1,689 matches
-
uiți pe ea și vezi ce alții nu vede, cum văd eu de trei zile de când vine ecoul ăsta și ce pot să spun, dacă ceea ce văd e doar simțire și ceea ce simt e doar muțenia apei din Baltă, când zace stătută în Ghiolul Negru ăla de la Lintițaru, mută și sleită, pândind mută și adâncă pașii sorbului de vine s-o răzînvolbe. Pe mal Pe țărmul ucrainean al Dunării, turla nouă a bisericii sclipea sângeriu în înserare. Din susul fluviului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dostoievskiene ale tatèlui meu, Nimeni nu e bun, tatè! Ți-amintești când m-am bètut cu Vlad? el încuviințând, Da! Cred cè atunci voiam sè-l omor, dar n-am fècut-o, pur și simplu, m-am oprit! În fiecare din noi zace un potențial criminal, fiecare ne-am dorit, cel putin o datè în viațè, sè omorâm pe cineva, sè-l facem sè disparè, dar n-o facem! De ce, nu știu, poate fiindcè avem discernèmântul și puterea de a alege între bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Cîrlova oștirea chiamă, În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan; Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii, Palid stinge-Alecsandrescu sânta candel-a sperării, Descifrând eternitatea din ruina unui an. Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda murindă, Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă - Vieața-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău; Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare, Și din liră curgeau note și din ochi lacrimi amare Și astfel
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan; Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii, Palid stinge-Alecsandrescu sânta candel-a sperării, Descifrând eternitatea din ruina unui an. Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda murindă, Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă - Vieața-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău; Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare, Și din liră curgeau note și din ochi lacrimi amare Și astfel Bolintineanu începu cântecul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Lângă lacul care-n tremur somnoros și lin
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
firesc lucru din lume, cam greu s-o contrazici. Îmi place să stau la fereastră! — Da, și mie, îi spun eu sec. De aia am ocupat patul acela. Și am fost prima! Mă uit cu subînțeles spre valiza mea, care zace pe jos, trântită la întâmplare, pe jumătate deschisă. Situația e foarte tensionată și sper că o vom scoate la capăt în mod civilizat. Mi-e teamă să nu creadă că o provoc, dacă mă aplec brusc să ridic valiza. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gardului, prin hornurile casei, talgerele nu se aud, timpanul, cât este el de puternic, e acum slab, ceva, fie instrumentul e neacordat, fie o notă s-a dus la culcare obosită, o căuta pe podelele roase de pașii mei, ea zace strivită, reanimarea ei înseamnă amputarea drapelului ei, ceea ce înseamnă falset și El mă poartă și-mi arată un falset, rătăcind pe lângă noi, având vina de a fi falset, nu el și-a propus-o, nu el și-a indus eroarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
te oglindești acum în mine și tinerețea mea se veștejește ca tu să te hrănești cu ea, să o dăruiești nenumăraților bărbați, deși ei întrebau unde e Mioara, eu sunt Mioara, fără să știe că vampirul e Mama, iar victima zace ca un pui de urs în cușca lui, încât și atunci când mă lași LIBERĂ, ce cuvânt ciudat, ce conotații au ventuzele lui pentru mine, eu merg pe stradă în forma camerei, sunt o ființă care e liberă de a parcurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dă înainte cu nu vreau să mă mai nasc, dar chiar așa? cine o mai naște vreodată, ea însăși rezultatul unei greșeli în ecuația vieții, mi-e așa de dor de momentul substituirii, ea va fi deja moartă, eu voi zace vie în brațele tale, o zi, o săptămână, tu ai să dormi, eu am să-ți păzesc somnul, visele retro cu Mioara, dar înviate prin mine, eu sunt Mioara, am să o repet până am să cred chiar eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Primar în cea mai catastrofală vară a abundenței, întrebându-l: ce mai faceți dom' profesor, bine, fostul meu elev repetent la mate, adevărul ne duru și mai mult, când Dădârlad, descoperi într-o noapte o cruce pe care scria: Aici zace Cantemir, mort din cauza matematicii, ne luminarăm pe măsură ce, fără voie, aflarăm că profesorul nostru fusese dirigintele lui Eminescu din a cărui operă, în momentele migrenelor lunare, recita și cu atât mai mult cu cât catastifele Primăriei îl aveau înregistrat pe Căpcăunu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma lor căruța cu trupurile ciopârțite ale copacilor în care zace ideea de flacără și în spatele atelajului spectrul calului mirat că aleargă după un șir de spectre de cai și căruțe, cu spectre de oameni, de lemne, pe când Luna se rostogolește ca un bulgăre uriaș de gheață cu obrajii roșii, paralel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
taina căsătoriei, asta va fi salvarea ta. Flăcăul simte că nu vrea acuma, nu vreau!, ar pierde ceva și nu știe ce, nu acuma, nu vreau! Jos, lângă picioarele din față ale lui Galben-de-soare, voinicul vede un inel de aur, zace la margine de drum, să-l iau, să nu-l iau?, stăpâne, de nu îl vei lua, amarnic te vei căi, e mai bine să-l iei, trebuie numai să știi ce să faci cu el, nu-l vreau!, calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e o excursie destul de OK, spune Kerry cu un zâmbet condescendent. Cazare de cinci stele... bucătarul șef are trei stele Michelin... — Nu-mi vine să cred, zice mama. Răsfoiește surescitată broșura. Uite ce piscină ! Și ce grădini ! Felicitarea mea florală zace, uitată, pe hârtia de ambalaj. Și, brusc, simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Știa. Știa. — Kerry, știai foarte bine ce am de gând, izbucnesc, incapabilă să mă mai controlez. Îți spusesem ! Ți-am spus că vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai am un pic și-mi vine să plâng. Superba mea rochie, care Îmi pune corpul În valoare, zace Într-o sacoșă de stambă, unde o să aștepte până la sfârșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase ani. O fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
