3,365 matches
-
naturală, ce rămânea miraculos de sănătoasă în ciuda reprimării, îi făcea să fie gata de orice aventură, fără să-și piardă nici măcar un strop din probitatea și inocența lor. Până și hoții și delincvenții aveau o calitate minunată: nu erau niciodată vulgari. Parcă ar fi încălcat legile îndemnați de un fel de inspirație proprie; își acceptau destinul de tâlhari știind, cu ușurătate sau cu un vechi sentiment de vinovăție, că greșesc acționând împotriva unei societăți din care ei cunoșteau în mod direct
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în speță, acțiunea tinerilor a fost mai ales, ba chiar exclusiv, politică. Ceea ce ne-a spus despre tineri limbajul lor „de acțiune” este de-acum cunoscut în general de toată lumea. Opinia publică de cea mai proastă calitate și-a pronunțat vulgar condamnarea și deja a uitat toată afacerea (păstrând despre ea o amintire neplăcută, împreună cu ura pe care o trezește teama). Opinia publică de cea mai bună calitate - cea a intelectualilor, a celor cu funcții de conducere și a celor mai
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai în vârstă decât el și pe maeștri, îi va auzi doar trăncănind și glumind. Prima regulă a comportamentului lor este să nu spună niciodată nimic la modul serios, să reducă totul la o glumă și, a fortiori, la ceva vulgar. Ceea ce dezvăluie această carte prin limbajul său este așadar o înspăimântătoare mizerie culturală. Din punct de vedere formal, ea este produsul celei mai pure subculturi. Valcarenghi al nostru nu doar că nu s-a „gândit” niciodată la ceea ce reprezintă mica
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ca să ne rețină în viață. Pe unul îl ispitește plăcerea socratica de a cunoaște și iluzia că își tratează, astfel, veșnică rană a faptului de a exista, pe altul îl seduce frumusețea artei, "că să nu mai vorbim despre iluziile vulgare și aproape mai puternice pe care voința le are pregătite în orice clipă"32. A-și atribui misiunea de a defaimă viață sau, simplu, a o trăi "așa, din curiozitate" sau "din politețe", așa cum Cioran confesează că o face uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vrea să fie "vindecat de nașterea lui" printr-o "agonie dincolo de continente", "într-un desen fluid", "într-o geografie a nimicului"46. Cum spune Nietzsche, acest gen de gânduri arată tristețea celor țări și mari, contrar celor mici, mediocri și vulgari. Speculațiile lui Cioran se referă la stările imposibile ale ființei umane, la "gândurile de negândit", însă acestea apar după Nietzsche, care lașase bine definită deja cu un secol în urmă aproape toată gândirea lui Cioran. De ce se întreabă Susan Sontag
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
detașarea noastră să fim infinit departe de toate și infinit mai aproape de toate. O iubire totală și infinită nu este posibilă fără o detașare, crede Cioran și "numai un suflet care se sfâșie de iubire mai poate reabilită lumea aceasta vulgara, meschina și dezgustătoare"68. Numai așa ne-am realiza în mod absolut, știind să renunțăm la tot, fără să vedem în această o pierdere, însă, spune, dezamăgit de apartenență să la o specie "tristă": "Nu poți să ai totul, decât
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sala de negocieri”. De asemenea, reguli foarte stricte privesc conduita în incintă a personalului, orice abatere fiind sancționată cu amenzi. Spre exemplu, se interzice orice comportament, exprimare sau acțiune care pot aduce : - atingere intereselor sau bunului nume al bursei; comportamentul vulgar ori gesturi și expresii ce pot intimida, jigni sau pune în pericol terții; - consumul de alimente sau băuturi; - șederea pe trepte sau pe podea; - aruncarea tichetelor de ordine sau a oricărui alt material; - mișcarea cu viteză prea mare în incintă
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
pe burghez când, în primele stadii ale capitalismului, a luptat împotriva feudalismului care mai dăinuia. Dar adesea marxiștii critică scriitorii de la înălțimea secolului al XX-lea sau, ca A. A. Smirnov și V. R. Grib - marxiști foarte severi la adresa "sociologiei vulgare" - îi salvează pe scriitorii burghezi recunoscând caracterul universal al umanismului lor. Astfel, Smirnov ajunge la concluzia că Shakespeare a fost "ideologul umanist al burgheziei, cel care a expus programul elaborat de ea atunci când, în numele umanității, a înfruntat pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Man al lui Pope pentru că folosește izvoare foarte eclectice și pentru că are coerență numai luat pasaj cu pasaj, în timp ce întregul este plin de incoerențe ? Faptul că putem demonstra că Shelley a trecut, într-o anumită perioadă a vieții, de la materialismul vulgar al lui Godwin la un fel de idealism platonician îl face oare să fie un mai bun sau un mai slab poet ? Putem oare combate impresia că poezia lui Shelley este vagă, monotonă și plicticoasă, impresie care pare-se că
