10,579 matches
-
nu-i nimeni acasă. De aceea, rupe un băț mai lung și îl înghiontește rău de tot pe paznic. Ham, ham, ham, se enervează cîinele, apucînd de băț cu furie. Așa, băiatu'. Acum chiar că ești un cîine bun. Portofel zărise pe prispa casei un ceaun mare, care părea să fie nou-nouț. Toată strategia era concepută ca să șterpelească acest ceaun. În casa sărăcăcioasă locuiau Ion și Aneta Ciobanu, doi norocoși moștenitori, care pe timpul acesta s-au apucat să se hîrjonească. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în spate. Portofel este descărcat la vreo 150 m, în dreptul unei grădini, fără casă. Peste strada Podișului se așterne liniștea. Portofel zace cu fața în sus, complet inert. Dinspre vest înainta prin noroi Gheorghe Oieru, beat și el criță. Îl zărește pe Portofel și se oprește. Dom' Portofel, dar știu că te-ai îmbătat, nu glumă. Îl studiază și remarcă: Văleu, da' ce cucui fain ai. Te-a trăsnit tare, dar ai tărtăcuța bună. Oieru îl sucește și răsucește și vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe sîrmele dintre stîlpii cu becuri se formau odgoane ca acelea de pe corăbii. Cînd se oprește ninsoarea va trebui să scutur crengile copacilor ca să nu se rupă... Moș Robilă se pregătea să închidă portița și să lase slobod cîinele, cînd zărește o mogîldeață intrînd în fugă. Nanu, nanu, tata o omoară pe mama, strigă fetița speriată. Cum? întreabă el prostește, zăpăcit de veste. Îi taie gîtul, replică fetița tremurînd. Hai, hai să mergem repede. Robilă lasă totul deschis și aleargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și toate celelalte îl impresionau și nu prea. Miezul pleștii era o sticlă de vodcă. Ce om, dom'le! Numai la unii, mai pe sprînceană dădea și vodcă. Darie și-l amintește pe domnul Cîrteală cum, atunci cînd l-a zărit, l-a chemat la el. Pentru mata, dom' Darie, ceva special de la mine. A întins sticla cu vodcă, făcînd cu ochiul. Pe dom' Cîrteală îl votăm tăt satul, conchide Darie, ridicînd din nou sacoșa. Deși băuse pe săturate bere, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întruna. Lasă și tu acum mofturile, știi că plac picioarele tale chiar și la buruieni. Numai că hărțuiala continuă a pielii delicate de pe piciorușele doamnei a zgîriat și iritat totul de parcă ar fi suferit de psoriazis. Moș Cazacioc i-a zărit pe musafiri și privea interesat cum cei doi înotau greoi la deal. Îi primește zîmbind larg și oarecum zeflemitor. De ce n-ați venit pe dincolo, pe deal, ați fi putut veni cu mașina pînă aici. Cum? Se putea veni pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar el este cel mai bleg. Subiectul devine interesant și am un chef nebun să mă amestec. Fac un număr de telefon și rostesc scurt: Vino pînă la mine. Donose, deja chel bine, intră cu chelia înainte și, cînd îl zărește pe Corneanu, este dominat de panică. Și ia spune-mi, Donose, ești mare crai, da? Stă cu capul aplecat și tace. Continui: Din joaca și din plăcerea ta se naște un copil. Un copil are nevoie de tată și mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aveau nevoie de el și, nu în ultimul rînd, vocea pămîntului moldav. De o parte și de alta a Prutului. Tinică strălucește. Este tînăr, este deștept foc și are o mînă de aur. Din pasta mîzgoasă a malaxorului a fost zărit de o inimă haină, mizerabilă. De acolo a ieșit hidosul produs, nu spre a urca, cu infinit efort, spre zări îndepărtate, ci pentru a utiliza bidineaua lui respingătoare. Am o mare contribuție la opțiunea medicului Tinică de a rămîne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mare rezervație a târgului, tramvaiul cea mai înghesuită; seara, tot prin fața ferestrelor, obosite, abia pășeau, ca niște orizontale ale nopții, perechi, două câte două, patru câte patru. Întunericul suprapunea incubatoare până în cer. Prin fereastră, Petru nu a reușea să o zărească. Din dreptul magaziei s-a auzit un foșnet, cineva era ascuns în penumbră. Speriată, s-a prăbușit în pat. Spaima deschide ochii, spaima închide ochii, palmele se vor gratii, zidul, munte înalt, cu fața la perete. Genia refuza întunericul. Vru să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
