3,553 matches
-
Este o invenție de dată recentă. Înainte se foloseau numai la pardoseli. Gallus se uită în aceeași direcție și îl încearcă o îndoială. A făcut bine sau nu că l-a copiat pe tatăl Vipsaniei? Nu este un pic exagerat? Vulgar, cum zice ea? Ridurile de pe frunte i se adâncesc. Și totuși, Marcus Agrippa a fost primul care a pus să se picteze în tehnica encaustică teracota care căptușește pereții sălilor de băi calde. În termele pe care le-a construit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de plăcuțe? Când cu argint se protejează sclavii ajunși la vârsta adolescenței, în timp ce femeile îl folosesc pentru a se spăla și privesc cu silă ligheanele care nu sunt din acest metal, chiar dacă servesc doar la mâncare ori la alte nevoi vulgare. Când decorațiile bărbaților viteji se fac și ele din aur ori argint, sau - din contră - sunt stricate intenționat pentru a se confecționa tot felul de obiecte... Trage adânc aer în piept și continuă cu chipul întunecat: — Dacă zeii văd toate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
voi că toți au venit cu câte un coș după ei, să ia o bucată acasă. Un nou fluturat de gene înspre Paterculus. Știți cum se zice: la război înapoi, la pomană înainte. Lui Tiberius vorbele ei îi sună strident. Vulgar chiar. Rostite pe un ton prea afectat. Se uită tulburat la femeie. Doar nu cumva...? — Bine că mi-ai adus aminte, face grăbit cezarul. Îl cheamă cu degetul pe flaminul lui Marte: Nu uitați să distribuiți pâinea și vinul... Dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tot ce grămădiră veacuri lungi și frunți mărețe. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adîncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i trezea furia vulgară. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i mângâie. Ah! acele gânduri toate îndreptate
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-ntâmpla. Se șterse cu batista pe față. Criticul de la El Heraldo apucă sticla de șampanie caldă pe care o avea la picioare, bău o gură și-și termină paragraful: „...âmbătrânitul Manolo n-a reușit să smulgă aplauze pentru pasele lui vulgare și așa am intrat În a treia parte a sindrofiei.“ Singur În mijlocul arenei, taurul rămăsese fixat În același loc. Fuentes se Îndreptă arogant spre el - Înalt, zvelt, cu brațele Întinse, ținând Între degetele fiecărei mâini câte un băț cu cârligul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
penisul în erecție. Criticii spuneau că tabloul nu era reprezentativ. Tabloul îi reprezintă pe acei oameni, cărora le funcționează numai sexul, restul fiind amorțit, în special rațiunea. Și pe stradă, în vorbirea curentă, unii băieți, bărbați, repetă obsedant o expresie vulgară de jargon: p mea! Ei au numai p , care-i obsedează și-i dirijează la pușcărie, pentru viol sau proxenetism. Pavel Coruț (3), scrie că unii pământeni, sunt „niște tuburi digestive cu sex”. Și I.L. Caragiale, în operele sale literare
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
pătrunsă de o satisfacție mai discretă, dar și mai profundă la vederea unui pin nemuritor. Mama e cea care te ajută să-ți dai seama că există mai multe grade de frumusețe, și că acolo se află sursa plăcerii, unele vulgare și accesibile, și prin urmare de scurtă durată, iar altele greu accesibile și rare, și, În consecință, care merită căutate. Dar În anii În care m-am format nu am avut-o decât pe Mama Scumpă. Femeia aceea uscată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
îmi spuneți dumneavoastră avea o slujbă grea și nu prea avea timp de secte de genul Aum sau Biserica Unificată. Cât timp am fost în bune relații, nu am văzut niciodată această parte a lui. Probabil că era masca lui vulgară. Îl invitam să mergem la karaoke la barul în care era sora mea. Făceam asta destul de des. «Dacă mergem la 17.00, ne trebuie doar două mii de yeni.» (râde) Sincer să fiu, Sakamoto nu avea prestanța unui avocat strălucit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scurt, „constatare și estimare făcută de un expert la fața locului“, nicidecum vasta experiență politică a unuia sau altuia, cum le place la foarte mulți politicieni să spună, în frunte cu celebrul piticot, titrat în drept constituțional, numit în română, vulgară & cultă, domnul Boc. LOCAȚIE se leagă, mai degrabă, de plata unei chirii, de plata pentru întârzierea descărcării vagoanelor pe calea ferată, nu de adresa precisă la