16,454 matches
-
n-ar putea decît să-i ratifice grandoarea ingenuă: "a venit iisus mi-a citit versurile și a plecat cu un zîmbet pe față/ a venit lumina și a venit întunericul mi-au citit versurile și au plecat cu un zîmbet pe față/ a venit timpul și a venit netimpul mi-au citit versurile și au plecat cu un zîmbet pe față" (poemul meu pe dedesubtul meu viața mea și moartea mea aproape perfecte). E "zîmbetul" transcendenței care mîntuie egocentrismul, "iluminarea
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
cu un zîmbet pe față/ a venit lumina și a venit întunericul mi-au citit versurile și au plecat cu un zîmbet pe față/ a venit timpul și a venit netimpul mi-au citit versurile și au plecat cu un zîmbet pe față" (poemul meu pe dedesubtul meu viața mea și moartea mea aproape perfecte). E "zîmbetul" transcendenței care mîntuie egocentrismul, "iluminarea" acestuia. Dar ce se află în spatele egocentrismului, al cortinei sale feerice, constelate de "vise fără seamăn"? Pînă la urmă
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
și au plecat cu un zîmbet pe față/ a venit timpul și a venit netimpul mi-au citit versurile și au plecat cu un zîmbet pe față" (poemul meu pe dedesubtul meu viața mea și moartea mea aproape perfecte). E "zîmbetul" transcendenței care mîntuie egocentrismul, "iluminarea" acestuia. Dar ce se află în spatele egocentrismului, al cortinei sale feerice, constelate de "vise fără seamăn"? Pînă la urmă, afirma Unamuno, vanitatea este groaza de neant, de mii de ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
Tudorel Urian Pe Leon Volovici l-am cunoscut la Ierusalim, la începutul anului 2005. Este genul de intelectual care te cucerește de la prima întâlnire și pe care ai vrea să îl ai tot timpul în preajmă. Afabil, discret, mereu cu zâmbetul pe buze, delicat ironic și bonom, are ușurința specifică ființelor cu adevărat superioare de a se adapta în orice clipă la dimensiunea intelectuală și preocupările interlocutorului său. Nu-și plictisește prietenii, ca atâția alții, cu interminabile apologii de sine, divagațiile
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
lui. Gesturile conțin aceste șoapte, conțin greșelile, vinile, asumarea lor, întoarcerea. Simt un soi de comlicitate cu tehnicienii, luminiștii, mașiniști care îi salută, și ei, întoarcerea. E cald în sală. Foarte cald. Melonul și bastonul, fracul negru, chipul alb. Și zîmbetul. O imagine de teatru mare, în care maeștrii își au conținută aura. Tradiție și modernitate. Expresivitate. O enormă emoție. Pianul și Pianistul său. Însoțirea lor. Credința pînă la capăt că formele teatrului sînt variate, că poezia cuvîntului și poezia corpului
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
internaționalității agresive (tema felurilor de mâncare internaționale... de la nouilles orientales la "căpșunile mari dar nu prea dulci" culese de "concetățenii noștri din spania"), poem care are de fapt miză tragică (înflorirea liliacului odată cu "leucocitele și trombocitele" fiului) e luminat prin zâmbetul amar-ironic din final: "astfel de masă bogată/ cine pe ea n-ar da viața lui toată!" (melting pot la hotel pasteur). Motto-ul poemului este, la rândul său, parodic-intertextual: "al nostru tânăr la paris învață/la gât angoasei cum să
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
roman e un leac sigur: nu numai că te liniștește inducîndu-ți o stare de seninătate, dar îți dă în plus perspectiva unei distanțări de bun-augur. Capeți puterea de a privi lumea cu un ochi indulgent, iar pe semeni cu un zîmbet îngăduitor. Din acest motiv, o cură periodică de stoicism nu poate dăuna nimănui, iar pentru cei care nu mai suportă urîtul vieții, răsfoirea lui Seneca sau Marc Aureliu poate fi salutară. Scrisorile lui Seneca către mai tînărul său prieten Lucilius
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
v-a apucat?... Mă adresez preotului, românește. Văd că el lipește alt sfânt... Unul de care nu am mai auzit; fiindcă sunt, - ca-n parlament, - și din aceștia... Ca să produc oarece scandal, întreb... când îl pun și pe Descartes?... Un zâmbet aproape ironic se așterne pe figura de vedetă Cinecitta a preoțelului, - înțeleg că nu au pe listă nici un sfânt Descartes, să țiu minte... Și am ținut minte până astăzi. Nici o biserică din lume nu este a marilor gânditori, oricare ar
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
făcea să ezite. Un mare boier îmi răsfoia teatrul românesc prin fața ochilor ca pe cea mai minunată poveste în imagini a lumii. Cu o tandrețe nesfîrșită!... Amintirile îl absorbeau, îl furau cu totul de lîngă mine. Pleca departe, departe, iar zîmbetul lui mă liniștea. Acolo se simțea bine. Rarisim un spirit ca acesta a dominat cultura teatrală. Și nu numai. S-a apelat la el întotdeauna ca la o instanță majoră. Proiectele lui pentru clădiri care să găzduiască artele spectacolului erau