memorabile. Ți le spun când Îți faci siesta. Știi tu broască râioasă câte tone de detergenți ar trebui să consume Europa pentru ghetoul nostru? Vreo zece. Le-ar Înghiți disperații ăștia, crezând că e lapte praf. Ar muri fericiți,,. Așa cum zace cu mâinile pe piept și cu ochii Întredeschiși, cu barba crescută În dezordine, Kawabata pare o operă de artă, o pictură făcută de un maestru dintr-un secol trecut, cu detalii, lumini și umbre, desăvârșit și minuțios redate. Respirația grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de pat. Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un os, scoțând icnete de plăcere. Șuieratul trenului Îl trezește o secundă pe Antoniu, după care somnul capătă dimensiunea morții. Cartonul de cerșetoare, atestatul vieții ei nomade, nesigure, zace pe podea ca un leș. Un singur cuvânt se poate citi clar, În lumina firavă a unei raze de lună: ,,mulțumesc,,. Unsprezece -Ai mai putea face un ceai? M-au terfelit, m-au vârât În noroiul lor de culoarea morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trupul Întins pe trotuar, decât unul din adidașii de culoare roșie cu care este Încălțată. Gorila a dispărut, s-a pierdut În vânzoleala orașului. Într-un târziu, mașina salvării, oprește pe linia de tramvai, la câțiva metri de locul unde zace femeia, blocând circulația mașinilor din zonă. Doi polițiști, fac o breșă În mulțimea excitată de curiozitate, pentru paramedicii care au coborât din salvare. Se Încearcă o resuscitare, dar fără nici un rezultat. O senzație de greață Îi urcă din stomac ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
puțin ceai și să Înghită o bucățică de brânză. Au ciocnit câte un ou roșu, dar bătrânul nu l-a putut mânca, chiar dacă s-a spart și s-a umplut de cracliuri ca un geam lovit de o pietricică.. Bătrânul zace Întins pe spate, Învelit cu grijă de Antoniu, cu pătura. Are frisoane, deși două sticle cu apă caldă sunt lipite În permanență de picioarele lui. Este slăbit și nu-și mai poate mișca nici măcar capul. Urinează Într-o ploscă improvizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
verticali, rafinați, pot crea propriile “cercuri” și legi... unde să poată cugeta În voie și să privească cu seninătate către viață. Asta ar fi posibil, dacă ar exista o dorință puternică și adevărată! Din păcate, nu există! În fiecare ființă zace un “mare egoist” care vrea supremația, vrea locul din fruntea bunăstării, dorind să privească peste umăr cu superioritate și profund dispreț ( mascat cu un zâmbet faustic). Mi-am reproșat toată ziua intervenția la Radio Iași. Și doar Îmi propusesem să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
necontenit despre muncă. Uneori folosește chiar acest cuvânt, dar cel mai des vorbește doar despre articole. Se întâmplă chiar să-mi reproducă articole întregi, iar oamenii, întâmplările și lucrurile demne de văzut par să se nască în el, acolo unde zace, aproape întotdeauna captivante, ca să nu spun agitate. Articolele îl mai despart încă de moarte. Adesea spune: Dacă aș putea scăpa de ele! Dar alteori zice: E o mare binecuvântare să poți lucra! Mie mi-a spus ieri: Dar tu niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pentru bani. O face pentru umanitate. Da, spune Manfred, am remarcat că ai fost plecat din când în când. Eu chiar am amintit acest lucru în ziar. Dar obișnuiam să ne spunem: Acum el este pe nisipul de pe Riviera și zace la soare. Acum se plimbă prin muzeele din Paris. Acum joacă la ruletă în Las Vegas. Eu munceam, am spus. Munceam cu adevărat. Când ți-ai dus la capăt opera vieții, atunci munca este singura consolare care ți-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu merg singur și vrei să vii cu mine? Întotdeauna mi-am dorit să particip și eu la o anchetă a poliției. Îmi place să rezolv enigme. Hai, să fim serioși! Pe cuvânt! Nici nu bănuiești ce pui de polițist zace în mine. Te rugasem să vorbim serios. Nu mă lua pe mine cu chestii din astea. Dacă vrei să lucrăm împreună, trebuie să fim corecți unul cu celălalt. Nu ne ascundem nici o informație. Ce știu eu îți spun și ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan, 18. și pe care a poruncit s-o învețe copiii lui Iuda. Este numită cîntarea arcului și se află scrisă în Cartea Dreptului. 19. "Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii! 20. Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu răspîndiți vestea aceasta în ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele Filistenilor, ca să nu se laude fetele celor netăiați împrejur. 21. Munți din Ghilboa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
băbătie vorbea despre înrudirea artei lui K. mai degrabă cu muzica, în sensul că nu e expusă percepției simultane ca pictura, ci mai degrabă celei succesive... Cu o idee de genul ăsta rămăsesem, probabil exprimată mai complicat. Viitorul meu roman zace în buzunarele pantalonului de vară, în formă de notițe pe care vor trece încă niște luni până să le asamblez, probabil abia la iarnă, când ideile se vor lega mai bine, ajutate de doza de alcool tare. Acasă mă aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zile, crescută mai spornic și mai albă într-o noapte nedormită în gară. După alte zece minute de bărbierit meticulos, pentru care acasă nu găseam niciodată timp, îmi pot scoate ființa în lumea civilizată - începând cu pragul băii, unde Zenaida zace ca un cățel, jos pe gresie. După altă jumătate de oră în care și-a făcut și ea toaleta, masa se servește în sufrageria cu relicve orientale (un fel de încăpere tematică, umplută până la dunga tavanului cu tapiserii reprezentând mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]