1,547 matches
-
le culegeam de pe stradă În pantofii lor găuriți, prin zloată, le Încălțam și le duceam din urmă, ca pe niște gâște rătă cite, la părinții lor din provincie, de unde fugiseră de rușinea unui copil făcut din flori - așa cum m-a zămislit mama pe mine, căsă torindu-se cu tata Înainte de a mă fi născut - și astea toate fără să le cer nimic, chiar când, cum este cazul uneia, ajungeau figuri mărețe ale demimondului bucureștean. Pe Adina, fata unui magistrat din Brăila, o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
este cu tine, binecuvântată ești tu între femei”. Auzind acestea, tânăra Fecioară s-a tulburat, întrebându-se ce-ar însemna această salutare. Dar îngerul o liniști spunându-i: „nu te teme, Marie, ai aflat har înaintea Domnului. Iată că vei zămisli și vei naște un fiu și numele lui va fi Isus. El va fi mare și se va numi fiul celui prea Înalt. Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său și va domni în veci peste casa lui
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a instalat la loc de cinste organul sexual bărbătesc, cu frecvența cuvântului fuck în engleză. Însă această mutație s-a făcut simțită în special în înjurături. Până acum, când înjurai pe cineva, îl trimiteai în organul ma tern, care-l zămislise, ceea ce avea oarecum o logică: întoarcerea la origini. Acum însă cel înjurat e trimis în organul bărbătesc, și încă al celui care înjură. Să semnifice asta oare o întoarcere de la matriarhat la patri arhat? Cel mai aberant e când o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Iar această viziune o datorăm celui ce a îndrumat creația spre finalitățile ei fundamentale, astfel încât să-și dobândească întreaga iradiație și nu numai odată să-și fructifice sorții de a lumina la depărtări de locul și momentul când s-a zămislit. Acest mare prieten și îndrumător al artei se numește Nicolae Ceaușescu.“ („Mare prieten al artei“, Scînteia, 26 ianuarie 1984) „Dacă aș fi întrebat care sunt însemnele distinctive ale personalității tovarășei Elena Ceaușescu, n-aș ezita nici o clipă să afirm că
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
al anilor ce vă așteaptă! Și suntem convinși că, de astă dată, veți vedea milioane de bărbați și de femei, de tineri și de copii purtători ai cravatelor roșii cu tricolor, întruniți la un loc să vă aclame. Sunt România zămislită din cealaltă idee - și asta se cheamă Comunism!“ (Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 183) „Nu cunosc emoție mai puternică, în istoria acestui neam, care să angajeze cu atâta dăruire suflarea întregii țări, decât așteptarea zilei de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și cu părinți. Am învățat ce-i adevărul Avându-l veșnic lângă noi, Cuprins mereu de grija păcii, Cum naște patria eroi.“ („Aprinsă stea în tricolor“, Scînteia, 19 martie 1982) „Gând frumos țesând albastru pentru-a țării înălțare Și lumină zămislită pentru florile de măr, Pentru tot cuprinsul pâinii, pentru stema de izvoare Este fiica României, fapta-i stând în adevăr. Om de știință și de pace, viața mai presus își pune Pentru-a patriei mărire în prezent și în viitor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o trăsătură tradițională a firii poporului român, a modului său de viață, a concepției sale despre lume. Din ea s-a inspirat și s-a constituit filonul umanist peren al filozofiei, științei, culturii, artei, literaturii românești. Din ea s-a zămislit și înflorește azi - pe solul revoluției și construcției noii societăți - umanismul socialist.“ („Omul nou, umanismul revoluționar - valori fundamentale ale politicii partidului“, Scînteia, 30 ianuarie 1988) „În viziunea tovarășului Nicolae Ceaușescu, umanismul este o trăsătură tradițională a firii poporului român, a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
trăsătură tradițională a firii poporului român, a modului său de viață, a concepției sale despre lume. Din ea s-a inspirat și s-a constituit filonul umanist peren al filozofiei, științei culturii, artei și literaturii românești. Din ea s-a zămislit și înflorește astăzi - pe solul revoluției și construcției noii societăți - umanismul socialist. Pe lângă îmbogățirile și restructurările de conținut filozofic, ideologic, politic și etic pe care socialismul le imprimă umanismului, nota definitorie a noului umanism rezidă în orientarea sa decisă spre