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
a fixa terenurile. El este folosit și în perdele de protecție împotriva vântului și, totodată, ca o valoroasă plantă meliferă. Dintre speciile de arbuști amintim :socul (Sambucus nigra),sângerul (Cornus sanguinea), măceșul (Rosa canina), păducelul (Crataegus monogyna),lemnul câinesc (Ligustrum vulgare). În arealul zonei împădurite există și o bogată vegetație ierboasă alcătuită din specii de stepă și silvostepă. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt : păiușul(Festuca valesiaca), iarba bărboasă (Botriochola ischeamum),colilia (Stepa lessingiana), dedițelul (Adonis vernalis),sugelul (Samium amplexicaule),fragii
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
prin educație se cultivă bunul gust. Dictonul „de gustibus non disputandum” este discutabil, deoarece trăim într-o societate de consum și de democratizare a artei; „democratizare înseamnă și nivelare, dominația maselor, adică primatul cantității asupra calității; elită depinde de gustul vulgar al mulțimii și, pentru a supraviețui, trebuie să satisfacă acest gust” (M.Momanu, 2003, pag. 77Ă. Kitsch-ul este „latura de prost gust a bunului gust, un amestec de categorii, bucuria de a trăi și refuzul efortului, toate amestecate în
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
de plante pe care este semnalată mycoplasma, se înregistrează o varietate mare de simptome. La Solanum tuberosum, S. melongena, Capsicum annuum, Callistephus chinensis și Nicotiana rustica var. humilis mycoplasma produce cloroze și ofiliri rapide. La Lycopersicum esculentum, Vinca rosea, Ligustrum vulgare, Cuscuta campestris, Convolvulus arvensis și Nicotiana rustica mycoplasma produce virescență, filodie, proliferare, malformare și aspermie. La Solanum tuberosum, Daucus carota și Chenopodium amaranticolor mycoplasma produce înroșirea frunzelor sau colorarea lor în mov și reducerea suprafeței limbului 0,,. La tomate apare
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
fungicidă sunt obținute din diferite plante însă ele nu au o compoziție constantă și o stabilitate mai îndelungată. Astfel, din Chenopodium album și Vicia faba se realizează un extract activ contra ciupercii Alternaria solani.Din Amaranthus hybridus, Borago officinalis, Ligustrum vulgare se obține un extract activ împotriva ciupercii Botrytis cinerea. Din conurile de pin parazitate de Strobilurus tenacellus s-a extras substanța Strobilurin A. După producerea sintetică a Strobilurinei sa creat o nouă clasă de fungicide Strobilurinele folosite în tratamentele preventive
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
altfel" pe care l-a explorat cu atenție fenomenologia religiei, de pildă Rudolf Otto, survine masiv un "altfel" cât se poate de profan, comun sau chiar de-a dreptul trivial. Nu știi deocamdată ce ascunde acest gen de alteritate comună, vulgară, care inundă uneori complet viața noastră cotidiană. Dar nu poți să nu-i observi forța aparte și unele consecințe grave pe care le are. Toate acestea țin de una și aceeași istorie cotidiană, cea recentă, chiar dacă ea comportă alte ritmuri
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de asumarea unor practici discriminatorii. Abilitatea tesviteanului de a-i umili pe profeții zeului Baal prin miracolul aprinderii focului sacrificial de pe Muntele Carmel ar fi suspectă de farsă sau iluzionism. Din punctul meu de vedere o asemenea interpretare este superficială, vulgară și greșită. Cred că până la urmă tot Eliade avea dreptate. Proorocii veterotestamentari au dezavuat religiozitatea cosmică, dar au pus accentul pe revigorarea spirituală a omului. Au pariat pe fervorea dăruirii totale lui Dumnezeu. Acest ideal al Sfântului Prooroc Ilie este
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
După căderea Imperiului Roman, o parte din latina clasică defunctă a devenit bulgară. Limba română are la bază latina bulgară, amestecată cu elemente de dacă și o groază de cuvinte slabe. În secolul al XV-lea, limba vorbită era considerată vulgară și n-o vorbea nimeni". Nu puteau lipsi nici barbarele lovituri de baltag date în celebrul text sadovenian. ,,Cu ajutorul câinelui, Vitoria Lipan și-a găsit foarte repede zăcămintele soțului,,. Acesta, ,,Nechifor Lipan stătea "pe spate cu fața în jos""... Întradevăr
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
a semnificațiilor pe care parodia le-a căpătat din momentul apariției sale în Antichitate și până în prezent. Am semnalat substanțialele diferențe existente între percepția primilor teoreticieni, cei care plasează parodia în rândul genurilor literare de importanță scăzută și de rang vulgar, și a celor mai recenți, care îi conferă un statut privilegiat și o fac să devină un concept-cheie în judecarea estetică a postmodernismului. Din rațiuni care vor fi explicate la vremea lor, modelul de analiză care ne-a condus în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