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
uit niciodată ziua aceea. Toți roiam pe lîngă, minunații noștri scenografi din toate generațiile, Silviu Purcărete, Dan Nuțu, Alexandru Dabija, Vittorio Holtier, curatorul voluntar al expoziției, studenții. Pașii lui aveau ceva regal. Ca și privirea, ca și gesturile, ca și zîmbetul. }in enorm la acea zi, la acea imagine. Ca și la ziua în care l-am invitat la o "Nocturnă" și, în culise, mi-a cerut pe furiș, ca un școlar emoționat, o țigară. PAUL BORTNOVSCHI nu mai este. "Se
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
o modă în cimitirele noastre.) în loc de ură, aici voi ați sădit flori, ca sufletele voastre gingașe. (Un poet, din mulțime, recită cu avânt o strofă, dar nu se înțelese nimic, doar dispărutul, care tăcuse cu respect pentru artă, avusese un zâmbet al lui, schimonosit de atâta încordare.) Vă mulțumesc, încă o dată, - continuă cel din racla de nuc, pentru acțiunea voastră cinstită de forță muncitorească, și să ne revedem cu bine, oricând, scumpi reprezentanți ai clasei muncitoare." (Un troznet repetat se auzi
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
sau instrumentele de suflat prind viață și sugerează substratul muzical, aș spune mozartian, al desenelor Danei), toate acestea, în echilibru cu lumea gravurilor și ilustrațiilor de carte - care au o tentă mai degrabă orientală - alcătuiesc o sferă dialogală desăvârșită. Un zâmbet ironic plutește pe chipul personajelor care s-ar cuveni să fie triste: până și peștele cel mic, înghițit de peștele cel mare din ilustrația proverbului respective are un aer pus pe șotii. Pare că spune: "Mă înghite el, ăsta marele
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
apare un elefant aflat într-una din scenele anterioare pe un afiș. Faptul enorm, epifania rămîn nesesizate, viața este în altă parte și personajele sunt marionetele unei acțiuni fără sens, ratînd "revelația", accidentul cotidian, sensul vieții. În schimb, Ilo Irti (Zîmbet irezistibil, Finlanda, 2006) al lui Ami Lindholm și A Group of Friends (Un grup de prieteni, Olanda, 2006) de Ruud Vrugt atrag atenția asupra modului de a socializa, asupra inadaptării sau adaptării lumii la propriile noastre obsesii. În primul filmuleț
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
noastre obsesii. În primul filmuleț, o stewardeză se lansează într-o competiție delirantă, aceea de a-și mulțumi toți pasagerii, adică pe toată lumea, transformîndu-și serviciile înscrise în fișa postului în act caritabil deviat spre fixație maniacală. Stewardeza, cu un soporific zîmbet pe buze vrea să pună un zîmbet pe fiecare figură, numai că actul filantropic asumat o depășește și ia proporțiile unui război al nervilor. În încercarea de-ai face pe toți fericiți, dictatura stewardezei realizează abnormul pus sub semnul acestui
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
se lansează într-o competiție delirantă, aceea de a-și mulțumi toți pasagerii, adică pe toată lumea, transformîndu-și serviciile înscrise în fișa postului în act caritabil deviat spre fixație maniacală. Stewardeza, cu un soporific zîmbet pe buze vrea să pună un zîmbet pe fiecare figură, numai că actul filantropic asumat o depășește și ia proporțiile unui război al nervilor. În încercarea de-ai face pe toți fericiți, dictatura stewardezei realizează abnormul pus sub semnul acestui deziderat, și avionul se prăbușește, în timp ce fiecare
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
actul filantropic asumat o depășește și ia proporțiile unui război al nervilor. În încercarea de-ai face pe toți fericiți, dictatura stewardezei realizează abnormul pus sub semnul acestui deziderat, și avionul se prăbușește, în timp ce fiecare are ca un căluș un zîmbet pe figură. Celălalt film vorbește despre inadaptare, despre căutarea semeneului într-o mare de posibilități care se multiplică necontenit, comuniunea este realizată paradoxal printr-o alienare totală, adică răpirea de către extratereștri, cînd aproapelui i se lipește aceeași etichetă de exponat
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
dezinformat, cu o pregătire minimală, și este poate pariul cel mai dificil al filmului, de a face credibil un demers, fără a-l separa complet de elementul de propagandă necesar. Dacă acordăm credit statisticilor menite să confere soliditate persuasiunii, atunci zîmbetul dispare și Al Gore se detașează net de tribul de senzaționaliști în căutare de credit pe baza profețirii unei apocalipse iminente. Avem în SUA un caz, iar în demersul lui Al Gore o aplicație civică, și un avertisment, credibil, terifiant