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ei, cei ce s-au păstrat locului, au fost și încă sunt înainte de toate Țărani, așa cum e scris aci, cu majusculă, titlu de mândrie pentru românii de pretutindeni și dintotdeauna. Au fost adică lucrători ai pământului din care au fost zămisliți. Cu toate că suprafețele terenurilor de care dispun sunt destul de restrânse, iar calitatea solului în care și-au înfipt fierul plugului este mai mult decât precară, ei au păstrat, au cultivat și și-au iubit bucata de glie de care se leagă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mea experiență și multa experiență a altora m-a învățat să știu că idealurile sociale nu sunt însă totul; că marea noastră învățătoare e viața, viața adevărată pe care o trăiesc oamenii vii, și nu viața aceea pe care o zămislesc creerele noastre pline de idealuri (aplauze). Mi-am închis visurile de altădată în suflet, și-am pornit așa în viața cea adevărată. Aceste lucruri le spun nu pentru că procesul petrecut cu mine ar avea vreo însemnătate oarecare, dar pentru că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fără a ține seama de nici o împrejurare ca atare. 15. Văzându-și de drum, îl ajunse din urmă un maur călare pe un catâr. Au început să discute și au ajuns să vorbească despre Stăpâna noastră. Maurul credea că Fecioara zămislise fără bărbat, dar nu putea crede că ea a rămas fecioară după naștere, înfățișând toate temeiurile firii care-i veneau în minte. Deși Pelerinul 1 i se împotrivi în toate felurile, nu-l putu face să-și schimbe părerea. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Primul punct este că sfântul înger Gabriel, salutând-o pe Stăpâna noastră, îi vestește zămislirea lui Cristos, Domnul nostru (Și, intrând îngerul acolo unde era Maria, a salutat-o spunându-i: „Dumnezeu să te mântuiască, cea plină de har2, vei zămisli în pântece și vei naște un Fiu”). 2. Al doilea: îngerul întărește ceea ce i-a spus Stăpânei noastre, vestindu-i zămislirea sfântului Ioan Botezătorul („Și iată că Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrânețea sa” ). 3. Al treilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să te mântuiască, cea plină de har2, vei zămisli în pântece și vei naște un Fiu”). 2. Al doilea: îngerul întărește ceea ce i-a spus Stăpânei noastre, vestindu-i zămislirea sfântului Ioan Botezătorul („Și iată că Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrânețea sa” ). 3. Al treilea: Stăpâna noastră i-a răspuns îngerului („Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”). 263. DESPRE VIZITA STĂPÂNEI NOASTRE LA ELISABETA, VORBEȘTE SFÂNTUL LUCA ÎN 1,39-56. 1. Primul. Cum Stăpâna noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
au întors păstorii, preamărind și lăudând pe Dumnezeu.) 266. DESPRE TĂIEREA ÎMPREJUR, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,21. 1. Primul. L-au tăiat împrejur pe pruncul Isus. 2. (I-au pus numele Isus, cum Îl numise îngerul înainte de a Se zămisli în pântec.) 3. Pruncul este dat înapoi Mamei Sale, care suferea pentru sângele pierdut de Fiul său. 267. DESPRE CEI TREI REGI MAGI, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 2,1-12. 1. Primul. Cei trei regi magi, călăuzindu-se după stea, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ales seara, îmi spune doamna Teona calm, pe același ton sigur pe care purtăm discuția. Să fiu pictor, spun eu, nu aș vinde nimănui vreun tablou; le-aș oferi doar expozițiilor. E barbar să ții încuiate niște frumuseți. Ele sînt zămislite, de om ori de natură, ca să ne încînte privirea, să ne facă viața mai frumoasă. Florile acestea de magnolie, de exemplu, sau florile în general... Obiceiul de-a vinde flori e urît. Florile, ca și dragostea, se oferă, se merită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Întreaga existență a României. Acesta, chiar dacă personal n-a omorât, probabil, nicio muscă, i-a pus pe alții s-o facă, adăpostit fiind În spatele unor legi strâmbe și a unei justiții „populare” oarbe complet pe care tot el le-a zămislit cu mintea-i diabolică. Așa cum comuniștii români Începuseră asmuțirea unor clase sociale Împotriva altora, același lucru s-a Întâmplat, culmea, și cu uniții evrei care, până la urmă, nu au fost așa de uniți, după cum se va vedea. În ziua de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
confidențială (și nu știm de ce) nr.22 pentru perioada 22 martie - 29 aprilie. Prima observație aparținuse Împuternicitului Țanea care, luând la refec mărunt șpaltul ziarului „Rulmentul” cu numărul 298/1 mai 1970, a găsit un buboi versificat cu numele „Patria” zămislit de Ion Patriche care, potrivit revoluționarului de profesie Țanea, „...definea astfel conținutul acestei noțiuni sacre: <<Deșert Învăluit de vîlvătăi stelare/ Ce Împletești frînghii de inimi rătăcite/ Ninsoare aprigă de focuri otrăvite/ Pe bolta fumegîndă Titu Maiorescu (1840-1917) de amintiri strivite