așa cum o demonstrează și exemplele, ele se întrepătrund. Dihotomia stil/ subiect vizează separația între nobil și vulgar; iar dacă genurile nobile sunt reprezentate prin epopee și tragedie (subiect nobil în stil nobil), genurile comice includ comedia sau povestirea comică (subiect vulgar în stil vulgar). Cea de-a doua ramură a tabelului reține travestiul burlesc (subiect nobil în stil vulgar) și îi alătură parodiile, însumând parodia strictă și pastișa eroi-comică (subiect vulgar într-un stil nobil). La acest nivel, parodia poate fi
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și exemplele, ele se întrepătrund. Dihotomia stil/ subiect vizează separația între nobil și vulgar; iar dacă genurile nobile sunt reprezentate prin epopee și tragedie (subiect nobil în stil nobil), genurile comice includ comedia sau povestirea comică (subiect vulgar în stil vulgar). Cea de-a doua ramură a tabelului reține travestiul burlesc (subiect nobil în stil vulgar) și îi alătură parodiile, însumând parodia strictă și pastișa eroi-comică (subiect vulgar într-un stil nobil). La acest nivel, parodia poate fi înțeleasă sub trei
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dacă genurile nobile sunt reprezentate prin epopee și tragedie (subiect nobil în stil nobil), genurile comice includ comedia sau povestirea comică (subiect vulgar în stil vulgar). Cea de-a doua ramură a tabelului reține travestiul burlesc (subiect nobil în stil vulgar) și îi alătură parodiile, însumând parodia strictă și pastișa eroi-comică (subiect vulgar într-un stil nobil). La acest nivel, parodia poate fi înțeleasă sub trei aspecte: fie o atribuim figurilor de stil ("ornament punctual al discursului"), pe linia pe care
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
stil nobil), genurile comice includ comedia sau povestirea comică (subiect vulgar în stil vulgar). Cea de-a doua ramură a tabelului reține travestiul burlesc (subiect nobil în stil vulgar) și îi alătură parodiile, însumând parodia strictă și pastișa eroi-comică (subiect vulgar într-un stil nobil). La acest nivel, parodia poate fi înțeleasă sub trei aspecte: fie o atribuim figurilor de stil ("ornament punctual al discursului"), pe linia pe care, deschisă de Aristotel, au cultivat-o și studiile secolului al XVII-lea
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
modul de a gândi și clasifica parodia în acel moment, în comparație cu modul în care este ea reconsiderată de cercetătorii de azi. Să ne gândim, o clipă, la uriașa diferență: odinioară considerată un gen minor, nedemn de interes hermeneutic și chiar vulgar, parodia este actualmente intens promovată de Linda Hutcheon sau Gérard Genette ș.a. Secolele XX și XXI o recuperează axiologic, în avangarda și apoi pe urmele postmodernismului în care parodia, din umbra romanului, tinde să se afirme ca gen de sine
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de maximă înflorire literară, constituindu-se într-o apăsată contra-replică a scriitorului-cititor la tendințele consacrate ale literaturii oficiale, în bune cazuri cenzurând și blamând încercările de a construi noul, originalul din vechile șabloane. Creațiile parodice ale Antichității sunt adeptele "stilului vulgar", ale coborârii limbajului într-o agoră situată la polul opus celei socratice. Personajele romanești preiau un limbaj caracteristic acelei vox populi, aparținându-le celor ce nu fac parte din fruntea ierarhiei sociale, dar care sunt numeroși și cărora, din această
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
clarifică faptul că înțelesul ei se schimbă. Arta secolului douăzeci demonstrează că am evoluat mult de la cel mai primitiv sens al parodiei, înțeleasă ca poem narativ de lungime medie, care folosește metrul epic și stilul nobil, dar cu un subiect vulgar"72 (trad.n). O justă definiție a parodiei trebuie să țină deci seama atât de specificațiile etimologice, cât și de contextul istoric ce include sau chiar contribuie la elaborarea fiecărui text în parte: uniformizarea poate genera, cum vom vedea urmărind
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și depășire a realității, întrucât reprezentările, cel puțin în poezia nobilă a tragediei, pot să întreacă prin exemplaritate realitatea"96, astfel explica Gabriela Duda definirea mimesis-ului ca imitație și model al realității. Diferențiind "acțiunile" imitate de poezie în "nobile" și "vulgare" și denumind modurile de reprezentare "stil narativ" și "stil dramatic", Aristotel separa genurile poetice astfel: tragedia (acțiune nobilă în stil dramatic), epopeea (acțiune nobilă în stil narativ), comedia (acțiune vulgară în stil dramatic); un al patrulea gen posibil (cel puțin
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]