2,178 matches
-
aceasta pare a fi fost, dimpotrivă, un factor inhibitor al „tendințelor anarhice”. Acestea fiind zise, ne putem întreba care este „tradiția internă” apărată de Const. I. Emilian. „Rezistența structurii psihice a poporului român”? „Cumințenia” populară? Greu de spus... Fără a zăbovi asupra capitolului dedicat „moderaților” (care nu interesează direct abordarea de față), mă voi opri pe larg asupra celui în care este discutată producția „extremiștilor” de la Contimporanul, Punct, 75 HP, Integral și unu. Autorul însuși declară, fals condescendent: „Ne vom interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * PEISAJ TRECUT Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * TRISTEȚE METAFIZICĂ lui Nichifor Crainic În porturi deschise spre taina marilor ape am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri, visând corăbii încărcate de miracol străin. Alături de lucrătorii încinși
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
încărcate de miracol străin. Alături de lucrătorii încinși în zale cănite am ridicat poduri de oțel peste râuri albe, peste zborul pasărei curate, peste păduri adânci, și orice pod se arcuia trecîndu-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el. Am zăbovit îndelung între stânci lângă sfinți bătrâni ca ghicitorile țării, și-am așteptat să se deschidă o fereastră de scăpare prin puternice spații de seară. Cu toți și cu toate m-am zvârcolit pe drumuri, pe țărmuri, între mașini și-n
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vegherile noastre - site de in- vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așază. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm. Așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini. Oaspeți suntem în tinda noii lumini la curție dorului. Cu cerul vecini. Așteptăm să vedem prin columne de aur Evul de foc cu steaguri pășind, și fiicele noastre ieșind să pună pe frunțile
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Prin vegherile noastre - site de in vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așează. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu liturghii de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini. Oaspeți suntem în tinda noii lumini la curțile dorului. Cu cerul vecin. Așteptăm să vedem prin columne de aur evul de foc cu steaguri pășind, și fiicele noastre ieșind să pună pe frunțile
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
o sentință, ca și cum, așezându-mă, săvârșisem ceva necuvenit, drept care m-am sculat brusc. Și când te gândești că îndrăznisem o clipă să cred că acea adunare de oameni s-ar fi făcut în onoarea mea! A doua dezamăgire nu a zăbovit prea mult. În dreptul fiecărui loc la masă exista o cârpă de in pentru ștersul mâinilor, plus un mic lighean cu apă, o farfurie de lemn cu o azimă și o carafă de teracotă pentru băut. Din seara în care luasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și nici nu eram rudă cu ele. Dacă aș fi făcut-o, aș fi adus jignire părinților, soților, unchilor sau fraților. Eram acolo numai ca să însoțesc un bărbat, care „nu primise încă arme“, la rudele sale. Și nu puteam să zăbovim prea mult. Rotari m-a luat de mână și m-a condus până la o masă. Alături de o tunică cu ciucuri albaștri se afla un inel ce trona pe un ghem de lână netoarsă. - Sigiliul tatălui meu, mi-a explicat, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
osemintele, fără să vă puneți însă viața în pericol. Dumnezeul tău să te aibă-n pază! Mi-a întins o pungă plină cu monede de aur, și-a întors calul și a pornit la drum cu ceilalți, fără să mai zăbovească. Taică-meu ne aștepta în casă împreună cu rabinul Yehudah. Lui i-am dat hârtiile regelui, iar rabinului, banii. Primul a citit, al doilea a numărat. - Când vrei să pleci? m-a întrebat taică-meu. - Chiar mâine, i-am răspuns. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Fortunato. Înainte de a lua drumul întoarcerii, mi-am luat rămas-bun de la patriarh, și el m-a poftit să aleg ce-mi plăcea dintre obiectele tezaurului, spre a le duce în dar regelui. Am refuzat, dar mi-a surprins privirea zăbovind involuntar și îndelung pe teancurile de cărți puse pe jos și m-a rugat să iau una pentru mine. Am luat Evanghelia lui Toma, drept care mi-a spus cu răutate: - Sunt sigur că știi că evanghelia aceea este considerată eretică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