care poate fi găsit Băsescu, guvernul, un partid politic, sau cineva din anturajul politicienilor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai împovărează emoțiile. Cred că o bucată muzicală își are decorul ei (întotdeauna însă în singurătate), și un concert public, o despersonalizează, o abstractizează, o face să-și piardă din esența magică. Poate din cauza aceasta concertele simfonice sau opera apar vulgare. În lume, măsori fragmentele, combini, critici, faci socoteli. Concertul lui Brahms e făcut să fie cântat pe mare, ritmul temelor imită valurile și printre note se profilează luna. Reluat la București, desigur că-și va pierde farmecul, și voi constata
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cealaltă are gura mărită de atâta râs, vorbele ei se aud în tot portul ca un clopoțel de cinematograf, și vorbește mereu cu gesturi insuportabile de copil răsfățat, dând impresia că e la dispoziția oricui. Câteodată râsul ei strident și vulgar străbate spațiul ca o împușcătură, e suficient să alunge toate emoțiile și să anihileze puterile mării și ale cerului. Are un nume de familie neobicinuit, inventat parcă anume pentru dânsa. O cheamă Turai! Am primit o vizită de la Balcic, vărul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
anevoie și ești fericit de izbândă, căci te simți puternic și singur, în timp ce înaintea ta se desfășoară minunile perspectivelor, descoperi, construit foarte confortabil, un restaurant. - Și el este, în vârful lui Jungfrau, un pissoir! - Era un personaj deștept, dar destul de vulgar. - Când ai ști ce vulgar era! Mi se crâncenă carnea când mă gândesc ce descoperiri am făcut în primele noastre întîlniri. Poate dacă aș fi fost la prima cunoaștere, m-aș fi consolat cu gândul că așa sunt oamenii, dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de nenorocit, încît n-aș mai fi păstrat nici un secret dacă domnul Theodoriu nu s-ar fi priceput să ție distanța. De altfel, el rostise la începutul cunoștinței noastre o sentință care făcuse imposibilă orice familiaritate între noi: "Confesiunile sunt vulgare". Principial avea dreptate, dar totul depinde de emoția cu care faci acea mărturisire și de clipa importantă și rară pe care o alegi pentru ea. Și poate că păstrez pentru domnul Theodoriu un reproș ascuns și o bănuială, indiferent de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sau și altele pe care le visasem altădată. La micul restaurant de dedesubtul hotelului unde trăsesem am remarcat pe fata care ne servea. N-avea deloc impresia de servitoare, poate fata patronului, blondă, zâmbitoare, abia împlinită, fără sa fie deloc vulgară. Și chiar odată seara am zărit-o într-o postură impresionantă, pe un scaun, în grădina mică din fața hotelului, privea copacii dusă pe gânduri. O mică aventură cu dânsa mi-ar fi fost plăcută, dar n-am făcut nici un gest
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
obligații". Situația ar deveni profundă într-un roman, când bărbatul, căzând în mrejele unei femei inferioare, cu care speră relații superficiale, nu izbutește să-și recapete libertatea, stânjenit de milă. Dar Anton Holban nu e în stare a crea femeia vulgară, cu toate încercările lui subliniază mai degrabă snobismul și egoismul eroului. Irina n-ar fi avut spirit critic și ar fi dat asupra oamenilor judecăți superficiale ca: "ce drăguț", "e antipatic", "e bine, vorbește franțuzește". Eroul n-a putut ști
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
chip elementar, frust, în ordinea nemijlocită a vieții. Căci se constituie sub o altă intenționalitate, secundă sau elevată, eventual liber de orice intenționalitate. Ne atrag uneori către cele inactuale, în sensul nietzscheean al cuvântului. Nu înseamnă că nu cunosc forme vulgare sau decăzute, o anume violență uneori. Doar că privesc lumea sensului în alt mod decât cel obișnuit. Iar relevanța lor în viața unuia sau altuia dintre noi ar trebui văzută cu fiecare caz în parte, ca și măsura în care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