baia la capătul holului, geamul la capătul holului, ușa la capătul holului, uscătorul la capătul holului. Întunericul puțea. Beznă. Fiecare își golea mațul pe unde apuca. Pe întuneric, cu vârful bocancului se pipăiau denivelările. Mozaicul era crăpat, prin el se zărea o fantă de lumină; holul de la unu era luminat cu o lampă, acolo erau "famuiștii", ăia cu o șatră de copii. Tu, închide-ți ușa, că năvălesc scamele! Frate-tu îi scamă, curvă, acesta-i copil! Stai deoparte că sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Scoate-te, dracului, din sertare, dezleagă-te, aruncă-te peste ziduri! Nu poți exista în prezentul secundei, o secundă nu încape în doi, fie om, fie umbră, fie șotron. Domnule doctor, fac precum îmi spui. Degeaba! În oglindă, uneori îmi zăresc doar mâinile. Ce să înțeleg? O fi Dumnezeu atât de milostiv încât mi-a lăsat brațele libere să aibă de ce mă crucifica?! Ești irecuperabil, copile, pentru lumea de dincolo, ești complet irecuperabil pentru lumea de dincoace. Pentru tine nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lângă mine, pe umărul drept, îmi vorbea despre o nuntă în cer (tata închină darul și răsuflă ușurat, a mai scăpat de unu). Părinte, îmi citești gândurile, nu și sufletul. Despre care Fecioară îmi vorbești? Privește, în iconostas se mai zăresc urme de cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu roțile lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața Ușilor Împărătești cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și Vasile de la A. Ba nici Ruby de la noi nu se Întoarce În regulă din vacanță, prea pipăie totul În jurul lui În ultima vreme... Bănuiseră cu temei. Mă tem că cel din urmă crîmpei de lume pe care l-am zărit a fost un dar al apei mării. Nu Îndrăznesc să spun că am văzut marea, ci doar reflectarea tăioasă a soarelui din undele ei. Intrat În apă aproape de mal, În covoindu-mă și aplecîndu-mă, expunîndu-mă valurilor care-mi intrau În nări
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lacurile ei. De Carmen Sylva nu aduc vorba, fiindcă acea ultimă rază din amintirea mea s-a potrivit să țîșnească din cioburile de oglindă ale mării, nu din clipirile orașului. Dar o pată pe fața pămîntului, una măruntă acolo, am zărit-o și de sus. 35 de lei pentru copii și 75 pentru părinți costa avionul de la Satu Mare la Cluj, cîțiva lei mai mult ca acceleratul. În jumătatea de oră de zbor pesemne că aparatul nu se ridica deasupra norilor, de vreme ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-o și de sus. 35 de lei pentru copii și 75 pentru părinți costa avionul de la Satu Mare la Cluj, cîțiva lei mai mult ca acceleratul. În jumătatea de oră de zbor pesemne că aparatul nu se ridica deasupra norilor, de vreme ce zăream pînă și eu imensa Întindere verde a ținutului Co dru lui, străvechea Sylvania, dincolo de care, aruncînd privi rea, ungurii dăduseră, acum o mie de ani, de Terra Ultrasyl vana, de Trans-Sylvania, nume atît de eufonic, Încît a ieșit din sine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am mai văzut... L-am auzit Însă țipînd ascuțit, cum plit de undeva, de jos. Parcă tot el, de acolo, de la pămînt, frînase carul și se ținea cu greu după noi. Îl tîra roata din spate, cea din dreapta. L-am zărit Înainte ca bătrînul să poată opri calul. CÎnd am sărit din căruță, m-am auzit țipînd: „Roșu, ce roșu!“ Balta purpurie se lățea În jurul roții căruței. Vedeam pentru prima oară sînge, mult sînge, sîngele altuia, nu al meu, cel din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În capitala Moldovei. Spre amiază, cîte doi-trei captivi legați Între ei părăseau gara Slatina sub paza unui jandarm. Din protestele lor, reieșea că-i duc spre podul de peste Tisa ca să-i predea la chestura din Sighet. Valeriu nu și-a zărit camaradul printre cei prinși, dar a recunoscut fețele altor deportați de la Havas Mezö, fiind și el recunoscut de aceia. Au avut cu toții Înțelepciunea de a nu-și vorbi și a nu-și face semne. N-a apucat să vadă Însă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu a atins cu degetele fața și mîinile minunii răsărite În pragul casei lui În 1947. Era Într-adevăr semn că Dumnezeu există: o Îmbrățișa pe fiica sa Clara. O crezuse dispărută pentru totdeauna. Zvonuri cum că ar fi fost