culoarea aurului și un petic de papirus pe care scria: „Stiliano, bunica mea era longobardă și nu prea agrea sobrietatea sfinților părinți. Cred că ți se potrivește și Domniei Tale. Să ai o noapte liniștită“. A doua zi, după ce am zăbovit aproape toată ziua la Laterano, reținuți acolo sub pretextul că eram mai în siguranță, am fost aduși într-un car închis cu gratii la San Pietro în Vatican. Eram împreună cu cardinalul Adeodato și cu Pompeianus, carul fiind flancat de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
La Roma, lovită și de o înspăimântătoare inundație, stricăciunile erau imense, și mulți oameni își pierduseră viața îngropați sub dărâmături sau înecați. Pe colina romană Celio ne-am întâlnit cu Adeodato, care ne aștepta. Nu aveam de gând să mai zăbovesc în orașul acela care nu mi-a plăcut niciodată, dar atât de mult și de călduros a insistat cardinalul, încât am poposit vreo patru zile la reședința episcopatului. N-am ieșit de-acolo de teama unei epidemii, care se răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ansoald, de fapt, ducea în spate toată truda, implicându-l cât mai mult cu putință pe Rodoald; eu nu făceam altceva decât să-i supraveghez cât se poate de discret. Într-o seară însă chiar Rodoald m-a silit să zăbovesc acolo până mai târziu: cerea pedepsirea unui longobard din pătura de jos care îl înfruntase cu semeție, pălmuindu-l pe motiv că-i sedusese fata. Respectând dorința lui Rotari, care se săturase deja de ciocnirile cu fiul său, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bine un moșneag de optzeci de ani cu viagra sau un maestru de salsa, fără? Întrebă Antonio pe un ton neutru, fără s-o privească. — Nu-l pomeni pe maestrul de salsa, Îi spuse Emma. Întoarse capul și privirea Îi zăbovi asupra manifestelor electorale lipite În mod abuziv pe parcursul câtorva sute de metri pe barierele antifonate ale șoselei: afișe portocalii pe care un tip cu ochelari și cu părul creț surâdea binevoitor invitând-o să aibă Încredere În el. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ceasuri ale casei elvețiene. Probabil Însă că lui Dario nu avea să-i placă. Era un model prea tineresc, prea agresiv. — Da, vin, promise Sasha. Emma Își spuse tristă că bărbații nu sunt niciodată atenți la ceea ce Îți spun. Sasha zăbovea Încă. Chiar dacă era ora opt și Dario trebuia să ajungă acasă, Îi părea rău să se despartă de ea așa, căci avea impresia că ar fi trebuit să-i spună ceva. Mulțumesc pentru tot ce-ai făcut pentru Valentina, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du-te la români, devale Și-i vedea o casă-n cale: Poarta-i largă, alb cerdacul Și-nflorit tot liliacul. Mândra-și coase-n flori cerguța, Raza-i mângâie cosița. Spune-i să nu zăbovească Și de grabă să pornească, Și s-aducă trei smicele. Să-i lege rana cu ele, Sângele să se oprească, Badea să se-nzdrăvenească. Baciul merse și ajunse, În ogradă el pătrunse Și povestea mioriței O istorisi băciței. Când aude