întrucât acesta a trecut deja. Însă, repet, dificultatea distincției este vizibilă mai ales în cazul acelor relatări care încep cu „se spune“. Iar acest „se spune“ cunoaște multe variante, de la cea proprie narațiunii religioase, atemporale, până la cea proprie vieții obișnuite, vulgare. Nu este străin nici vorbirii filozofice sau celei savante. Probabil că orice om simte nevoia să se lase, la un moment dat, sub dispoziția unei voci impersonale. De ce aduc aici în atenție ambiguitatea a ceea ce „se spune“? Când cele relatate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și ar fi permis să afirme chiar așa ceva. Din lectura paginilor sale îți dai seama că e vorba și de o altă semnificație a termenului. Unele dintre afirmațiile filozofilor sunt, într adevăr, prostești, inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină unei alte lumi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
răspunde nevoii omului de a se proteja în fața tim pului și a unor forțe inexplicabile pentru mintea lui. Sau, pur și simplu, curiozității sale imediate, cum se întâmplă la un spectacol de circ. Se află aici o variantă extinsă și vulgară a celor care se numesc absurde. Față de această variantă, există o alta doctă, cu aparențe savante. Căci atras de unele doctrine în vogă, omul caută săși justifice rațional credințele sale excen trice. Caută să le ofere o anume legitimitate, încât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că toate trebuie să fie logic corecte și tehnic evidente, cele rostite de oameni au fost împărțite sec în propoziții cu sens și propoziții lipsite de sens. - O decizie profund discutabilă și, în unele cazuri, lipsită de sens. 15. Nonsensuri vulgare, docte și paradoxale (Wittgenstein) Revin la unul dintre reflexele noastre comune, proprii unui timp ce exaltă ușor datele gândirii tehnice. Constă, așa cum am văzut, în a delimita cele cu sens după criterii care se voiesc neutre și exacte, singulare în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
criterii care se voiesc neutre și exacte, singulare în cele din urmă. Credința că astăzi contează în viața noastră doar cele verificabile logic și utile tehnic lasă multe experiențe omenești în afara jocului. E posibil să fie vorba despre un reflex vulgar, comun, care, odată cu trecerea timpului, ne face insensibili față de unele alternative ale vieții. Avea să se vadă însă că până și cele socotite neutre își obțin sensul, când se întâmplă acest lucru, în jocul inepuizabil al unor moduri de viață
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
spunem, încercarea de a măsura mecanic și exact pioșenia unui om. În cel dintâi caz, limbajul evită cu bună intenție reprezentările uzuale cu privire la energie, timp și spațiu. În cel de-al doilea caz, nonsensul cunoaște o formă de-a dreptul vulgară, frustă. Se remarcă nu prin distanța sa față de sfera comună a sensului, ci mai curând prin simpla decădere a acestuia. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 143 144. Secțiunea a patra PARADOX ȘI NONSENS 19. „Credo quia absurdum“ Nu știu din ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
această privință. Cunoaște deopotrivă unele pagini ale lui Nietzsche, felul în care acesta devine martor al fenomenului numit 188 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 195. nihilism. Doar că nihilismul, între timp, a cunoscut și destui profeți populari, expuneri naive sau vulgare. În acest sens, revenirea la unele pagini mai vechi poate valora în felul unei terapii. Ea poate inspira o replică - discretă, însă sesizabilă - față de noua vulgată apocaliptică. În consecință, nici urmă de emfază existențialistă în această povestire. Dimpotrivă, cuvântul simplu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
unor credințe 74, 90-94, 116, 119, 158 ~ a dogmei 147-148, 154 ~ a intelectului 164- 175 ~ a misterului 145, 193 (n. 199) INDEX RERUM 203 ~ ca specie a erorii 77 ~ criteriu al adevărului147- 148, 166 ~ minunată 35, 60, 157, 180, 191-192 ~ vulgară 69, 71, 109, 143 absurdum 9, 49, 69, 81, 146, 156 (n. 154), 180, 191 credo quia ~ 145-146, 148, 149 (n. 149) deductio ad ~ 77 quia ~ 129, 164, 173, 174, 175 reductio ad ~ 56 alteritate 57, 88-97, 122, 155, 169
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
n. 155) nonexistență (în sens ontologic) 65, 103, 136 (n. 133) nonsens 11, 18-20, 21, 28-29, 34 (n. 19), 38, 45, 58-59, 96-97, 99-100, 135 apariții variate ale ~ 115-120, 135, 142-143, 182 frontiera dintre sens și ~ (vezi „sens“) ~ comun sau vulgar 29, 71, 74-75, 109, 143, 145 ~ în limbajul filozofic 11, 18- 21, 34-35, 59-60, 64- 66, 78-79, 96-97, 100, 105- 106, 110, 113, 115- 116 ~ în limbajul doct, savant 71, 82-83, 105, 109, 111, 116 ~ paradoxal 20, 28, 34, 110-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]