacă există un lucru perfect pe lumea asta, acela-i Zidul“. Probabil că se afla aici de când lumea și pământul. La fel cum norii plutesc pe cer. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu m-a afectat cu nimic. A trecut doar prin subconștientul meu. Am ieșit în cele din urmă din pădure și am ajuns la râu. Nici o dâră de lumină nicăieri, nici urmă de lună, nici măcar o stea. În jur, doar vuietul vântului rece care plimba fulgii de zăpadă după bunul lui plac. Lăsasem în urmă pădurea ce se legăna și ea pe aripile vântului. Nu-mi amintesc cât timp mi-a luat ca să ajung la bibliotecă. Îmi stăruie în minte doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
figuri geometrice întâmplătoare. Urcam și urcam, fără să-mi dezlipesc privirile de pe lanternă. La un moment dat, am încetat să mai număr treptele. Urcasem vreo sută cincizeci sau chiar două sute. Zgomotul apei se schimba mereu. La început fusese ca un vuiet furios, apoi ca un vârtej într-un bazin de cascadă, răsunând imediat după aceea înfundat, de parcă i s-ar fi pus capac. Apa urca însă. Din pricina întunericului n-am putut aprecia cât de mult, dar nu m-ar fi mirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care absoarbe tot. Nu poți înota în asemenea condiții. Și chiar dacă ai reuși să te ridici iar la suprafață, n-ai ști încotro s-o apuci din pricina întunericului. Deci nu ne rămânea decât să ne târâm pe scara aia mizerabilă. Vuietul mai scăzuse în intensitate. Răsuna ca o barcă cu motor care-și reducea viteza. Apoi, un geamăt ascuțit. Apa urca fără întrerupere. Măcar de-aș fi avut o lumină ca lumea, mi-am zis. Chiar și una mai mică. Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a rupt firul amintirilor. Nu eram absolut convins că mi se întâmplaseră toate astea. Oricum, era prima oară când îmi zburau prin minte. Puteau foarte bine să fi fost creații ale propriei mele imaginații în contextul întunericului ciudat și al vuietului apei. Am mai întâlnit asemenea situații relatate în cărți de psihologie. În cazuri extreme, omul inventează un scenariu care să-l apere de realitatea cruntă. Cel puțin aceasta era explicația pe care o dădeau psihologii. Numai că imaginea pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era explicația pe care o dădeau psihologii. Numai că imaginea pe care o creasem eu mi se părea mult prea reală. Era puternică și strâns legată de existența mea proprie. Îmi mai persista și acum mirosul acela în nări și vuietul în urechi. Deși aveam doar nouă sau zece ani, îmi era încă foarte clară senzația de frică provocată de confuzie și intangibil. Oricine ce-ar spune, mie chiar mi s-a întâmplat așa ceva. Clar. Nu știu din ce pricină sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
alcătuite exclusiv din câte trei catrene, cu o circularitate în care un vers devine liantul strofelor, asigurând regenerarea continuă a structurilor imagistice mai ales în jurul unor sintagme preluate din clasici: „Când peste codri-apare blânda lună, / Din ce în ce mai rar, în depărtare, / Un vuiet care încă mai răsună, / Furiș ascult în noaptea sunătoare. // Izvoare vii din vase stau să salte / Împotrivite, aspre, solitare, / Prin rumeni aburi, luna se arată / În peșteri și firizi, nerăbdătoare. Furiș ascult în noaptea sunătoare / O noapte care întârzie, / Când
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]