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să bocească. Am murit, dar nu i-am părăsit. Benia s-a așezat lângă mine și eu am rămas în ochii și în inima lui. Pentru săptămâini și luni și ani, chipul meu a trăit în grădină, mirosul meu a zăbovit în așternuturi. Atât cât a mai trăit, am pășit alături de el ziua și am dormit alături de el noaptea. Când și-a închis ochii pentru totdeauna, am crezut că probabil voi părăsi și eu această lume. Dar chiar și atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așternuturi. Atât cât a mai trăit, am pășit alături de el ziua și am dormit alături de el noaptea. Când și-a închis ochii pentru totdeauna, am crezut că probabil voi părăsi și eu această lume. Dar chiar și atunci am mai zăbovit. Shif-re a cântat cântecul învățat de la mine și Kiya a dansat cu mișcările mele. Iosif s-a gândit la mine când i s-a născut fiica. Gera și-a botezat copilul Dina. Re-mose s-a însurat și i-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai mult asupra aceluia cu profil de bătrîn elefant, preferatul meu. Și mi-am pus mîna pe piatra caldă a dolmenului. Contactul m-a Înghețat. Noaptea viitoare luna va fi În creștere. SÎngele va curge. N-ar fi bine să zăbovească cineva atunci În landă... *** - Nu te mai fîțÎi atîta! N-o să-l faci să vină mai repede. Marie Își aplecă ușor capul spre maică-sa care, Îngenuncheată la picioarele ei, tocmai trăsese brusc de tivul rochiei ca s-o Îndemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cum strînge din fălci. - Există Întotdeauna un mod de a Îndepărta ghinionul, mormăi Gildas printre dinți. Dă-i drumul. Vorbește. - Asta nu e o știință exactă și mai riscă și să nu-ți fie pe plac. - Vorbește, Îți spun! Ryan zăbovi să-și scoată o țigară dintr-un pachet. - Bătrînii ziceau că trebuie să fie alungată mireasa, cît mai e Încă fecioară. - Poponarule! De la celălalt capăt al sălii, Anne tresari văzîndu-l pe Gildas cum Îl Înșfacă pe Ryan de gulerul cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rătăcească Între cer și pămînt fără să-și afle liniștea. Milic o iubea pe fiică-sa, dar nu voia ca sufletul fiului său să fie chinuit. Privirea lui Jeanne păru s-o străpungă, cea pe care Loïc o lăsă să zăbovească o clipă asupra ei o Îngheță. Ar fi putut jura că Îl Înspăimînta. Mai rău: Îi producea oroare! Se scutură ca să alunge stinghereala și se Îndreptă spre cei doi bărbați care așteptau la o parte. Franck Caradec strînse cu blîndețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ferestrele camerei. Lumina era aprinsă, văzu silueta lui Christian mergînd În lung și-n lat. Alergă, simțindu-se oarecum vinovată că-l vedea așteptînd-o, dar fericită la gîndul că i se va cuibări la piept. Contrariat, nu o lăsă să zăbovească lipită de el cînd i se aruncă În brațe. - Unde ai fost? Mi-am făcut griji! Arătă spre mobilul Mariei, abandonat pe pat. - Nici măcar nu puteam să dau de tine! - Și eu te-am așteptat ieri, cînd ai plecat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lehamite. - Fă ce-ți spune, Marie. Te rog. I se păru că-l aude murmurînd iartă-mă, și se supuse cu regret. 10 Găsi apartamentul nupțial pustiu, așternuturile făcute ghem pe patul gol, deși era Încă foarte devreme. Marie nu zăbovi gîndindu-se la absența lui Christian. Judecînd după imaginea pe care i-o oferea oglinda cea mare, socoti că era chiar preferabil ca el să n-o vadă În starea aceea. Douăzeci de minute mai tîrziu, nu mai rămăsese din drama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
emoția unei foarte vechi amintiri. Primii ei pași, mîna care Îți dă drumul, amețeala de a Înainta de una singură pentru Întîia oară, amestec de spaimă și de excitare În fața necunoscutului... Marie respinse acea infimă senzație și refuză să mai zăbovească asupra unei reflecții care agita prea multe puncte obscure și dureroase. Se Întoarse În birou. - Da, domnule procuror, facem progrese... Lucas Își ridică ostentativ privirea spre cer văzînd-o pe Marie. - Nu, domnul de Kersaint s-a Înșelat, era doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pot rescrie istoria, Marie, dar pot face În așa fel Încît să mă schimb pentru ca povestea noastră să aibă o șansă de a exista. Cere-mi ce vrei, orice. - Renunță la navigație. Cuvintele țîșniseră. Simple. Directe. Precise. Se Încruntă și zăbovi o fracțiune de secundă prea mult În a da răspunsul. - De acord. - Continui să mă minți, Christian, și ce e mai rău e că te minți pe tine Însuți... Toată viața ta nu e decît minciună, dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]