zărită ba la Bratislava, ba la Budapesta precedaseră, ce-i drept, sosirea ei. Nu le putea da crezare cîtă vreme aceleași vorbe se auziseră și-n legătură cu cei trei băieți ai lui, dar nici unul nu apăruse. I s-a redeșteptat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aflat chiar de la soldați cum a fost Împușcat Vasile Blidaru. I-au Întins o cursă. Văzînd că nu-l prind, securiștii s-au apucat să ares teze oamenii de prin sate pe la care trăgea el ori În curtea cărora fusese zărit. Și așa l-au ridicat și pe bărbatul unei femei din Huta, satul ține de Băița de sub Codru, În Mara mureș. Femeia s-a dus la Securitate propunînd un tîrg: „Eli berați-mi bărbatul că vi-l dau prins pe Blidaru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sită mare În susul rîului și nu-i lăsa pe bieții oameni să prindă nici măcar porcușori, le fura toți peștii, iar dacă ei se mutau mai sus, spurcatul urca și mai spre izvoare și abătea șuvoiul numai spre el. Ba-l zărise și-n altă noapte, cînd dormea ea pe prispă, cărînd necuratu-n spate o sarcină de lemne cît o șură și purtînd-o ușor ca pe o straiță de grîu... Bine, bine, dar pe Fecioara Maria la Pișcari ai văzut-o? — Da
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
chiar atît de nemaipomenit, de vreme ce umblase cu trenuțul Suzi, cu Suzana cea pe șină Îngustă, Încetucă și harnică, bună de dus oa menii la tîrg și la Bixad, de SÎntămăria Mare. Nu călcase pînă atunci Într-un oraș și nu zărise un munte. A ajuns să treacă Alpii Dinarici, să tremure de mirare În fața mărimii vapoarelor și a porturilor, a mulțimii oamenilor. Trebuie că a dat din perplexitate În perplexitate, cea mai arzătoare fiind aceea care a făcut-o să redea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai caut șuvița galbenă de pe frunte. Nu mai avea cum să se găsească acolo, iar părul, În răstimpul de două decenii și jumătate, căpătase o culoare ceva mai Închisă. Eu trebuie să fi avut cel mult zece ani cînd o zărisem pentru ultima oară. După ce vederea mi-a dispărut, am mai petrecut cîteva vacanțe la Rătești. Mă simțeam la largul meu acolo, aveam prieteni, cunoșteam bine locurile, mă mișcam liber. Mă Întîlnise, firește, dar nu mai intrase În vorbă cu mine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Poate unul nemaivăzut, preistoric - crede Nicole nedezlipită de hublou -, se termină În partea de vest prin cele două cornițe, cum ți-am spus. O lăsăm În urmă. Nu mai văd nici avionul care urcă, nici coada de fum și nu zăresc nici Dunărea. Trebuie să fie și ea prin părțile astea, un rîuleț Încă, un „rivulus“, cum tot spui tu. Și e păcat că nu zburăm mai jos ca să vedem castelul din Sigmaringen. Se oglindește În Dunăre, din cîte știu. Ai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
hărțuită, hotărîți să iasă undeva la lumină, dar nu s-au mai Întors niciodată. Rețin limpede imaginea cetății, de fapt, un fort cu creneluri din piatră de un gălbui argilos, suită pe o cocoașă de pămînt năpădită de iarbă. Am zărit-o de multe ori tot pe fereastra ratei de Sătmar. Niciodată Însă nu am apucat să mă cațăr pe dîmbul de la bază și pe ruinele ei. Cuibul de barză CÎnd m-am ivit eu pe lume, părinții lucrau ca pedagogi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și stau față În față și conversează de parcă nimic nu li s-ar fi Întîmplat. Tanti Emma luase cu ea două perechi de ochelari pe care a ținut să mi-i arate. Unii erau de vedere, Îi purtase cînd mai zărea cîte ceva și spunea că o ajutaseră mult. A doua pereche avea o ramă metalică subțire. Erau ochelari fumurii, Îi purta, spunea dînsa, ca să nu i se vadă ceața albă de pe ochi. Chiar și În casă, unde se descurca destul de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fel ca acela din starea de veghe: percepe mase informe, mai mari sau mai modeste, de fum translucid. Alteori, văd limpede arborii pe lîngă care trec, Însă pînă nu-i ating cu mîna nu pot fi sigur de vecinătatea lor. Zăresc groapa din mijlocul drumului, dar o oco lesc numai după ce o Încerc cu piciorul. Cu oamenii e mai simplu: În vis, ei Îmi vorbesc, iar vocii i se atașează spontan o figură mai mult sau mai puțin conturată. Nu e
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]