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
pe care le-am publicat mai tîrziu. Puțin, prea puțin, îmi spuneam. Astăzi îmi dau seama că nu dorea să lase nimic imperfect în urma lui. Opera lui era o operă în perpetuă devenire. A trăit firesc, a murit liniștit, cu zîmbetul pe buze. în dimineața zilei de 24 iulie 1977, într-o duminică, vegheat de devotatul medic Radu G. Ioan, Emil Botta, prințul "întunecatului April" s-a stins șoptind "mă simt foarte bine". îmi spusese cu puțină vreme înaintea morții: Cînd
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
trebuie să respecte o constrângere, ce devine din ce în ce mai opresivă și mai sumbră. Șătrarii își citesc condamnarea în ochii oamenilor. Sentința neîndurătoare și inexplicabilă este citită mai întâi în ochii jandarmilor: "Jandarmii se uitară unul la altul. Zâmbiră o clipă. Apoi zâmbetele le pieriră și fețele li se împietriră. Se întoarseră și priviră șatra. Și, deodată, lui Him bașa îi zvâcni inima. Văzu - sau i se păru numai - că jandarmii se uită la el, la Him bașa și la oamenii lui, la
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
țară comunistă. Unul dintre prietenii săi din tinerețe încearcă elucidarea asasinatului. Nu, nu avem de-a face cu o relatare concisa a sfârșitului lui Ioan Petru Culianu. Exclus. E vorba doar de istoria unor personaje din românul lui Liviu Cangeopol, Zâmbetul, portret al țărmului la asfințit. Profesorul asasinat se numește Armând Stoler și, absolut întâmplător, a scris o carte numită Gnozele dualiste în Occident. Liviu Cangeopol este mai degrabă cunoscut că publicist decât că autor de ficțiune. Originar din Iași, adoptat
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
cunoscut că publicist decât că autor de ficțiune. Originar din Iași, adoptat de melting pot-ul american, debutează editorial în volum alături de Dan Petrescu (Ce-ar mai fi de spus) și colaborează la publicații precum Contrapunct, Vatra sau New York Magazine. Zâmbetul, portret al țărmului la asfințit, poate fi citit și în cheie biografica, existând personaje care împrumuta detalii din istoria personală a autorului (incluzând aici și un portret al Iașiului "de altădată"). Protagonistul, Filip Mircea Gheorghiu (FMG, cum îl numește un
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
fi avut dintotdeauna convingerile astea. Femeia trădă semne de nervozitate. Filip Mircea încerca să răspundă calm: -Nu am convingeri eterne dar cum poți să nu numești criminal un sistem capabil să ucidă un savant de talia fratelui dumitale?" (p. 220). Zâmbetul nu este totuși un roman ratat de la un capăt la celălalt. Există și reușite, între care putem aminti de exemplu forjarea anumitor stări de spirit prin pomenirea în text a unor bucăți muzicale sau melodii. Procedeul, pe care il regăsim
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
-și accepta destinul și își urmăresc obsesiv anumite ținte. În acest sens, mitul lui Iov este întors pe dos. În locul unei detașări metafizice și a celebrei fraze "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!" însoțite de un zâmbet cald, Iov-ul lui Liviu Cangeopol schițează doar o grimasa a neputinței, grimasa amară pe care, din păcate, o vor afișa și cititorii odată cu închiderea cărții.
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
de la MTV, țâfne frustrate adresate nimănui, felicitări care cad în gol. După o asemenea lectură năucitoare, Cronicarul a deschis televizorul și, pentru prima dată, i s-a părut că agramatismele nefericitului antrenor Gică Hagi, clișeele animatorilor de emisiune matinală și zâmbetele lucioase ale tuturor majoretelor din lume erau pline de un absolut autentic bun simț. ...și orbitor N-ar fi fost normal ca o revistă ca DILEMATECA să treacă peste subiectul Ó Ceallaigh. Numai că pertinentul interviu luat acestuia de Matei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
dușman, făcându-și datoria către țară! Ofensa pornită din redacția ziarului nu pot să o atribui în casul acesta decât censurii. (ss) Al. Averescu în același timp Lavoisier și Newton Câteodată, arhivele mai pot, însă, și descreți fruntea, stârni un zâmbet sau chiar un râs, înăbușit de teama de a nu tulbura tihna celor din jur. Astfel de privilegii mi-au fost acordate, ba chiar de mai multe ori, de Henric Sanielevici care - alături de o neîndoielnică cultură literară și științifică - poseda
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]