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Coca Andronache, Întrucît exprimă un gol total cerebral al autoarei”. Cu una, cu alta, Țanea o declarase pe biata tovarășă nebună de legat. c.i. Noi sîntem „multilaterali”, nu „desăvîrșiți”! „Nota de sesizări” cu caracter „confidențial”, conținea o perlă rară zămislită de cochilia cerebrală a vreunui ziarist zăpăcit de atâta politichie bolnavă. Tov. cenzor A. Iordăchescu a zăpsit-o, așternând pe hârtie următoarele: „În ziarul <<Vremea nouă>> nr.685/8 mai 1970, În articolul <<Partidul Comunist Român - exponent fidel al intereselor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
comunități sătești de pe Valea Racovei, întro anumită perioadă de timp și în mod deosebit, destinul familiei Gheorghiu, care a înscris un episod însemnat în istoria locurilor și trăitorilor de pe aceste meleaguri. Interesant de urmărit calendarul vieților celor ce s-au zămislit din această familie. înaintașii, Ruxanda Gheorghiu s-a stins în 1929 la vârsta de 77 de ani iar soțul ei, Ion, în 1931, la 76 de ani. Fiica lor cea mai mare, Marița, ce ocupă un loc însemnat în istoria
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
asemănător cu cel al nostru) să petreacă vara. Grupurile noastre s-au unit și noi doi am început o poveste nebună de iubire, în scurt timp devenind cea mai frumoasă pereche de îndrăgostiți, răsfățați fiind de toată lumea. Atunci s-a zămislit primul rod al dragostei noastre, „sora cea mare” pe care, după ce s-a născut, am târât-o după noi peste tot. Nu ne-am prea ocupat de ea, nedorind să renunțăm la plăcerile tinereții. Într-un fel, repetam ceea ce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Boy’s Own Paper, parcă) despre un calculator hindus care putea găsi În exact două secunde rădăcina a șaptea din - să zicem - 3529471145760275132301897342055866171392 (nu sunt sigur că mi-l amintesc bine; În orice caz rădăcina era 212). Asemenea monștri erau zămisliți de delirul meu și singurul mod În care Îi puteam Împiedica să mă scoată În ghionți din mine Însumi era să-i ucid, extrăgându-le inimile. Dar erau mult prea puternici și eu stăteam treaz nopțile, alcătuind cu multă caznă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
șapte ani, tot ce simt În legătură cu un dreptunghi alcătuit de cadrul luminii soarelui este dominat de o unică pasiune. Dacă primul lucru spre care-mi Îndrept privirea este soarele, primul meu gând se Îndreaptă spre fluturii pe care-i va zămisli. Incidentul de la care a pornit a fost destul de banal. Pe caprifoiul ce atârna pe speteaza sculptată a unei bănci din fața intrării principale, Îngerul meu păzitor (ale cărui aripi seamănă cu cele ale arhanghelului Gavril pictat de Fra Angelico, exceptând purgatoriul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de citit și miliarde de asemenea nimicuri se petrec - toate alcătuind un organism momentan și transparent de evenimente, al cărui nucleu este poetul (lungit Într-un șezlong, În Ithaca, statul New York). În vara aceea, eram mult prea tânăr pentru a zămisli o bogăție de „sincronizare cosmică“ (pentru a-l cita din nou pe filozoful meu). Dar am descoperit cel puțin că o persoană care speră să devină poet trebuie să aibă capacitatea de a se gândi la mai multe lucruri deodată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ce zici? Splendid poem de dragoste. A fost scris acum două mii de ani, și nimic nu s-a schimbat. E din Biblie Cartea Sfântă -, "Cântarea cântărilor"... Ce-ți spuneam: "Dragostea-i de la Dumnezeu". El a binecuvântat dragostea din care se zămislește viața. Mama este Creația. Ce-ar fi Pământul, fără dragoste? Un astru mort, rătăcitor bezmetic în hăul unui Cosmos absurd. Dragostea e singura certitudine. Și moartea, spune el mai încet. Maria tace un timp, apoi, domol, încetișor: Poate... poate ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se mai împartă? Când va socoti el, cu vântul în pânze vei pluti spre "Pământul făgăduinței". Dee Domnul să fie bine, oftează Maria și-și face cruce. Alexandre, să ai milă de Isac. Iartă-l. Nu uita că ne-a zămislit pântecele aceleiași mame. Nu fi un Cain pentru Abel... Mangopul! Mangopul! Ard de nerăbdare să-l cuceresc! strigă Alexandru ca un posedat. Alexandre, îmi place inima ta înflăcărată, îi stâmpără Țamblac avântul eroic punându-i mâna pe umăr. Totuși, puțină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]